Search

Pe drumuri de munte

Tag

Postavaru

O cana de apa. 1 Mai prin Postavaru

1-2 mai 2013

Anul asta mi-a iesit prost. Adica iesirea a fost faina pana la urma, nimic de comentat, zic prost pentru ca nu am putut lega zilele libere dintre 1 mai si paste. Deh, asta e, a trebuit sa suport consecintele concediului recent, si sa las si pe altii sa plece in vacanta πŸ™‚

Deci liber 1-2 si pe 3 la munca. Ce sa facem??? Vin cu idei- Postavaru. Imi era dor de ceva aventura, de catarat. Panselute, Caprioare, sunt destule pe puterile noastre. Asa credeam πŸ™‚ Numai ca aveam o problema, legata de transport. In mintea mea vedeam numai calea de acces dinspre Rasnov, spre Poiana Inului. Dar Rux ma lamureste repede, cum ca se poate ajunge foarte repede din Predeal, via Trei Brazi- Poiana Secuilor…Zona era o mare necunoscuta pentru mine, nu mai fusesem pe acolo de cand aveam vreo 7-8 ani. Rux imi zice ca putem lua un taxi pana la Poiana Secuilor, ea daduse vreo 10 lei ultima oara.

Buuun. Ramane stabilit.

1 Mai. Miercuri. Trezire fortata la ora 4:00 A.M. Noroc cu noua aplicatie pentru telefon, proaspat instalata si testata, ca altfel nu mai prindeam trenul :))Β  Aplicatia de “trezit” nu are buton de “snooze” sau “stop” – ca sa se opreasca alarma trebuie sa te dai jos din pat si sa faci binisor 5 pasi prin casa. 5, 10, 15 pasi, cat ii setezi tu, se bazeaza pe senzorul de miscare al telefonului :)) Mie imi venea sa arunc cu telefonul de pereti, insa pana la urma softul si-a facut treaba:) Asa ca la 5:30 eram la gara. Iau bilete la IR, si cu 5 minute inainte de plecarea trenului ajunge si Andreea.

Trec peste drumul cu trenul, in care am incercat sa mai fur cateva minute de somn ( nu prea am reusit). La ora 8 eram in Predeal. Super! O las pe Andreea nitel si ma duc la primul magazin sa imi iau o bere (la doza πŸ˜› ) pentru a o savura seara dupa traseu. Cand ma intorc, vad ca Andreea deja trata cu un taximetrist.

Preiau controlul.

– Apai cat ne iei nene pana la Poiana Secuilor?

– Pai ieftin, 25 lei.

– Mult! zic. Am fost anu trecut si a fost numa 10 lei! (asta retinusem de la Rux, 10 lei:))

-A, paiΒ  anul trecut era alta treaba! zice domnul sofer.

– Hai ca va duc pana la Trei Brazi cu 20 lei.

Recunosc ca nu am talent de negociere, si inca era prea devreme pentru mine, asa ca am cedat repede :)) Eram multumit ca am reusit sa scot 5 lei! :)) Domnul de altfel era foarte amabil si sociabil. Ne-a incarcat bagajele in masina si am pornit. Am pornit, da, dar cu mersul melcului! Domnul sofer ne-a zis ca “domnii boieri de la Bucuresti” trebuie sa admire peisajul, sa respire aerul curat de munte :))) Ma uitam cum ne depasesc toate pisicile si cainii intalniti in drum, tot drumul a mers cu maxim 20km/h, ne-a impuiat capul cu tot felul de lucruri. Pe drum il intreb cat mai e d e la Trei Brazi pana la Poiana Secuilor, nu aveam nici cea mai mica ideea, si in final tipul ma convinge ca daca ii mai dau 5 lei ma duce pana acolo. Deci tot cum a vrut el, pana la urma :)) Eh, asta e, n-am talente de negociat. Schimbam numere de telefon, pentru a ne recupera la intoarcere, a doua zi (haha sa o creada el ca mai apelam).

