13-16 aprilie 2012

Fotografiile nu sunt in ordine, pentru ca inca nu ne-am invrednicit sa setam ora corecta la aparatul foto, asa ca de cate ori compilam fotografiile dintr-o tura…. iese o adevarata bulibaseala!

Si pentru ca imaginile sunt alandala….atunci si textul trebuie sa fie pe masura de haotic.

E frumos la Veliko, oras micut, medieval, pitoresc, mai este cunoscut ca find « Orașul Țarilor ». Raul Iantra: aproape ca nu il observi, dar ceea ce iti sare in ochi sunt casutele frumoase imprastiate pe cele 3 dealuri: Țareveț, Trapezița și Sveta Gora, arhitectura de bun gust (diferita dar totusi la unison, nimic tipator care sa-ti irite retina), strazile inguste, vehicolele ponosite, Lada si Lastun si alte cateva, care la noi au ajuns de mult al Remat.

Dap, ati ghicit! Pentru ca vremea s-a anunta rea acasa, am petrecut mini-vacanta de Paste in Bulgaria, la Veliko (la 180km de Bucuresti) si s-a dovedit a fi destinatia perfecta: Doamne Doamne a tinut cu noi si numai duminica ne-a plouat mai serios. Dar toata ploaia spre bine, pentru ca astfel am avut timp sa vizitam Cetatea si Catedrala Maicii Domnului (Cathedral of the Birth of Teotokos) si pana la urma n-au fost chiar asa de negri norii de furtuna, ci numai ploi frumoase si placute, de primavara.

Pentru patru zile motanul nostru Sisulici a ramas singur. La plecare noi i-am urat «Have a mice day and best fishes!» Dar sigur sigur nu ii convine sa ramana singur in apartament si pun pariu ca daca ar fi putut vorbi, ne-ar fi zis la randul lui: “you too, have a mice day and sleeping with the fishes….si cu picioarele in beton!” vorba mafiotilor, la cat de rau, pramatie mica muscatoare e motanul nostru! E un adevarat delicvent.

Bineinteles ca am bifat condica si la Tempo: localul preferat si recomandat de romani. Am servit Bugs Bunny mai mult din curiozitate, iepurele nu m-a impresionat. Mai buni sunt dovleceii la gratar cu sos tzatziki si vintele la gratar si cartofii noi cu usturoi la cuptor, si sos de branza proaspata si boia de ardei dulce. Localul e OK si nu e scump. Foarte buna si berea bulgareasca : dintre cele trei gratii (Shumensko, Zagorka si Kamenitza), eu pe Zagorka o prefer.

Printre reprizele de ploaie, in duminica Pastelui ne-am plimbat prin vechea cetate, care e o minunatie pentru trail-runners (cu verdeata multa, diferenta de nivel, priveliste). Si ca tot veni vorba de sport : ufffff…. cataratul e bun, dar simt ca ar trebui sa fac mai mult sport pe langa. Piscina/cycling/aerobic/banda/sa alerg, sport intr-un mod mai putin haotic, mai organizat, in fiecare zi sa-aloc timp pentru asta. Mai bine ma duc sa-mi achizitionez un pedometru ca sa ma motivez. Dar o colega mi-a zis ca risti sa-l bagi cu pantalonii in masina de spalat ! :P Hihihihi ! Mi-a zis ca cica daca faci  10mii de pasi esti total sedentar, daca faci 15mii e OK dar pentru o forma buna sa fie obligatoriu 20mii/zi.  E ok si la 30mii : asta inseamna ca ai cam umblat toata ziua : ) : ) Sau mai bine ma apuc de pilates si yoga…… dar elasticitate n-am deloc, ma simt ca o testoasa contorsionata pe saltea😀
Pentru a trece granita e nevoie de buletin sau pasaport si se plateste taxa de pod de 25RON/masina si doar 2 euro de la bulgari spre noi. Am mai luat si o vinieta bulgareasca de 10BGL pentru 7 zile. Stiu ca nu e politicos sa vorbim despre bani, dar asta-i treaba romaneasca, toti vorbim despre bani si salariile sunt cum sunt si chiar ma gandeam ca uite deja fac 6 ani in piata muncii/corporatiilor! pfiiiiiii……. Da’ chiar, voi cum ati facut primii bani ?

