Ce-o fi, o fi! 1 Mai prin Ciucas

 

Celelalte Cuvinte-Daca Vrei by ad078

Text: Rose

Mici completari pe ici pe colo (text italic): eu

Poze: Marius (cele de la stanca) si eu

PRIMA ZI:

Ce-o fi, o fi!

 

A fost destul de greu sa organizam, pardon…SA ORGANIZEZ 😛 excursia asta, cu 13 oameni! Ba chiar am reusit sa-i fac si sa gateasca : gratar !

Lunga a fost asteptarea dar… in sfarsit a venit si 1 Mai muncitoresc ! Si l-am inceput, weekend-ul, impreuna cu oameni minunati: Andrei, Carmen, Ioana, Marius, Andra, Andrei I. ……… J

Cel mai frumos vis al unui corporatist: sa aiba soare de ziua muncitorului, sa iesim la munte, sa facem un gratar ! :P. Noi ne-am pornit din Pipera, pe la 6 seara, vineri…..si ne-a plouat… si ne-a plouat…..si cand credeam ca s-a terminat, ne-a plouat si mai rau. Dar cu biscuiti, cafele calde, sandvisuri, in ciuda norilor si ploii, am reusit sa ne inveselim pana la Cheia !

Eiii…si-amu, am ramas fara idei….cum sa continui si ce sa mai scriu ? Si-mi pare rau, fiindca Andrei mi-a oferit sansa (si-un pic de spatiu pe blogul lui !)…sa impartasesc opiniile mele din WE. Cand de fapt eu ar trebui sa-mi vad lungul nasului si sa-l las pe el sa continue…… de fapt impropriu spus « de lungul nasului » ! Sa-mi vad de luciul nasului : caci am avut parte de o vreme superba si-avem toti nasurile bronzate !

Si-am ajuns la Muntele Rosu in fapt de seara….si calm si relaxare si-mi propusesem sa dorm WE asta, sa ma odihnesc, sa nu stau mai mult de 10-11 seara (asta in extremis!) Schlafen !

Eiii, ash, dar’ de unde….intai gratar (ca sa acoperim nevoile primare) si apoi nenumarate « racoritoare » …Ce-o fi, o fi ! Si foc de tabara, si bancuri si glume si discutii aproape metafizice : « Libertatea nu inseamna glume proaste spuse la burduful autobuzului, libertatea e altceva…..Dar sa nu fim grobieni ! Femeile sunt rautacioase….au o consecventa femeile in a se razbuna….. De ce-a murit melcul ? Pentru ca s-a uitat in priza ! Nu exista suflet pereche, stii ca poti sa cauti muuuult si bine ! » Si-o mega mega piesa de la Celelalte Cuvinte…..si-uite asa s-a facut 1 noaptea !

Din pacate nu-mi aduc aminte jumatate din discutiile din acea noapte……dar eram ff ok de dimineata (nu mi era scarba, nu mi era greata :P)!

 

SAMBATA :

A fost destul de racorica in timpul noptii, desi dimineata era calda si senina si frumoasa! 

Dimineata magicienilor, cu zvon placut de padure sub panza de cort, cu iarba verde si un vanticel cald……..iar cand bei o gura de cafea parca lumea se intoarce inapoi la tine !
Ma pierd in ganduri si scheme « ce vom face azi, unde mergem, sa ii trezesc oare si pe ceilalti, si fetele mele, oare ne vor insoti….cand vor ajunge restul, cealalta masina de la Bucuresti , oare vor gasi traseul spre coltul de stanca pe care planuim sa-l cucerim, vin ei singuri ?…. Mi-e foame ? nu, nu-mi este ! un pic de cafea si biscuiti cu migdale! Soarele de peste nori si laptele din cafea ! :P»

 

« – Ce faci Roz ? Ia zii ?

– Ce sa fac uite ma gandesc cum sa facem….

– Gandesti ? Aoleu, atunci nu e bine ! »

 

Vad cortul si ma loveste gandul lenes de a ma arunca inapoi in  sac si de a-mi mai pierde cateva ore la caldurica. Dar nu !