Cabana Poiana Secuilor. Pustiu in jur. Peretele Animalelor se vedea foarte fain de aici.Β  Ne uitam dupa marcaje. Vedem indicatorΒ  TGΒ  “Cheile Rasnovului” clar spre cabana, apoi inca un marcaj undeva spre spatele cabanei. Ne luam dupa ele, ocolim cabana si….observam cum marcajul se termina brusc. Aveam drumul barat de un gard de sarma ghimpata. Nu se vedea nici mai departe ceva… Hmmm. Ne intoarcem in fata cabanei. Vad pe un copac TG, numai ca mergea cumva in directia opusa celei in care vroiam noi. Ne mai fataim putin, apoi plecam pe marcaj, gandind ca la un moment dat o sa faca stanga.

Acuma…ce se intampla cand pleci cu temele nefacute πŸ™‚ Mergem noi voiosi, afara era o vreme faina, drumul prin padure frumos, liniste, vedem si vreo 3 caprioare. Aerieni cum eram, nu bagam de seama ca traseul incepe sa coboare… Si mergem, si mergem, pana cand…ne trezim la sosea, pe DN :)))

Zic: “Mai, nu e prea bine! Cred ca am gresit traseul.” :)) Ma mai invart putin prin zona sperand sa gasesc un alt marcaj care sa ne duca unde vroiam. Nimic! Pfffff! Deja ma gandeam cu groaza ca trebuie sa urcam inapoi, pana la Poiana Secuilor. Deja incepuse sa fie si foarte cald. Asta e! Stam 5 minute, ne tragem sufletul, apoi pornim pe acelasi drum. Urcusul ne-a stors, rucsacurile cu toate cele- cort, fiare, corzi, mancare- ne-au facut sa transpiram bine. Frustrati si nitel nervosi ca am gresit traseul, ii dam la deal, fara prea multe vorbe.

Tragem tare si ajungem destul de repede la cabana. Mai admiram Bucegiul putin si pornim din nou la drum. De data asta pe calea cea buna :)) Am prins o potecuta ceva mai jos de cabana, iar dupa ce intram in padure dam si de marcaj. Oricum dubioasa faza cu marcajele care indica spre spatele cabanei, apoi se termina brusc in gard….

Dam repede din picioare, era numai coborare, si iesim in drumul spre Cheile Rasnovului. Pana in Poiana Inului mai avem putin de mers. Putin putin, dar caldura mareeee! Soarele dogorea ca in miezul verii. Aungem lesinati in poiana, ne bagam undeva la umbra sa ne tragem sufletul si sa mancam. Raman putin uimit, ma asteptam sa fie lume multa in zona, si la catarat, si la gratare, insa cam pustiu. In poiana nu mai era nici un cort, vazusem doar o echipa cum incepuse sa urce spre perete.

Mancam, ne echipam,  si ascundem rucsacurile in padure. Nu mi-a venit sa las cortul nesupravegheat in poiana, mai auzisem de faze cu furat, chiar si aici, din pacate 😦

Incepem sa urcam si noi spre traseu. Aveam de gand sa mergem pe Muchia Panselutei. Greuuuuu greu de tot. Caldura ne termina! Plus oboseala pricinuita de plimbarea neplanificata pana la DN :)) Vreau sa zic ca pana la baza traseului deja bausem jumatate din apa luata cu noi. Pfff ce a fost in capul nostru, sa luam numai jumatate de litru de apa de persoana! Patisem si anul trecut, tot aici, aceeasi faza :))

Eh, asta e, sa-i dam inainte. Incepem sa ne echipam. Dificil as putea spune, parca aveam creierul topit, uitam ce spuneam cu un minut inainte, uitam chestii banale, noduri, unde-i aparatu’ foto, unde e aia, unde e cealalta… :))) Clar era ceva in aer!

Finalizam pregatirile cu bine pana la urma si incep sa urc. Hmmm, prima iesire la catarat pe anul asta… lipsa antrenamentului, isi spun cuvantul. Am emotii mari. Prima lungime e usoara si nu prea sunt asigurari. Numai ca traseul e foarte murdar. Multe frunze uscate, praf, pamant… Nu prea aveam spor. Urc cativa metri, fara nici o asigurare. Ajung intr-un punct cam aiurea, murdar rau, cu pamant alunecos.