Am plecat pe la 7h30 – 8h, vineri dimineata 13 aprilie,  din Bucuresti. Ajungem la Veliko pe la 11h, pentru mine oricum drumul a trecut pe nesimtite pentru ca dorm mereu in masini. Vremea placuta, asa ca ne hotaram sa mergem direct la faleza. Intrarea la Trinity Rock  se face pe o carare prin stanga Manastirii Trapezita si catre fiecare sector sunt trepte de lemn. Mergem pana la primul sector – A (adica in capatul opus manastirii). In prima zi m-am incalzit urcand mansa de vreo 3 ori pe aceeasi fisura (The Direct Slit :P  – de la Rux citire) in speranta ca traseul mi se va parea mai usor si poate ma familiarizez si ma ambitionez sa-l urc cap pana la urma: ceea ce nu s-a intamplat !

Dupa multa joaca, ne-am strans catrafusele si am plecat spre locul de campat. Nu am pus corturile la bancutele din poienita de langa manastire (pentru ca acolo am auzit eu ca sunt capuse), asa ca am pus corturile mai jos intr-o poienita, la vreo 2km de manastire.

Si ne-am tot jucat in sectorul A in prima zi : Andrei pe un traseu frumos care te tine in alerta cap – coada.

DSC00542.jpg

Filatorul de serviciu:

DSC00543.jpg

Ma simteam inca in forma a doua zi, asa ca spre seara atac, cap, un traseu lung (cu o intrare usurica ) dar dupa 2 spituri ma opresc pentru ca s-a dovedit a fi cam tare pentru puterile mele si noroc ca era Octavian prin preajma (a.k.a Recuperatorul) pentru a continua si a recupera materialele lasate in perete. Multumim Octav! : )

DSC00582.jpg

Poienita s-a umplut de corturi: romani, speriati de vremea anuntata in tara. Duminca ne-am trezit pe la 9:00 dimineata si ne-am bucurat vazandu-i si pe Mati cu Ioana, campati langa noi. Venisera peste noapte, tocmai din Cheile Turzii, de unde ploaia ii alungase.  Nu mai batea vantul insa picura, asa ca am strans corturile si am plecat spre cealalta zona de catarat, mai aproape de oras : Usteto. … Se anuntase 30% probabilitate de ploaie dar eram totusi optimisti. Dupa o mica balaureala prin paduricea de de-asupra falezei, am reusit sa ajungem cu bine la locul de catarat. Dar zona e urata, traseele nu sunt deloc imbietoate si nici usoare, nici pe puterile mele. Andrei se echipeaza, asigura la primele 2 pitoane (alaturi Mati terminase deja un traseu) cand ploaia anuntata a venit si Mati, entuziast de oportunitatea de a mai catara ceva, se ofera sa urce el repede, sa ne recupereze si noua materialele: prize spalate si ude – o placere pentru Mati !😛

Vazand ca aversele nu vor inceta, decidem sa punem punct cataratului, pe ziua respectiva si sa pornim in vizita spre cetate.

Dimineata, cautand Usteto :

DSC05828.JPG

Initial pentru Paste ne gandisem la Cheile Truzii, Hercualne sau chiar o tura la Vratsa, dar toate site-urile meteo aratau ploaie. Doar la Veliko erau prognoze oarecum mai optimiste si dupa cum spuneam mai sus, duminica ploaia ne-a permis sa ne plimbam :

DSC00584.jpg

Ioana la Usteto:

DSC02808.JPG

Filand pe ploaie:

DSC02807.JPG

Trasee deloc frumoase la Usteto:

DSC05832.JPG

Inainte sa inceapa ploaia:

DSC05836.JPG

Nori amenintatori:

DSC02812.JPG

Mai jos Usteto Vest: exista 2 faleze de catarare, separate de o vale cu linia de cale ferata dar din cate am inteles Usteto Vest mult mai putin frecventat. Noi am catarat in Usteto Est.

DSC05831.JPG

Superba lumina de ploaie si nori:

DSC00592.jpg

DSC00595.jpg

Cetatea din Veliko Tarnovo: intrarea costa 6 BGL sau 3 Euro si merita vizitata!

DSC00599.jpg

DSC00604.jpg

DSC00605.jpg

Arhitectura minunata:

DSC00609.jpg

DSC00611.jpg

DSC00614.jpg

DSC00616.jpg

DSC00623.jpg

In interiorul bisericii din cetate veti avea o supriza: picture inedite impodobesc peretii, pictura  intr-un stil suprarealist prea putin intalnit in alte lacase de cult…. Am inteles ca exista si jocuri de lumini pe zidurile cetatii, in zilele de sarbatoare.