Omleta cu sunca, hamul, papuceii, casca, rucsace, servetele, apa rece ca gheata, o tigara, cafea, catareala, o tigara…..e ca un cerc vicios ! « Roz, fumezi ca turcii ! »

Adunam în cap toate cele trebuicioase si-apoi le asezam in rucsacele pe cele pe care le vom lua dupa noi !

 

Si fetele mele frumoase cu pleopele paienjenite de somn, se urnesc ! De fapt, ne bucura plecarea, ne incita gandul unei viitoare escalade ! Traseul serpuieste usor prin padure si dupa nici 20 de minute ajungem la coltul de stanca. Piatra rece in palma ne da fiori !

 

Ne echipam si Andrei pleaca primul, cap :D.  Mari emotii pentru noi ceilalti, care vedeam « o prima catareala LIVE, in direct !”

Andrei s-a descurcat excelent! I-au lipsit doar pantalonii mulati de catareala! 😛 Pentru el, parea o nimica toata, se urca prin niste fisuri, pe niste praguri de iarba, a gasit usor prizele bune, si pitoanele. Trecea parca fluierand coarda prin ele…..

Incurajata de ceilalti si mai mult de rusine …o pornesc si eu. O prima oara  pt catareala si pt mine insami ! Si ma descurc, ma mai poticnesc, ma opresc, ma odihnesc…. Traseul nu e greu, dar te copleseste frica si creasta ingusta (bine, cel putin pe mine) si emotia de inceput ! intotdeauna prima data e mirific ! Uite vezi, despre emotia asta vorba! E atat de placut sentimentul!

Cam greu cu scosul buclelor 😛 Am ales sa urcam asa pentru a te invata cu recuperatul materialelor de pe traseu si cu rapelul 🙂

Si Andrei acolo sus… Andrei care are infinita rabdare si experienta si ne urca pe rand, pe toti : Carmen, Ioana, Andrei I., Marius, Cristi.

BRAVO noua, sa ne fie de bine !

Bucurie

 

Emotie:)

 

Hai ca nu e atat de greu 🙂

 

Carmen

 

Andrei I

 

Ioana

Iar daca va gandeati vreodata ca sunteti o PITZI mica de Bucuresti, ca aveti unghii de acril, ca va simtiti mai confortabil intr-un Mall decat pe o stanca…si ca nu veti fi niciodata in stare de asa ceva, atunci va inselati :

As putea intitula poza asta : « I am still able to climb the rock and look like I am caressing it!”

Trebuie sa va inchipuiti gherutelor unei pisici alunecand  pe acoperis…ca sa intelegeti zgomotul de acril pe stanca !

Aplauze, isterii, tipete de bucurie….ce mai : tot tacamul !

Marius

 

Cosmin, Alex, Cristi, Simina

Si trecem la un alt colt al stancii. Aici se complica nitel treaba : Andrei cap iar, usor, nonsalant…. Ne roade invidia ! 😛

….si apoi incep eu sa urc ! Am vrut sa renunt de cel putin 10 ori…..dar cred ca de rusine mi-am zis ca e musai sa continui,…mai departe ! Am avut de furca cu trasul corzii pt ca nu scosesem buclele din piton dar in sfarsit ajungem sus unde facem un mic popas si unde privelistea e superba! Iar la coborare, ca meniul  sa fie complet si inima sa-mi cedeze : peretele e surplombat si va trebui sa facem  un rapel de 15 -20 de metri ! Ca sa nu mentionam, pt un surplus de adrenalina, ca …. « sfoara » era asigurata de un copac semi-putred !

Copacul era ok Rose, daca vroiam sa scap de tine, gaseam alta metoda 😛

 

 

Ioana si Andrei

Si bineinteles, Andrei coboara ca un maestru :

In poza de sus: ce faci daca ramai fara dispozitiv de coborare- folosesti nodul semicabestan. Nu stiu cat au retinut, mai trebuie exersat 😛

In fine, ajungem toti on safe ground! Suntem fascinate de propria noastra viata si de propria persoana, de activitatile pe care le desfasuram……ceea ce nu e neaparat rau, dar :D…  « uite domnule ca nu sunt neaparat cetateanul mediu-standard ! Nici nu ma credeam in stare de asa ceva ! »  e un fel de atractie pt catareala…. Ce mai : a fost o zi de poveste !