Nu am ce face si ma uit in jos. Atat mi-a trebuit. Fara sa vreau, am inceput sa bat celebrul “Pas Elvis” :)))) Piciorul stang era de necontrolat :)) Stau minute bune si incerc sa ma linistesc. Ce mama naibii caut eu aici? :))) Ai vrut catarat? Uite catarat aici,nah! :))

Pana la urma ma adun si reusesc sa trec.

SAM_0012-001

Mai departe e usor insa nu prea reusesc sa ma reobisnuiesc cu senzatia de inaltime si mai ales cu lipsa asigurarilor. Plus caldura ucigatoare. Nu mai retineam traseul facut si anul trecut, ii dadeam in sus. Incepe sa imi fie din ce in ce mai sete. Beau si ultima inghititura de apa. Dupa ce m-am uitat acasa pe jurnalul de anul trecut, mi-am dat seama ca am sarit ceva asigurari si regrupari πŸ™‚ De data asta am reusit sa scot 4 lungimi in doar doua, ultima foarte intinsa. Ajung pe o platforma foarte comoda unde fac prima regrupare. Incep sa o filez pe Andreea si mai arunc o privire spre Bucegi, care se vede foarte fain de aici, mai ales ca mai are si ceva zapada pe el.

20130501_133929-001
Andreea
20130501_134315-001
Din prima regrupare
SAM_0016-001
Se vede entuziasmul meu, da?!? :))
SAM_0035-001
Verde

Andreea ajunge fara probleme si mai stam putin la o tigara si sa admiram peisajul. Imi zice ca nici ei nu prea i-a placut prima bucata din lungime, cea cu boschetareala. Ma uit in sus la ce ma asteapta. Nu prea imi suradea. Dar am vrut catarare? Poftim catarare! :)) Pornesc in urmatoarea lungime.

SAM_0018-001

Nu ma simteam deloc comfortabil. Asigurarile mi se pareau prea putine :)) Asa ca fac tot felul de improvizatii, bune pentru psihicul meu. Mai pun un anou dupa un colt de stanca, o bucla de cordelina dupa o crenguta, si bunul meu prieten- singurul friend pe care il posed :)) Nu stiu cum se face, dar mereu gasesc locuri perfecte pentru el πŸ™‚

SAM_0027-001

Caldura ma termina si imi era groaznic de sete. Urc si urc si urc, pana cand Andreea imi striga ca se termina coarda. Ma uit- si eu mai aveam doar vreo 2 bucle. Ma uit si in jos- cam 10m fara nimic sub mine. In sus pare sa se vada o regrupare. Intind cat pot de mult de corzi si reusesc sa asigur. Usurare mareΒ  :))

SAM_0028-001

Imi aduceam aminte de locul asta, era o regrupare pe o placa, inainte de pasul traseului. Vine si Andreea, destul de repede. Stam si ne gandim ce sa facem. Continuam sau ne retragem? Deja nu mai puteam de sete, gatul era uscat iar limba se umflase. Facem haz de necaz,Β  imi aduc aminte de faza cu “cana de apa” de la Planeta Moldova :)) Mai ales in interpretarea lui Andrei (Nicoara) :))


Dupa ce stam vreo 15 minute luam decizia sa coboram. Andreea are emotii mari cu rapelul. Cobor eu primul, un rapel mare de 60m.

