Search

Pe drumuri de munte

Piatra Mare, iunie 2016

Weekendul trecut am avut o experienta intensa, alaturi de copii, in Piatra Mare.
Am reusit sa captez atentia catorva copii, impreuna cu care am cautat si descoperit urme de caprioara, de mistret. De urs nu am avut noroc.
Nu ne-a fost rusine sa cautam prin “caca” intalnit pe poteca, si sa incercam sa descoperim ce animal a trecut inainte pe acolo. Ba din contra, entuziasmul a fost maxim.
Am reusit sa vedem un crin de padure fantastic.
Am invatat despre plantele si copacii intalniti pe drum, si de ce cresc ei exact in acel loc.
Poate nu am reusit sa tinem minte numele locurilor pe unde am umblat, al tuturor florilorΒ pe care le-am vazut. Dar nu asta e important. Important este ca am reusit sa comunicam cu toate minunatiile din jur.
Am reusit sa vedem si sa observam timp de minute bune o ciocanitoare.
Am imbratisat copaci si am intrat in legatura cu natura.
Am aflat ce e cu acele cutii negre, raspandite prin padure.
Am fost liberi, am intrat in noroi, ne-am tavalit prin iarba, am cautat prin balti tritoni, salamandre si broscute.
Am stat nemiscati incercand sa fotografiem fluturii (cu treaba asta, o parte si-au rezsolvat si tema de vacanta:) )
Ne-am distrat montand impreuna cortul in care urma sa dorm eu (copiii ar fi vrut sa doarma si ei la cort, poate data viitoare).
Am umblat dupa lemne uscate prin padure si am invatat cum se face un foc rapid.
Mai am foarte multe de spus, insa nu imi gasesc cuvintele, am incercat sa dau totul pentru acei copii si de data asta chiar cred ca am reusit.
Toate pozeleΒ au fost facute si editate de mine si de catre Adina, cu telefonul. Aparatul foto a fost pus la dispozitie de catre Alex, iar excursia a fost gandita de mine si NoGravity Club.

It will be fun, he said

Iesirea era planificata de ceva timp, trebuia sa scapam din Bucuresti. Trecuse vreme multaΒ de cand nu ii mai propusesem Adinei o tura “relaxanta”, “usoara”, fara evenimente πŸ˜€

Ma pun pe planuri. Ce poate sa fie mai romantic si frumos decat o iesire prin Crai, usurica (dupa mine), cu dormit la un refugiu izolat, cu sobita? Intreb pe ici, pe colo: Β nu mai e zapada in Crai, pe partea estica. Sau cel putin nu care sa puna probleme. Gata, acolo o duc pe Adina!

Dimineata (foarte, 5 AM) Regio pana in Brasov. Autobuz pana la Bartolomeu. Zarnesti. Gresesc putin drumul spre Prapastii (cum naiba, nu stiu, am fost de N Β ori pe acolo, si e si muntele meu de suflet). Probabil gandul la ce seara minunata ne asteata, si la gandul ca ii voi arata Adinei locuri de vis.

Inceputul este bunicel. Adina nu zice nimic inca. Prin Prapastii zapada deloc. Situatia se schimba dupa ce ajungem la intersectia cu Cheile Pisicii. Zapada de 15-20 cm, urme lipsa. Cum Adina nu avea niste bocanci prea buni, ma apuc de facut urme, avand grija sa nu ii intre ei in bocanci. Incercam sa las urme ca de schiuri. Si Β mergi, si mergi, si mergi. Ma gandeam la ce febra o sa am a doua zi, deja πŸ™‚

Adina zice ca vrea acasa. Sa ne intoarcem. Ca vine tatal ei sa ne ia. Stiam deja de schema asta, de la o alta iesire prin Crai πŸ˜› Asa ca sunt diabolic si ii spun sa continuam, ca nu mai e mult pana la refugiu, si ca o sa fie foarte frumos!

Incep sa ma gandesc si daca o sa gasim liber la refugiu. Si ce variante am avea in caz ca nu. Mai avem putin pana la parasirea marcajului turistic, si acolo o sa vad daca sunt urme in zapada, daca urcam sau mergem la o stana din apropiere, unde am mai dormit acum ceva ani. Siiii…. nu sunt urme in sus! Inseamna ca ca refugiul e liber!

Inceputul e destul de usor. Mai sus treaba se complica, stratul de zapada creste, la fel si inclinatia. In partea finala zapada e atat de proasta, incat blestem la fiecare pas. Daca mie imi este greu, ma gandesc cum ii este Adinei… Valcelul incepe sa rasune de epitete, multe si la adresa mea (ce ……… a fost in capul meu sa venim acum aici?) Β Adina rezista foarte bine. Cand ma vede pe mine in ce stare sunt, nu ii mai vine sa imi spuna nimic :))

Poiana finala. Ii zic ca de aici ajungem in 10 minute. Ajungem in 30 minute πŸ˜€

Tot asteptam momentul magic, cand casuta ni se va dezvalui, ca in povesti. Eu eram inainte, ma apropiam de locul visat, dar el nu aparea! Imi dau seama: refugiul nu mai exista! Soc si groaza. Cum????!! Β Nu mai exista Printesa??? Nu imi venea sa cred.