Ma bucur ca v-a placut si felicit toata trupa pentru realizari! 🙂

 

In sfarsit ajungem la cabana, dupa randuri randuri de poze.

Berea este buna, contine vitamine, minerale si antioxidanti esentiali! consumata in cantitati…X (aicea fiecare pune ce vrea) …are efecte benefice asupra reducerii bolilor cardio vasculare, diabet, etc… si este o bautura rehidrantanta ideala ! 😛 Si plecam apoi, intr-un traseu scurt prin …. cred ca va trebui sa pui poze pt ca nu mai stiu ce sa povestesc ! Si facem popas intr-o poienita unde pozele curg, sedinta foto, bancuri, biscuiti.

 

Pai sa curga pozele : 🙂

Plecam in misiune 🙂

 

Oboseala mare 🙂

 

Focus pe bocancii mei 😛

Pe la 6 seara suntem inapoi la Cabana Silva. Si ne e foammeeeeee….

 

Si cum vad eu ca lumea si-a gasit de lucru, ma furisez si plec sa dau o plimbare prin padure, la ceas de seara., singurel. Am plecat razna, fara nici o tinta; in padure primvara e deja prezenta: covor verde presarat cu floricele mov, albe, galbene…o nebunie. Mai adaugati la asta si mirosul de iarba cruda, ciripitul pasarilor, lumina amurgului si ce mai…zici ca nu iti ma itrebuie nimic 🙂

Am dat si de o “plantatie” de leurda si am cules cateva frunze, pentru o salata. Dupa vreo ora de balaureala dau fuga la tabara, nu de alta, dar sa nu raman fara mancare 😛

De data asta, sunt degrevata de responsabilitati in materie de gratar/bucatareala : salata e facuta la comun, legumele sunt ciopartite de mai multe fete, Andrei face o delicioasa salata de leurda, eu condimentez carnea, baietii o ard dubios pe la gratar, cu berea in mana !

Iar la Cabana Silva sunt niste oameni extraordinari !

 

Si intunericul se lasa usor, pornim un foc de tabara pe la 22h. Minunata seara: o atmosfera boema si focul care atrage implicit si vinul fiert si oamenii frumosi ! Si Cosmin la chitara : toate scarile….valorile auditive, estetice iti sunt date peste cap, dupa ce il asculti pe el. Apreciezi cantecele de munte si muzica traditionala altfel…..

A fost o seara de poveste si muzica in acord cu oamenii …  « hai sa terminam cu prostiile, cu grijile, cu problemele, sa ne bucuram! »  A fost minunat….si te pierzi, si te prinzi, si revii….si nu stai bine, nu ? ti-e frig … stai, nu pleca….relaxeaza-te…..

Si uite asa se mai adauga o “cea mai frumoasa noapte petrecuta la foc” 🙂

DUMINICA:

Somn de voie, relaxare, plimbare prin padure 🙂

Duminica a fost crunta trezirea , …dar de fapt…..poate ca rezist pe munte doar o noapte, hai doua!….dar apoi, cand ma trezesc dimineata: inghesuita si murdara in sacul de dormit, imi simt corpul strain si astept cu nerabdare sa ajung in casuta mea din Bucuresti, cu cabina de dus! 😀

 

Va recomand totusi cafeau tare, pregatita de Despot: e anti-depresiva!

 

Programul zilei a fost lejer: plimbare  prin padure, cules si infulecat de leurda, poze poze poze si iar poze (am impresia ca fetele au o obsesie cu pozele : le place la nebunie sa se lase fotografiate !)…..si singurul episod palpitant a fost cand Andrei a semnalat discret in padure….mai departe, un pui de urs ! Sau a fost de fapt, doar a o gluma ???!