SAM_0030-001

Andreea depaseste emotiile si ajunge si ea cu bine langa mine. Bun, si acum vine problema. Coarda se blocheaza intr-un copacel. Timp de jumate de ora ne chinuim sa o recuperam. Asta a pus capac, ne-a terminat :)) Pana la urma reusim sa o recuperam. Mai dam un rapel pana la baza traseului. Gata suntem scapati πŸ™‚

20130501_160731-001

O las pe Andreea sa vina usurel si eu fug inainte dupa apa. Ajung la izvor si beau pe nerasuflate 1 litru de apa. Umplu sticla iar si fug in intampinarea Andreei. Ne trantim la umbra, unde trandavim vreo jumate de ora. Mai fac cateva drumuri la izvor, in total am baut cam 3 litri de apa :))

SAM_0038-001

Cu o lene de zile mari mancam si punem cortul. Foarte fain, in toata poiana eram numai noi πŸ™‚ Usor se lasa seara. Stam la povesti tolaniti langa cort. Deja se intunecase cand o echipa coboara dinspre trasee. Dupa voce il recunosc pe Cristi Popescu. Ei fusesera pe Muchia Iepurasului. Cristi incepe sa glumeasca pe seama noastra, pana sa ajunga la noi chiar se mira cine e atat de curajos incat sa isi puna cortul chiar in drumul ursului. Ne povesteste si o intalnire a lui cu Mos Martin, tot pe aici prin zona πŸ™‚ Pe la 22-22:30 se retrag si ei sa monteze corturile. Ei prefera sa stea pe langa masina, mai jos. Deci o sa fim singurei in poiana πŸ™‚

SAM_0037-001

Ne retragem si noi in cort. Si acum vine partea distractiva πŸ˜€ De felul meu nu prea am frica de animale, de ursi. Pana acum nu am avut evenimente neplacute. Mancarea o dusesem departe de cort, deci teoretic nu trebuia sa fie probleme. Desi pe timpul zilei fusese liniste in zona, acum se pare ca se trezisera petrecaretii veniti la gratar πŸ™‚ Mai o chiuiala, mai o petarda…insa reusesc totusi sa dorm iepureste pana spre ora 3. La 3 ies din cort pentru o mica “plimbare”. Ma indepartez de cort si cum imi vedeam eu de treaba… aud fosnete in padure. Stau putin… iar se aude. Am intepenit! Ursu, maica!!! Tip la Andreea, se trezeste si ea, chiuim putin. Stau cu urechile ciulite. Liniste. Povestile cu ursi auzite de la Cristi intrasera in subconstient si lucrau acum puternic :))

Spre mirarea mea, Andreea era destul de relaxata, ea care de obicei era cu stresul! :))

Zic “Gata, hai sa mutam cortul. Il luam pe sus si mergem jos, langa ceilalti”

“Unde sa mergem mai acum, la 3 noaptea?!? Poate ti s-a parut! Si la o adica ce, ursul nu poate veni si jos?”

Raman descumpanit, nu ma asteptam ca Andreea sa fie asa linistita in privinta asta :))

Mai insist putin, fara succes. Ramanem pe loc. Ce sa mai zic. Cu urechile ciulite am vegheat somnul Andreei pana dimineata. N-avea nici un stres :))

Vine si dimineata mult asteptata de mine πŸ™‚ Priveliste minunata si astazi, din cortul nostru.

20130502_081901-001

SAM_0050-001

SAM_0052-001

SAM_0053-001

Ce sa facem azi? A fost o idee pe care am lasat-o repede, si anume sa mergem pe Muchia Caprioarei. Nu aveam nici un chef, eram obosit dupa noaptea nedormita. In afara de asta trebuia sa ajungem la timp si in Predeal, sa prindem trenul, si n ustiam cat o sa ne ia asta. Astazi se anuntau si ceva ploi, ce mai- motive se gaseau o gramada :)) Asa ca decidem- astazi RELAXARE! πŸ™‚

Ne tragem cu izoprenele la umbra, mancam, si dormitam πŸ™‚ Era asa de bineeee!

20130502_095701-001

Curand incep sa se adune si ceva nori. Incepem sa strangem si plecam fara chef spre oras.