Era deja noapte. Ma intreb ce sa fac. Sa o duc pe Adina inapoi, la ora aia, pe intuneric, cand era deja epuizata, cu hainele si incaltarile ude, sa mergem pana la stana urmatoare, era imposibil.

Iau hotararea sa facem bivuac pe locul fostului refugiu. Adinei ii era deja foarte frig. Intind salteluta mea, ii dau sacul de puf si o instalez. Fac si o supa in 5 minute, apoi ma apuc sa fac un foc. Si asta mi-a iesit tot in maxim 5 minute, desi totul parea sa fie ud in jur. Am folosit pliculetul cu ulei de la supa πŸ˜‰ Am cautat pe sub zapada crengute, am facut aschii. Iese fum! E bine! Β Ma duc sa mai Β caut lemne pe sub zapada.

In timp ce Adina statea in sac, eu mi-am mai facut de lucru am mai vreo 2-3 ore pe langa foc, timp in care am reusit sa ma cherchelesc putin cu ajutorul berii luate din Zarnesti. Si a fumului. Ce frumos este in salbaticie, iarna, noaptea, langa un foc, sub cerul liber! Din cand in cand ii mai aruncam Adinei cate o gluma “buna” de-a mea. Raspundea,deci era bine πŸ˜›

Toate astea s-au intamplat pe ritmurile radio Fm Antena Satelor, cu un program de zile mari:) Dupa ce m-am afumat bine, am reusit sa usuc si hainele si incaltarile.Β Ocazie cu care bocancii Adinei au devenit cu un numar mai mic πŸ˜€

Ma duc si eu la somn langa Adina, pe izopren si cu sacul de vara si un sac RCO vechi de vreo 15 ani (luat din dulap dimineata in ultima clipa, nu stiu ce m-a impins…). Peste noapte a batut vantul destul de tare si a fost cam 1C, nu pot sa zic ca am dormit prea confortabil. De abia spre dimineata am prins si eu vreo 4 ore de somn- lemn. De obicei am si cate o folie de supravietuire in fiecare rucsac, nu stiu de ce lipsea din asta…

Adinei nu i-a fost frig, dar nu a prea dormit nici ea de frica animalelor si sunetelor. Era primul ei bivuac, iarna, munte, padure, cer liber πŸ™‚ Β Discutiile au fost multe, si pe diverse teme πŸ™‚

A doua zi strangem repede, si Β mergem in poiana la soare. Ce diferenta fata de ziua trecuta! Adina era asa fericita ca scapase cu viata incat orice i se parea minunat. De parca vedea totul pentru prima oara.

Stam nitel si ne holbam la crestele din jur, rontaim ceva, si incepem coborarea. Dupa ce ajungem pe traseul marcat, vedem o gramada de urme in zapada, iar a fost plin la Curmatura πŸ™‚

Facem un popas la pepiniera parcului, mancam niste ciocolata, vedem si primii ghiocei.

Continuam spre Prapastii, unde in locul ghetusului de ieri gasim mocirla.

In Zarnesti cautam un magazin. Primul era inchis. La al doilea am avut succes. Bere, Cola, chipsuri.

Gara Zarnesti. Bere. Chipsuri. Regiotrans Brasov. Munti plini de zapada.

Adina: “Mi-a placut!”

*Din seria lucrurilor frumoase, simple, de care iti amintesti mereu.

Succes! πŸ™‚

Regio 3001. Deocamdata e bine
Regio 3001. Deocamdata e bine
Autogara Brasov. Dam vestile acasa, suntem bine
Autogara Brasov. Dam vestile acasa, suntem bine
Asteptam autobuzul spre Zarnesti. Caldura mare, deocamdata
Asteptam autobuzul spre Zarnesti. Caldura mare, deocamdata
Stanca ce imi place mie
Stanca ce imi place mie
Veselie. Deocamdata :D
Veselie. Deocamdata πŸ˜€

IMG_20160305_134652

IMG_20160305_134458

20160305_151700

Treaba incepe sa.....
Treaba incepe sa…..

2016-03-06 15.17.32

IMG_20160305_191935

IMG_20160306_100227

20160306_074920

Poiana minunata. Munte. Liniste. SoarePoiana minunata. Munte. Liniste. Soare

20160306_102107

20160306_113040

20160306_114059

20160306_112602

IMG_20160306_140021

IMG_20160306_153706

Freedom. Cu bicicleta prin nordul Dobrogei

21-22/03/2015

Freedom- pentru ca exact asta e sentimentul pe care l-am avut la aceasta tura πŸ™‚ Prima mea tura mai lunga cu bicicleta! De vreo luna am reusit cu ajutorul lui Andrei sa imi fac o bicicleta noua, custom made, de care sunt foarte multumit. E o diferenta imensa fata de no-name-ul pe care il aveam inainte. Bugetul alocat a fost depasit, dar a iesit treaba buna si nu imi pare rau πŸ™‚

Asa…. Plecam sau nu plecam? :d

Andrei si Roxana imi propun sa merg cu ei la o plimbarica prin nordul Dobrogei, zona care mie imi place foarte mult. Cam 80 km era vorba sa facem in prima zi. La inceput ma codesc, imi era ca nu o sa tin pasul cu ei. Pana la urma accept. Plecarea a fost stabilita vineri pe la ora 15, cu trenul pana la Tulcea.Β  Se anuntau ceva ploi in zona, dar am zis sa incercam.