 

 

Mai bine ca n-am vazut nimic.   Sunt un mare iubitor al muntelui dar imi este extraordinar de frica de o eventuala intalnire cu ursul

 

 

Cam asa am petrecut noi de 1 Mai 🙂

A fost o iesire frumoasa, desi nu cunosteam decat doua persoane nu m-am simtit strain, oameni faini, vreme frumoasa in ciuda prognozelor amenintatoare si…. ce sa mai zic, mi-a placut o chestie scrisa de Rose asa ca o reiau 🙂

“A fost minunat….si te pierzi, si te prinzi, si revii….si nu stai bine, nu ? ti-e frig … stai, nu pleca….relaxeaza-te…..”

 

PS: Initial i-am cerut sa scrie 2-3 randuri lui Rose, dar mi-a placut cum a scris asa ca….(bine, mi-a fost lene :P)

Prin Ciucas- ultima zapada de anul asta

sticky song via Rose 🙂

16,17 aprilie 2011

Week-end-ul se apropia cu pasi repezi. Planul initial era sa mergem la vecinii la bulgari, care cu bicicleta din dotare, care cu masinuta, unii la catarat, altii la lenevit. Planul era aproape gata, numai ca in urma unei conspiratii eu si cu Rose ne-am sustras elegant :d si am hotarat sa mergem in Ciucas (da, iar in Ciucas, se pare ca e randul lui acum, dupa Crai 🙂 ).  Ne-au mai insotit Adriana si Marius, prieteni ai Rosemariei, iar la Muntele Rosu am facut jonctiunea cu Andrei, Rux, Despot si Simona.

Bun, si iata-ne sambata dimineata la 8:30 in Piata Romana (pardon- iata-ma, ca Rose a intarziat juma de ora’ :P). Dupa cum am degustat mai tarziu, se pare ca a intarziat totusi cu folos, pentru ca ne-a servit cu o mancarica de cartofi la cuptor si un pui… mmmm… preparate pe la 5-6 dimineata :).  Deci ajunge ea pe la 9 vesela, cu zambetul pe buze, ne imbarcam in masina lui Marius si…si… Rose isi aduce aminte ca a uitat acasa ingredinetele de baza necesare unei MBS pe care planuiam sa o preparam la Casuta: smantana si branza :))

Am avut noroc ca orasul era destul de liber la ora aia, si Marius ne repede repede pana la Rose, recuperam marfa si gonim spre munte. Ei si gonim noi, dar cam fara folos, pentru ca la bifurcatia de Ploiesti, Marius considera ca e mai buna varianta lui spre Ciucas- centura, ocolit tot Ploiestiul, balaureala, aiureala, localitati de care nu am mai auzit, Pauleni, Paulestii de sus, de jos….in fine :)) Simona de pe GPS-ul lui Marius se incapatana se ne duca spre munte pe o ruta tare dubioasa :))

Dupa multe orbecaieli si drumuri incercate, nimerim calea cea buna spre Cheia. Mai oprim putin in Valeni sa mai luam niste “ingrediente” 🙂 iar apoi drumul pana la Cheia e al nostru. Nu va zic la ce ora am ajuns, tarziu tare oricum :))

Intram  in tromba pe drumul spre Muntele Rosu, asta asa, cale de vreo 4 serpentine, pana dam de Rux si restul gastii care se pregateau sa o ia pe jos. Cauciucuri de vara, drum prost, zapada. Marius  isi incearca totusi norocul si mai reusim sa urcam doua curbe cu masina. Apoi desertam bagajele, parcam masina si pornim catinel spre Casuta.

Rose

 

Adriana

 

Hai la drum

 

Culmea Zaganului acoperita de ceata

 

De la Muntele Rosu treaba se schimba. Zapada mareeeeee, daca era si de revelion 🙂 Am profitat o vreme de urmele facute de Despot si Rux, aflati putin in fata noastra, apoi a trebuit sa imi iau si eu portia de sapat (destul de putin, dar suficient pentru mine :)) )

La Casuta ne punem pe treaba: descoperit de zapada vatra, banca, masuta si intrarea.