20130502_122632-001

20130502_122628-001

SAM_0055-001

Ca sa nu mergem pe acelasi drum, de data asta alegem traseul spre Trei Brazi, TA. Pe indicator scria o ora. Traseul incepe destul de brutal, cu o urcare sustinuta, care pare ca nu se mai termina πŸ™‚ Rucsacul atarna greu, dar macar astazi nu mai este atat de cald, parca. Ii dam tare, sperand sa scapam cat mai repede de urcus. Cand, dupa vreo 40 de minute de urcat, dam de un indicator pe care scria- ghici- Cabana Trei Brazi- o ora. Cum naiba? Iar am gresit traseul? :)) De data asta nu il gresisem, era pus aiurea cred. De aici traseul se mai linisteste, e chiar placut. Intre timp norii se adunasera deasupra Poienii Inului si se auzeau si ceva tunete. Ne bucuram ca am luat decizia buna πŸ™‚

SAM_0060-001

SAM_0062-001

Ajungem la Trei Brazi si ne repezim cu pofte mari la prima terasa. Trebuia sa sarbatorim si noi 1 Mai, nu? Cu nelipsitii mici si bere :)) Nimerim o terasa ok, preturi acceptabile, mancare buna. Andreea reuseste sa termine cei 3 mici comandati, eu la fel, nu las nimic in farfurie. Ne gandim ce sa facem. Apelam iar la prietenul nostru taximetrist? Hmmm- NU! :)) Ne zicem ca decat sa dam 20 lei pana in Predeal, mai bine luam taxiul spre casa, in Bucuresti. Asa ca ne aruncam bagajul in spinare si pornim pe jos. Intr-o ora cred ca eram in gara din Predeal.

SAM_0063-001

Cam asa a fost de 1 Mai anul asta. Prima iesire la “catarat”. Desi nu am facut nimic spectaculos, plimbarea mi-a placut si mi-a prins bine. Data viitoare poate facem mai multe πŸ™‚

PS: In viata mea nu mi-a mai fost atat de sete :))

Panselute, Caprioare si Iepurasi

Dedicatie pentru Rose πŸ™‚

30/06/2012-1/07/2012
Postavaru, Peretele Animalelor- Muchia Panselutei, Muchia Caprioarei, Muchia Iepurasului
Echipa: Rose, Octavian, eu

O sa imi fie greu sa povestesc despre tura asta. O sa incerc sa nu deviez de la “subiect” prea mult πŸ™‚
De ce o sa imi fie greu? Pentru ca e ultima tura alturi de Rose. Cu cateva zile inainte aflasem ca urmeaza sa plece in Franta foarte curand…peste 3 zile mai exact. Si de altfel, nici nu prea amintiri din acele trasee, nu am putut retine mare lucru din ele :))

Asa ca incerc sa ii pregatesc o surpriza, niste trasee frumoase. Vorbesc cu Octavian si hotaram sa mergem in Postavaru la catarat. Vineri la ora 19 suntem deja in masina cu Octavian, cu directia Cheile Rasnovului. Ajungem pe intuneric in Cheile Rasnov. Ne hotaram ca in noaptea asta sa nu mai mergem pana in Poiana Inului si punem cortul pe langa unul din muuultele foisoare de de lemn ce au aparut in zona.

Desi era destul de tarziu, punem de o masa si mai stam la discutii la un pahar de vin πŸ™‚ Depanam amintiri, face planuri, vorbim de toate cele. Si uite asaΒ  ne prinde cred ca ora 2. Gata, dam stingerea πŸ™‚

Dimineata prevesteste o zi buna. Dupa ce rontaim ceva si bem o cafea pornim spre trasee.

1.jpg
Peretele Animalelor. De la stanga la dreapta: prima muchie- Panseluta, a treia muchie- Caprioara, a patra muchie- Iepurasul

Strabatem Poiana Inului si prindem firul valcelului din partea superioara. Dupa vrea 15 minute de urcat poteca face dreapta si mergem pe curba de nivel pana la intrarea in traseu: primul de azi Muchia Panselutei, 3B, 6+, A0 (6+/7-), 5LC.