DSC05875.JPG

DSC00636.jpg

In zare: munti inzapeziti

DSC00650.jpg

DSC00652.jpg

DSC00656.jpg

DSC00663.jpg

La Tempo: Le Rabbit!

DSC02919.JPG

The Direct Slit, pe care ne-am dat de vreo 3 ori in prima zi:

DSC02614.JPG

Octavian in actiune:

DSC02638.JPG

Rux cap pe un traseu cel putin interesant !😀

DSC02651.JPG

DSC02675.JPG

Odihna :

DSC02692.JPG

Stanca de la Veliko are o cu totul alta forma decat cu ce eram obisnuiti pe la noi. In primul rand este foarte stabila, traseele sunt bine curatate. In prima zi mm incercat intai o mansa si apoi am urcat si cap pe cel mai usor traseu din sectorul A, dar cu o intrare un pic dubioasa, cu prize scurse.

Octavian :

DSC02704.JPG

Andrei:

DSC02720.JPG

DSC02747.JPG

A doua zi am fost in zona de catarre de langa manastire – sectorul F cred. Am inceput cu un traseu pe o fisura ciudata, in care mansa fiind m-am impotmolit, m-a apucat o criza de plans cu sughituri si i-am promis lui Andrei ca imediat cum ma da jos, ma intorc acasa (vad eu cu ce, nu conteaza cum!) dar pana la urma m-am calmat, am terminat traseul si am plecat mai departe, in explorare.

DSC02754.JPG

Cei doi Andrei:

DSC02761.JPG

Spre seara m-am mai jucat nitel cap, impreuna cu Rux,  pe o fisura foarte frumoasa:

DSC02781.JPG

Mati la Usteto, duminica:

DSC02803.JPG

Mati luni dimineata, intr-un traseu pe care l-am incercat si eu cap, mai apoi….. dar a trebuit sa ma salveze din nou, Octavian ! :P E un traseu frumos: un diedro-fisura cu multe prize, foarte bine asigurat si nu foarte greu, dar m-am impotmolit la ultimul spit, in pasul traseului ! Si langa se poate observa intrarea intr-un traseu frumos, de trei lungimi,  pe care ni l-a indicat Cristi.

DSC02924.JPG

Sambata Andrei s-a dus pe prima lungime din acest traseu dar cum era dejasfarsit de dupa-amiaza si incepuse vantul sa bata in rafale puternice, am abandonat in prima regrupare (prima lungime are vreo 30m, zic eu)

Vantul batea puternic si nu prea puteam sa comunicam dar traseul l-am reluat luni de dimineata, in doua echipe : Octavian cu Vio si eu cu Andrei. E foarte frumos, dar ar fi trebuit sa luam apa cu noi, in rucsac. A fost cald si am suferit de sete. Are niste pasi interesanti la plecarea din fiecare regrupare si e un pic e ciudat si destul de friabil in ultima lungime. A doua regrupare e la buza unei grote, unde trebuie avut grija sa nu dam pietricele in capul secundului. Plecarea in ultima lungime e pe o fata spalata, restul devenind foarte friabil. Se poate rapela sau se coboara din platou, pe carare.

Andrei in prima lungime :

DSC02927.JPG

Mati :

DSC02931.JPG

DSC02943.JPG

Dupa cele 3 lungimi, ajunsi sus pe platou, am preferat sa rapelam decat sa coboram pe poteca ce ne-ar fi dus in cel mai indepartat sector al falezei.

DSC02957.JPG

DSC02962.JPG

La finalul traseului:

DSC02964.JPG

DSC02980.JPG

DSC02982.JPG

DSC02992.JPG

P1210543.JPG

P1210544.JPG

A fost o vacanta reusita, mai ales ca s-au adunat multi cunoscuti : Ioana si Mati, Cristi, Mihai, Silvia, Catalin, Dana & Baza, Dorian : )  Bucurosi de reintalnire! Si serile le-am petrecut printre picaturi de ploaie, dans, muzica, foc, la un pahar de vorbe…… a fost o vacanta pe cinste!

 

Pentru topo: http://www.climbingguidebg.com/?lang=en