Marius in actiune

 

Despot si Andrei

 

Curand apare si Fane, care ne da “some bad news”: in seara asta mai sunt asteptate la casuta inca 17 persoane 😦

Ne ocupam locurile, pregatim culcusul pentru la noapte, sperand ca poate avem noroc si nu mai apare grupul respectiv. Cum nu aveam stare, plecam intr- mica plimbare prin zona: eu, Rose, Adriana si Marius. Carasem dupa mine si ceva “fiare”, ma gandeam sa incerc sa catar ceva pe la Colt. Plecam noi voiosi, si de data asta e randul meu sa o iau aiurea :)) Gresesc drumul spre Colt (mersesem prea mult inainte) si o luam razna prin padure, printr-o zapada pana pe la mijloc pe alocuri.

 

Marius si Adriana

 

 

Rose

 

Ajungem si la Colt dupa balaureala obisnuita, unde imi dau seama ca nu aveam coltarii la mine :)) Offf ce sa fac! Ma chinui nitel la bocanci si la papuci, dar clar nu era nici o sansa. Peretele era acoperit cu zapada pe alocuri si aluneca rau. Isi incearca si Rose norocul dar degeaba 🙂

Dam tarcoale  Coltului si pe partea cealalta, apoi ne strangem jucariile si plecam spre Casuta. Pe drumul de intoarcere, o mica bulgareala 🙂

La Casuta ne tragem sufletul nitel apoi ne apucam de gatit: MBS :d

 

La povesti cu Fane in jurul focului: despre orice subiect, orice domeniu, orice…. :))

Marius si Fane

 

“Je, chef!” :))

Mamaliguta a fost delicioasa, mai ales ca a fost degustata alaturi de un vin fiert cu portocale, mere si scortisoara 🙂 Stam la foc, tragem si  o cantare (lalaiala :)) ). Aveam parte si de o luna aproape plina, cer senin si o lumina de basm! Ne afumam bine, apoi ne retragem la caldura. Deja eram optimisti, era cred vreo 11 ceasul si grupul anuntat nu sosise :d

Fara sa vrem, am reusit reeditarea “iadului” de la revelion (aproape) :))  Caldura infernala, asa ca in curand hainele incep sa zboare, mai ales sus, la “matrimonial” :))

Pana la urma nu am scapat, grupul anuntat a sosit. Am reusit sa ne mobilizam, au avut si corturi la ei, asa ca am dormit cat de cat lejer.

Adriana

 

Atmosfera de la ultimul nivel :))

Dimineata de duminica ne intampina cu o vreme superba. Mancam cate ceva, bem o cafeluta- o biscuite, apoi eu impreuna cu Simona si Rose o luam la balaureala.

Mergem spre Porti apoi razna prin padure. Zapada mareeee! 🙂

 

Rose si Simona

Uitasem apa la Casuta, asa ca deocamdata inghitim niste zapada, apoi dam fuga la Muntele Rosu la o Cola 😀 Dam fuga eu si Rose, intr-o mare tavaleala prin zapada si bataie cu bulgari, in timp ce Simona ne urmeaza tacticoasa, de la distanta 🙂

Pe drumul de intoarcere spre Casuta am oprit sa refac si stocul de apa, am carat vreo 30 L la un drum. Cand ajungem, lumea era in toiul pregatirilor pentru o mare ciorba la ceaun 😀

Asta in imp ce unii leneveau la soare 😛 Am avut si noi o tentativa, dar cand ne-am intins pe “izopresuri” soarele a stat mai mult printre nori.

Ciorba a iesit super buna, apoi, dupa plecarea grupului mare, am pus pe tabla si niste ciuperci cu usturoi hmmmm 🙂 A… si sa nu uit si de cartofii copti in jar 😀

 

Incantatii :))

Cu greu, cu lene, incepem sa ne pregatim de plecare. Ajungem in Bucuresti pe la 22:45, am facut un mic popas la Mac, unde am luat…cartofi cu sos de usturoi :))

Marius ne debarca pe fiecare la domiciliu (multumim Marius 🙂 ).

A fost inca un week-end foarte fain si relaxant, alaturi de prieteni vechi si… noi 🙂

PS: Rose, vine curand si o tura mai serioasa, sa nu crezi ca suntem din aia care lenevim mereu 😛 :):):)