Vineri dimineata ma suna Andrei si imi spune ca ar fi bine sa imi iau niste cauciucuri mai pentru asfalt, sa nu merg cu Saguaro alea senile πŸ™‚ Ok, si mie mi se pareau cam aiurea cele pe care le aveam, asa ca ma pregatesc sa dau o fuga in centru sa cumpar niste Schwalbe Land Cruiser. Pe cand eram la metrou, ma suna Andrei si imi spune ca sunt niste probleme si ca pica iesirea. Nuuuuuuu!!! De abia asteptam tura asta! Cam bosumflat ma duc totusi si iau cauciucurile, completez trusa si cu un set de leviere, si hai acasa sa fac schimbarea.

Mi-a luat vreo 40 minute numai ca sa schimb cauciucul de pe fata :)) Nu stiu ce naiba avea, era aproape lipit de janta. Chin a fost si cu montarea celui nou, era foarte strans. In timp ce transpiram eu cu schimbatul cauciucurilor, ma suna Andrei.

-Ma, hai ca mergem pana la urma.

-Ieeeeiii! πŸ˜€

Schimbam planul, Andrei gasise un microbuz pana la Galati, care acceptase sa ne ia cu tot cu bicicletele. Mica problema: autocarul pleca la ora 4 dimineata, de la Aeroportul Otopeni. Pret: 60 lei. Incepeam deci plimbarea cu un pedalat de vreo 12km pentru mine, 20km pentru ei, in miez de noapte. Nu-i bai πŸ™‚ Ma gandeam ca asa vad si eu cum e cu bagaj pe bicla, si vad cum fac fata.

Stabilim intalnirea la ora 2:30 la Victoriei.

Bucuros ca plecam pana la urma, incep sa pregatesc bagajul. Ce sa iau? Sacul de vara? Sacul de iarna, care e mai mic si mai usor decat cel de trei sezoane? Ce haine imi trebuie? Cata mancare? Hotarasc sa iau sacul de vara, ala de aproape imi incape in buzunar πŸ˜› si pufoaica. Rezolv si restul problemelor (cam pe la 12 noaptea πŸ˜› ) si incerc sa dorm si eu macar 2 ore.

Vine ora. Ma trezesc cu greu si plec spre locul intalnirii. Pana apar Andrei si Roxana am timp de o tigara si un pepsi la cutie πŸ™‚ Apar si ei si pornim spre aeroport. Ce fain e noaptea prin oras πŸ™‚ Ajungem cu bine la aeroport, demontam rotile din fata, si ne imbarcam. Eram singurii clienti, autocarul tocmai ce adusese niste oameni la aeroport. Soferul foarte de treaba.

Ne cuibarim in scaune si incercam sa mai tragem un pui de somn. Andrei si Roxana au reusit, io nu prea πŸ™‚

Dimineata vine repede si iata-ne in Galati. Descarcam bagajul si incepem montarea rotilor, aranjatul bagajelor. Pe un frig mare!

DSC_0016 copy
Aproape gata!

Intre timp ni se facuse cam foame. Mergem la localul recomandat de sofer si incepem cu oooo shaormaaaa! :)) Pret si calitate: ok.

DSC_0018 copy
Ce ne mai place shaorma :))

Dupa ce prindem puteri, ne indreptam spre bac. Siiiii… gresim drumul πŸ˜€ Dupa ce urcam o panta ce ne-a cam taiat elanul, Andrei spune ca trebuie sa ne intoarcem :))

Nimerim drumul cel bun, luam bilete la bac si ne imbarcam. Mai avem timp sa bem si o cafea.

Ce Frumos! Soarele aparuse si ne mai dezmortise oscioarele πŸ™‚

DSC_0023 copy
Frumoasele πŸ™‚
DSC_0027 copy
Dimineata PERFECTA!

Ajungem repede- repede pe malul celalalt, in I.C. Bratianu. Incepe plimbarea! Inca de la inceput ne intampina imagini de vis. Copaci, zone inundate, pasarile care au inceput sa se intoarca pe meleagurile noastre…

DSC_0033 copy

Andrei se uita la ceas- era deja trecut de 10. O ora decenta pentru un Ciuc Radler, stabilim. Si incepem cautarea :)) Ne oprim in cateva locuri, nu gasim. Pana la urma impart cu Roxana un Reds. Andrei rezista. Daca nu e Ciuc Radler, nimic nu e πŸ˜€

DSC_0037 copy
Primele opriri. Reds!

