Nu mai iesim de vreo 2 saptamani pe munte, fiind ocupat cu mutatul si aranjatul. Sambata vroiam sa ies pe undeva, dar prognoza meteo nu era deloc “roza”- ploi mai peste tot, coduri de nu stiu ce culori…Ma gandesc eu: decat sa ma ploua in Bucuresti, mai bine sa ma ploua pe munte 🙂
Aleg Piatra Mare, Prapastia Ursilor, cu gandul sa ma mai chinui putin pe traseele de catarare de acolo. La Prapastia Ursilor imi place mult, ai izvoare aproape, poti sta linistit la foc si pe ploaie, adapostit in grotele de la baza traseelor, se ajunge usor si repede, trasee pe toate gusturile si posibilitatile, ce mai- fain de tot!
Trebuia sa mai gasesc amatori acum. Vorbesc cu Ovidiu, tura lui in Ciucas de pe carpati.org se amanase din cauza vremii. Nu a trebuit sa ii zic de doua ori 🙂
Il contactez pe Tibi, un prieten de pe langa Brasov, pe care nu il mai vazusem de ceva vreme si pe Omar, si gata gasca.
Sambata dimineata pornim de la Dambul Morii pe la ora 10:00-10:30 (microbuzul de Brasov de pe Ritmului a mers foarte bine, am facut aproape 2:30 pana la Timisu de Jos).
Pe la 12:00-12:30 am ajuns la Prapastie. Am mers lejer, furat de frumusetea potecii de pe malul Sipoaiei. Am mai si balaurit un pic aiurea…nu ne grabea nimeni. Vremea deocamdata era buna, nici un nor pe cer.
Vroiam sa incercam sa facem Hornul Frumos (traseul nr.7 in poza de mai jos), 2l.c. 3A (am auzit de la multi ca majoritatea traseelor au de fapt mai mult)
Rontaim niste ciocolata de casa de la Ovidiu si ne pregatim.
Toate pozele au fost facute de Ovidiu (click pe ele pentru a le vedea mai mari).
Baza traseului Hornul Frumos
Pregatiri
O parte din Hornul Frumos
Si incep urcusul. In prima faza am montat o mansa mai jos si ne-am dat putin pe acolo.
Ovidiu
Tot Ovidiu, intr-un ramonaj
Tibi
La filat
Omar, la un pasaj mai greu, care se depaseste prin sprait. Lasasem si un anou acolo, drept scarita. El a ales sa nu il depasseasca 😀
Ovidiu la filat
Dupa ce ne-am jucat putin, m-am hotarat sa urc ceva mai sus. Aveam ceva emotii, era prima data cand eram cap la un traseu mai greut. Pana acum imi ziceam ca nu e de mine cataratul, si ca ma rezum la vai de abrupt. Am urcat si trasee mai grele dar ca secund.
Am inceput sa urc. Era o senzatie foarta placuta, eram foarte aproape de stanca. La inceput mi-a fost teama, dar odata plecat pe traseu, concentrat la obstacole, nici nu mi-am dat seama ca am prins inaltime.
La rapel
Ovidiu si Tibi nu au mai apucat sa urce, se apropia ploaia. Ne-am retras la adapostul grotelor si am mancat, apoi am mai exersat ceva noduri.
Inainte de sosirea ploii am apucat sa mai amenajez de un rapel si o coborare pentru Ovidiu.
Aici o faza haioasa 😀 – Ovidiu a aterizat direct in urzici
Eiiii… si dupa asta a inceput o ploaie cum nu am mai prins de ceva vreme, cu tot ce trebuie- tunete… fulgere…perdea de apa 🙂
Apucasem sa strangem cateva vreascuri pentru foc, intre doua reprize de ploaie am adunat cateva, si ne-a iesit o minunatie de foc 🙂
Ovidiu a reusit un efect interesant (cred ca din cauza fumului si umezelii din aer)
Culcusul meu si al lui Ovidiu
Am stat la povesti si bere pana pe la miezul noptii; am mai pus si un carnat pe foc, atmosfera foarte faina! Am dormit dus pana dimineata ajutat de muzica furtunii 🙂
Pe la 10-11 am inceput sa coboram. Aveam de gand sa prindem personalul de 12:35 de la Timisul de Jos, dar pe drum am schimbat planul si am mers pe jos pana in Darste. De acolo autobuz- tren rapid (nu prea rapid, 35 min. intarziere)- Bucuresti.
La final: a fost tura exact cum am vrut, usoara, frumoasa, cu ceva catarat, prieteni, foc de tabara, ploaie 😀
Pe drumuri de munte 