In cautarea lui Radler ne oprim in Luncavita, daca imi aduc aminte bine. Luam magazinele la rand. Nimic! Il asteptam pe Andrei. Peste drum e o biserica, si nu stiu ce sarbatoare este. Babutele impart coliva.

Roxana: Colivaaa! Mi-e pofta! Eu ma duc sa cer πŸ˜€

Se duce la o batranica si… Avem coliva! In timp ce mancam noi cu pofta, mai vine o tanti la noi si ne mai ofera un rand πŸ˜€

Asta imi place la astfel de iesiri, interactiunea cu oamenii, observarea lor, discutiile cu tot felul de oameni, oameni buni, oameni mai putin buni, nu pot sa descriu sentimentul…

DSC_0043 copy
COLIVAAA!!!

Pana la urma gasim si Radler πŸ™‚ Ne luam si la pachet, sa avem pentru popasul de pranz πŸ™‚ Kilometru dupa kilometru, sat dupa sat, libertate si fericire! Si liniste.

Drumuri foarte putin circulate. Si primavara care isi face loc usor usor πŸ™‚

Intram in Padurea Valea Fagilor, arie protejata pentru fag, alaturi de care poti vedea carpen, ulm de munte, tei argintiu, gorun, artar…

DSC_0048 copy

Cautam un loc pentru masa de pranz. Gasim un loc fain, unde batea si soarele, in dreptul unei bariere. Lasam bicicletele pe margine, si mergem 10 metri mai incolo. Intindem masa: ridichi, ceapa verde, usturoi, branza, slana, cascaval, chestii din astea πŸ™‚ Dupa ce termin, imi aprind o tigara si desfac o bere (din nou πŸ˜› ). Nu trece un minut si o camioneta trece pe langa noi, vede bicicletele pe marginea drumului, pune frana si se intoarce spre noi. Coboara un nene. Ii dam ziua buna si il intrebam daca vrea sa mutam bicicletele, sprijinite de bariera.

Surprizaaaa!!! Omul nu ne raspunde la salut, incepe sa tipe la noi ca ” Ce cautam acolo si ce intentionam sa facem!” Ii spunem ca am luat o mica pauza de masa, nu lasam gunoaie, si ca o sa ne continuam drumul pe sosea dupa ce terminam de mancat. Omul ridica tonul, zice ca de ce fumam asa DEZINVOLT acolo, ca de ce nu ne-am anuntat PREZENTA si INTENTIILE! Ii explicam cu frumosul toata treaba, insa el o tinea pe a lui: de ce nu ne-am anuntat prezenta si intentiile, si ca de ce fumam dezinvolt. Omul era Foarte agresiv, credeam ca o sa ne ia si la bataie. Asta fara sa ne arate nici o legitimatie si fara sa ne spune cu ce am gresit! Incearca Andrei sa ii mai explice cate ceva, da’ n-ai cu cine! Il lasam sa urle, apoi cand a vazut ca nu are cu cine, vine si ne arunca un sac de gunoi, sa ne strangem “resturile”, desi ii spusesem ca avem deja asa ceva.

In fine…bleah… pleaca… Dupa ce terminam masa, plecam mai departe.

Drumul prin acea padure e de vis! Si foarte putin circular, noi asa l-am prins.

Roxana incearca sa ne arate indemanarea ei de a merge fara maini pe bicicleta si…. cade πŸ˜› Nimic grav, un fleac :))

DSC_0051 copy

DSC_0052 copy

DSC_0053 copy

DSC_0054 copy

DSC_0058 copy
Padure de poveste

Ne oprim des pentru poze, pentru a observa cate o pasare (buteo buteo, mai ales πŸ˜› )

DSC_0060 copy

In Nifon, alta pauza πŸ™‚ Asteptam sa vina doamna vanzatoare, dupa pauza de masa regulamentara πŸ™‚ Era vremea pentru un nou Radler, da’ cum nu aveau, am luat una “normala” πŸ˜€

Apare si doamna. Si inca un cuplu de localnici, cu caruta. Ce faceti ma’ iar ati venit dupa bautura? Va stie tot satul! Nu, am venit sa platim! Bine, leaga calul, si hai! Pai nu il mai leg, nu pleaca niciunde!”

Si… calul a plecat nitel mai incolo, sa mai pasca si el niste iarba πŸ™‚

DSC_0062 copy

20150321_142902 copy
Hidratare!

Dupa bere, ne continuam calatoria. Tinta noastra era un deal al carui nume imi scapa acum, unde Roxana spera sa gaseasca niste floricele. Trebuia sa ajungem pe langa Izvoarele.

DSC_0064 copy

Ajungem la deal, numai ca era cam greu de ajuns pe el, cu bicicletele. Ne multumim cu fratele lui mai mic de peste drum. Dupa ce terminam pauza si sesiunea de poze, incercam sa vedem daca partea cealalta a dealului e mai accesibila si pornim spre Izvoarele. Nu era…. Ne oprim ca sa facem planul. Prima seara ne gandisem sa dormim pe langa Izvoarele, insa ne-am miscat incredibil de bine, si era destul de devreme, mai aveam vreo 3 ore de lumina la dispozitie.

Dupa mai multe variante, hotaram sa facem cale intoarsa spre Horia, si sa mergem spre Greci, urmand ca a doua zi sa vedem noi ce facem.

DSC_0068 copy

Pedalam, pedalam, placere maxima! Ma simteam extraordinar de bine, nu simteam oboseala, nu ma dureau muschii, nu ma durea fundul πŸ˜€ Asta pana cand, intre Horia si General Praporgescu, am dat de un urcus de numa’-numa’! Mi-am dat duhul pe panta aia, dar am reusit sa ajung pe varf fara sa ma dau jos de pe bicla! Am ajuns primul, la timp pentru a prinde un apus genial! A meritat toata osteneala πŸ™‚

Mai jos cateva incercari, prelucrari de imagine (nu sunt deloc multumit de camera noului telefon, desi teoretic e mai performanta decat cea de la telefonul vechi…)

20150321_180028 copy

20150321_180035 copy6

20150321_180035 copy4

20150321_180035 copy3

20150321_180035 copy2

20150321_180035 copy1

20150321_180035 copy

20150321_180035 copy5

20150321_180050 copy

20150321_180139 copy

20150321_180139 copy1Ajunge si Roxana πŸ™‚

20150321_180503 copy

DSC_0076 copy

20150321_181433 copy

Dupa ce am terminat sesiunea foto si ne-am tras sufletul, pornim mai departe. In Mircea Voda gasim un magazin unde ne refacem proviziile de apa si mai luam maruntisuri. Deja se lasase intunericul si nu mai vedeam eventualele locuri bune de bivuac. Ne bazam pe gps (folosim OSMAND+, versiunea platita, e geniala! Ne-a arata calea in multe alte iesiri). Dupa cateva tatonari si kilometri pedalati, gasim locul perfect, dupa localitatea Cerna. Locul de dormit este insemnat pe harta de la sfarsitul jurnalului).

100 km in prima zi! Ieeeiii! Pentru mine e ceva, aflat la prima tura de genul asta, si cu bagaj. Incepem sa ne instalam. Punem cortul, camuflam bicicletele (Andrei πŸ™‚ ), ne schimbam si punem de masa. Roxana adusese un carnat proaspat, pe care l-am facut la primus. Alaturi de ridichi si ceapa, minunat!

DSC_0078 copy
Operatiunea “Carnatul” πŸ˜€

Dupa ce bagam si ceva dulce, niste jeleuri delicioase, ne mai hlizim o vreme, apoi dam stingerea. In sacul de vara, cu o bluza de plastic si softshell-ul pe mine, a fost ok. Nu mi-a fost nici frig, nici cald, a fost binisor. A, si cu salteluta, de care sunt nedesspartit de vreo 5-6 ani πŸ™‚

Adorm cu gandul la Adina. Tare mi-ar fi placut sa fie si ea acum cu mine πŸ™‚

Peste noapte. Roxana aude niste zgomote dubioase, tipete… probabil niste petrecareti pe la vreo stana din apropiere,Β  dar dupa o vreme se lasa linistea. Pe la 2-3 noaptea, incep sa visez ceva, nu mai tin minte ce. Un inceput de cosmar. Era ciudat, intr-un fel eram constient ca e un vis, ma auzeam gemand, dar nu reuseam sa ma trezesc, sa pun capat visului urat. Tin minte doar ca ma luptam cu cineva. Si, ei bine, acum vine partea haioasa. Cum ma bateam eu asa in vis, la un moment dat treaba devine reala, simt pumni si palme peste fata πŸ˜€ Asta imi amplifica senzatia de “real”, si incep sa zbier ca din gura de sarpe :))) Andrei, adormit, scosese o mana din sacul de dormit, si incerca sa ma trezeasca, tragandu-mi cateva scatoalce :)) Ma trezesc si eu (deja trezisem toata lumea cu urletele mele πŸ˜› ), realizez care e situatia, ii multumesc lui Andrei pentru ca m-a salvat din cosmar, si usor usor adormim la loc. Tun, pana dimineata.

La lumina rasaritului vedem si noi locul perfect pe care il alesesem πŸ™‚

DSC_0083 copy

DSC_0085 copy
Camuflaj natural πŸ™‚

Bem cafea, ciugulim cate ceva, cu gandul sa mancam ceva mai serios in primul sat. Roxana pleaca la vanatoare de floricele si eu cu Andrei ne apucam sa strangem tabara. Dupa vreo ora, Roxana se intoarce multumita de capturile ei foto. Gasise in sfarsit niste flori! πŸ™‚ Plecam destul de tarziu spre Greci. Oricum, azi nu ne grabeam deloc, aveam timp suficient.

Desi ieri nu am avut nici o problema, seara la fel, nu simteam nici o durere fizica, astazi genunghiul meu stang se gandeste sa imi faca figuri. Il mai apuca din cand in cand πŸ™‚ Dupa o vreme imi trece si pot sa ma bucur iar de drum. Ne oprim in sa la Priopcea, loc foarte fain, unde stam si ne uitam la niste oameni care se dadeau cu parapanta.

DSC_0089 copy
Priopcea

Zi perfecta si azi. E atat de frumos! Si oamenii atat de faini πŸ™‚

Hotaram sa nu mai facem nici un popas pana la Greci, si acolo sa ne luam cate o pizza de la locul stiut πŸ™‚

Ajungem in Greci, mergem sa comandam pizza, apoi ni se face pofta de o bere la halba. Trebuie sa mergem in locul pe care nu il ratam nici niciodata cand suntem aici. De vreo 4-5 ani mergem la o carciuma faina din Greci. Patronul e si el foooarte de treaba, si mereu ne povesteste de planurile lui de extindere a afacerii, de locuri frumoase din zona, sarbatori ale locului, si multe altele. Ajunsi langa carciuma, mirosul de mici ne gadila stomacul.

-Ma, io imi iau si un mic (zice Andrei).

-Pai si eu vreau unul! (zice celalalt Andrei)

-Hai ma, cat vreti sa mancati, avem de luat si pizza! (zice Roxana)

Pana la urma se lasa si ea biruita de miros si comandam 3 mici. Si cate o bere πŸ˜›

E atat de faina atmosfera! Nu pot sa descriu!

DSC_0100 copy
Waiting for the “mici” πŸ™‚ Patronul este chiar cel de la gratar

DSC_0102 copy copy

DSC_0103 copy
Ca bine zice! πŸ˜›

Pana sunt gata micii, hranim si vreo 3 caini localnici, din ce mai aveam prin desagi.

Micii sunt gata. Ne pare rau, nu au mai rezistat sa fie pozati πŸ˜€

Patronul isi aduce aminte de noi din anii trecuti, si vine sa ne aduca cate un pahar de vin de butuc din partea lui. La prima degustare pare slab, dar te duceeee :))

DSC_0106 copy

DSC_0094 copy

DSC_0096 copy
Nenea din imagine se pare ca era cunoscut ca un om “vesel” al locului. Iarasi bei ma “carbit” din ala?!” Ii zice un altul, privind la halba din care bea un lichid nedefinit πŸ™‚

Dupa o bere si vinul de butuc, care ne-au cam pus in cap, mai ales ca nu mancasem mare lucru inca, plecam destul de “aerieni” sa luam pizza. Ne indreptam spre iesirea din Greci, cu gandul sa lenevim putin la soare, si sa ne revenim dupa tratament :d

Si acum….

Contrast.
Am dat peste batranica asta. Noi mai aveam multa mancare, asa ca am intrebat-o daca accepta de la noi cate ceva. Ne-a zis “Nu am bani, maica”. Dupa ce i-am zis ca nu vrem nimic in schimb, a acceptat, mirata.

In spate se vede sediul parcului Macin. Anul trecut era inca in constructie, acum era gata, au avansat foarte repede. Cladire imensa. Si te uiti la casele din sat…

Ce ofera acel Parc? Ce ofera acel sediu? Cati bani a inghitit? Ce s-ar fi putut face cu acei bani? Si intrebarea e pentru mai toate sediile parcurilor de genul asta (Crai???)….. Un gust amar….

DSC_0108 copy1

Ne trantim pe iarba, la soare, si incepem sa devoram pizza. Si bere πŸ˜›

DSC_0112 copy

Apoi cadem la datorie πŸ™‚ E atat de bine!

Roxana e mai vioaie si pleaca iar la cautat de plantute, dupa o vreme πŸ™‚

DSC_0114 copy

In sfarsit ne urnim si noi. Genunchiul mi-a trecut, cu burta plina parca am mai mult spor πŸ™‚ Imaginile faine se succed pana la bac, in Smardan.

DSC_0116 copy

DSC_0118 copy

DSC_0121 copy

DSC_0121 copy1

DSC_0125 copy

DSC_0126 copy

DSC_0130 copy

DSC_0140 copy

DSC_0145 copy

DSC_0146 copy

20150322_163349 copy

20150322_163408 copy

La intoarcere hotarasem sa luam trenul, in care cica nu ai voie cu biciclete. In gara la Braila incepem sa demontam bicicletele,Β  complet. Roxana si Andrei aveau niste genti speciale, facute de ei, pentru a le transforma in bagaje de mana πŸ™‚ Eu am cumparat niste saci de plastic si cu ajutorul lui Andrei am reusit sa transform “calutul” in ceva care nu prea lasa sa se vada ca e o bicicleta. Incep emotiile, trenul statea doar 2 minute in gara, peronul era plin, si noi aveam ceva “piese” de urcat in tren :))

In fine, ne organizam foarte bine, reusim sa urcam tot in tren, Roxana a scapat de stres πŸ™‚ Dupa ce pleaca trenul, Andrei reuseste sa termine puzlle-ul bagajelor, ramanand o gramada de loc si pentru noi πŸ™‚ Cu ceva de rontait si o bere, drumul trece destul de repede. In gara la Bucuresti, 3 biciclete reconstruite, reglate si incarcate in numai 20 minute :d

DSC_0154 copy

Cam asta a fost. O iesire minunata, in povestirea careia nu am reusit sa surprind multe. I’ not a good writter πŸ˜›

DSC_0157 copy
That’s all, folks!

Traseul parcurs, mai jos:

FireShot Screen Capture #001 - 'Dobrogea 2 zile - Bikemap - Your bike routes online' - www_bikemap_net_en_route_2941601-dobrogea-2-zile_#_z10_45_20139,28_3255_google_hybrid

http://www.bikemap.net/en/route/2941601-dobrogea-2-zile/

PS: dupa iesirea asta m-am ales si cu prima capusa πŸ˜›

Aventura:

3:30h sa scap de o capusa. prima mea capusa :))

Dupa iesirea din wee, m-am pricopsit cu o capusa. De abia azi dimineata am descoperit, dupa 2 zile. Era in spatele genunchiului, clasic πŸ™‚

Caut pe net ce se face in situatii din astea, rezultatele nu ma multumesc, asa ca decid sa merg la specialisti. Prima oprire: o clinica de la Regina Maria de langa mine. La receptie aflu si tariful- 150 lei consultatia, 250 lei extractia. Caaaat????? Dupa ce ca am o capusa ce imi suge sangele, mai vor si astia sa suga o gramada de bani de la mine :))

Asa ca ma duc la Colentina, la Matei Bals. Stau vreo 2 ore si ceva pana imi vine randul. Aaaaa, pai noi nu o putem scoate. Trebuie sa mergeti la chirurgie. Va dam doar tratamentul. Plec la chirurgie. Mai stau si acolo vreo ora. Imi vine randul, dau sa le arat capusa…. capusa nu mai era. Cred ca se plictisise si ea de la atata asteptare, sau a considerat ca sunt prea slab si nu are ce suge de la mine :))

PPS: A fost GENIAL! Jurnalul a fost scris repede, poate suferi modificari πŸ˜›

Prin Crai. Cu ploaie. Multa

26/07/2014

Pe Irina nu o stiam de mult timp. Era printre cunostintele de pe FB, ne intalnisem prima data la Victoriei la metrou sa ii dau ceva, discutii virtuale, si o o iesire foarte faina cu biclele pe la Mogosoaia si Stirbei. Dupa toate astea, punem si de o tura pe munte, desi prognoza zicea: apocalipsa πŸ™‚

 

Hotaram sa ignoram prognoza si situatia mea financiara cam proasta si sa mergem prin Crai. Pe unde exact, vedem la fata locului. Si plecam vineri seara cu Regiotransul. Jos palaria. CFR trebuie sa ia lectii. Spatii cat de cat decente pentru bagaje si cei mai lungi :). Aer conditionat. Fara urma de vanzatori ambulanti. Timpul de parcurgere Bucuresti- Brasov simtitor mai scurt. Drumul trece repede, ne uitam si la Nanga Parbat, film pe care amansem sa il vad pana acum pentru ca era in limba germana, straina pentru mine πŸ™‚

Brasovul ne intampina cu ploaie. Hoinarim putin prin centru, ne oprim la un local cochet timp de o bere si o ciocolata calda. Frumos Brasovul. Apoi mergem spre locul unde urma sa dormim. Multumim Laura si Florin πŸ™‚

DSC_0803

Dimineata ne intampina cu… vreme buna πŸ™‚ Tot cu Regiotransul ajungem in Zarnesti. Mai facem ceva cumparaturi apoi pornim la drum. Imi era dor tare de Crai. Nu mai ajunsesem de multa vreme. La Botorog am parte de un moment neplacut, sa zicem. Trebuie sa platesc, pentru prima data, taxa de intrare in parc. Nu as vrea sa discut prea multe pe tema asta, au tot curs vorbe. Desi initial nu am vrut, am zis hai, sa nu imi fac nervi, vreau sa ma bucur de tura. Si ‘marc banu’.

 

O poteca ce mie imi place foarte mult. Inainte imi placea si mai mult, pana sa intre cu TAF-urile….

DSC_0806

DSC_0807

Mergem linistit, voie buna, liniste, companie faina. Exact de ce aveam nevoie. Popasuri de cascat gura fara numar.

DSC_0810

DSC_0812

Incep sa se auda tunete in departare. Hmmm, poate nu asa departe…. Creasta Craiului se pierde din cand in cand printre nori ce nu prea aratau bine… Ajungem intr-o poienita salbatica si foarte draga mie. Popas. Luam apa, lenevim nitel, ne invartim putin prin zona. Locul asta inseamna mult pentru mine. Linistea e sparta de zborul unui cocos de munte. Stiam eu ca am sa vad iar, mereu am avut ocazia aici πŸ™‚ Irina nu a apucat sa il vada.

DSC_0816

DSC_0818

DSC_0826

DSC_0832

Ma gandesc ce sa facem. Creasta se ascundea din cand in cand printre nori, tunetele rasunau din ce in ce mai aproape. Doar eu “stiam” zona. Iau decizia sa continuam, sa iesim in creasta. Grohotisul ne pune indemanarea in a topai la incercare.

DSC_0835

Trecem de grohotis si ma gandesc pe unde sa o luam in sus. Din creasta stiu exact, de aici….cam stau pe ganduri. Am mai avut ceva experiente in zona, cu mers cam pe la cucurigu. Aleg un valcel ce de jos mie imi pare viabil. O intreb si pe Irina daca i se pare ok. Am acordul si ii dau in sus.

 

Hmmm, de jos parea mai simplu πŸ˜€ dupa ce ne-am angajat pe valcel incepe ploaia. Intai usurel,asa, apoi….. potop. Ajungem la un pas mai delicat. Stau si calculez. Pe uscat poate nu era mare lucru. Aveam si bagaj maricel… Dupa ce ma cacai putin (mai mult) reusesc sa trec pasul. Totul ud in jur…cam nasol… De coborat inapoi nici vorba. Dupa ce ca era friabil, mai era si iarba uda. Deja imi faceam mustrari, uite unde am bagat “biata” fata. Daca pateste ceva?Β  Am eu oricum un talent la balaurit…. πŸ™‚ Irina spune ca e ok si ca daca nu i se parea ok de la inceput, nu mai venea. Mi-a placut calmul ei.

Bun… trec pasul printr-un sprait cam larg, catar pe niste fete cu iarba, in timp ce turna peste noi. Irina imi spune ca daca ar scapa de rucsac i-ar fi mult mai usor. Ma gandesc ce as putea improviza ca sa trag rucsacul. Nu aveam la noi nimic “tehnic”. Ma gnadesc intai sa leg hainele din rucsac una de alta πŸ™‚ Apoi imi vine ideea sa scot sacul de bivuac. Buna idee! Are vreo 2m si ceva. Descatar putin, il arunc, leaga rucsacul, reusesc sa il trag, si …gata! Am scapat πŸ™‚

Pe moment, mai avem pana la creasta.

Dupa pasajul depasit, ne mai relaxam nitel πŸ™‚

DSC_0837

DSC_0838

O bubuitura imi taie respiratia. Ce ecou a putut avea acolo, in sufletul Craiului! Ma uit si spre creasta, un alt traznet….. Trebuie sa iesim macar din zona asta, sa fim cu picioarele pe “pamant”, sa zic asa.

De unde suntem parca imi mai amintesc ceva, am mai balaurit. Am urcat muchiuta din spatele Irinei cam “la liber”, si pe teren ud. Ma tot intreba cat mai e pana in creasta πŸ˜€ Nu dupa mult timp iesim pe teren ceva mai uman. Ma gandesc daca sa iesim in creasta sau sa mergem pe un brau pana spre Ascutit. Furtuna incepe sa se potoleasca. Eram uzi pana la fund, scuzati expresia πŸ™‚ Partea de sus era totusi uscata, jacheta pe care abia m-am indurat sa dau 30 euro in Tatra si-a facut treaba! πŸ™‚

 

DSC_0842

DSC_0843

Discomfortul pentru mine era maxim. Nu suport sa fiu ud. La fel si Irina, imi zicea ca e a doua oara cand o prinde ploaia pe munte. Cum, doar a doua oara? :)) Initial am vrut sa o luam spre Ascutit, dar in curand am inceput sa ma obisnuiesc cu hainele ude pe mine. La Ascutit oricum se vedea puhoi de lume si nu ma incanta ideea. Asa ca… o pornim spre La Om.

DSC_0845

DSC_0846

DSC_0847

Ploaia se oprise si avem parte de spectacol. Aburi se ridicau peste padure.

 

DSC_0848

DSC_0854

DSC_0854

DSC_0861

Inainte de refugiu stam si privim fascinati la o capra neagra si puiul ei, ce nu pareau prea deranjati de prezenta noastra.

DSC_0881

Refugiul gol. Ieeeei! Am ajuns la timp pentru a prinde apusul. Nu ne schimbam cu haine uscate, ne asezam si privim fascinati spectacolul. Cu clantanit de dinti si suportand un atac turbat al unor musculite :))

 

DSC_0891

Pana la urma ne retragem in refugiu. Dau sa ma schimb, si observ ca hainele mele erau partial ude, inclusiv sacul. Ne punem pe gatit si mancat. Pe parcusul noptii m-am trezit de mai multe ori, sa ma rontai ceva si sa ascult vantul ce parea ca o sa ia refugiul pe sus. Noapte superba! Imi era dor de Crai.

Dimineata coboram alene spre Grind.

DSC_0893

DSC_0915

DSC_0897

DSC_0918

DSC_0920

DSC_0923

 

10524465_820974627921466_1721485931_n

Pe curand, Crai! Multam Irina!

10570632_820974574588138_1371106689_n

Eu, desfasurat in tren :)) Tot Regiotrans πŸ˜‰

10567973_820974471254815_2124602456_n

 

 

 

Jurnal de vacanta- Sorin Tulea

Mai jos gasiti un link de unde puteti descarca jurnalul unei vacante petrecuta de Sorin Tulea prin Europa:

JURNAL

Sorin Tulea
Sorin Tulea. Sursa imagine: Mircea Ordean

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