Rose isi exprima dorinta de a merge cap, pe primele lungimi mai usoare. Deci eu si Octavian o sa fim secunzi πŸ™‚

Ne echipam si pornim. Adica Rose porneste, noi asteptam πŸ™‚

Cu ceva ezitari si emotii la inceput, Rose inainteaza. Ii place πŸ™‚

Eu nu prea am chef de nimic, nu am tragere astazi. Gandurile imi zboara aiurea.

Nu prea am amintiri din aceste trasee, asa ca pentru descrierea lor m-am mai inspirat de la Mike si Octavian.

2.JPG

Prima lungime are 35-40 m si este usoara, se poate parcurge si la bocanci. Asigurarile sunt putine, cam 3 pitoane. Regruparea este comoda.

3.JPG

4.JPG
Doi secunzi πŸ™‚

Prima sau a doua lungime, nu im iaduc aminte exact, am urcat mai mult la liber, pentru ca Rose nu montase corect reverso-ul :d Noroc ca a fost o lungime usoara si nu a pus probleme. Dupa asta, Rose a invatat lectia si nu a mai gresit πŸ™‚

5.JPG
Cat entuziasm! :))

Lungimea 2 are cam 30m. Catarare pe muchie, cam gradul III. Regruparea este comoda, pe o brana. Asigurari suficiente.

Lungimea 3: Incepe cu 2 m de brana, dupa care se intra intr-un horn de aproximativ 10 m, aici este pasul lungimii, un V+, apoi se urca pe muchie, orientandu-ne usor stanga, se urca vertical 2-3 m si se coboara cam 2 m pana la regruparea organizata pe o placa. Asigurari suficiente.

Lungimea 4, 25 m: Contine pasul cheie din traseu… De la regruparea cu placa plecam 2 m spre dreapta pana in dreptul unui piton batut intr-o fisura… Pasul de 6+ este aici si are cam 3-4 m lungime… Apoi lungimea pierde din verticalitate si, desi este mai sustinuta decat celelalte, cu prize ceva mai putine, nu mai pune probleme dificile. La 20 m de la plecare, dupa o portiune buna, cu stanca curata, iesim pe cateva pernite de iarba care ne conduc intr-o regrupare comoda. Cam 8 -10 asigurari pe lungime.

Lungimea 5, 55 m. O catarare simpla cu pas de III, dar ceva mai lunga decat precedentele, se urmeaza matematic muchia, iar problemele se simplifica metru cu metru pana in top, pe o platforma comoda, unde se asigura la un copac. Asigurari putine. De aici se face un rapel la un copac ce are o coarda legata, la 2 semicorzi (pt o coarda de 50m exista piton intermediar) spre stanga, apoi se prinde o brana si se merge pe curba de nivel pana in firul valcelului pe care am plecat, dar mai sus putin. Traversarea e pe smocuri de iarba si iti ofera ceva senzatii cand te uiti in jos πŸ™‚

Pe lungimea 4, mai grea, schimbam echipa si pleaca Octavian cap.

6.JPG
Octavian
7.jpg
Rose
8.jpg
Rose
9.jpg
O privire si spre Bucegi

Dupa terminarea Panselutei, prindem poteca pe curba de nivel si ne indreptam spre Muchia Caprioarei.

Traseul are 6 lungimi de coarda si urmareste linia clara a muchiei pe 240 m difierenta de nivel. Catararea este libera cu pitoane de asigurare mai rare, exceptie facand lungimea a 5-a, care este destul de bine pitonata, aceasta dand si gradul traseului. Pe primele 4 lungimi de coarda comunicare intre cap si secund este destul de buna, nefiind nevoie sa folosim statiile Walkie-Talkie. Pe ultimele 2 lungimi am folosit statiile pentru o comunicarea mai usoara, ne-au prins bine.

10.jpg
Capul nostru, inccantat de experienta πŸ™‚
11.JPG
Coltii Morarului

12.jpg

Rose se hotaraste sa mearga iar cap, pe primele lungimi mai usoare. Muchia Caprioarei are gradul 4B, 5 A0 (6+), si are 6 lungimi de coarda.

Primele 4 lungimi de coarda sunt destul de lejere cu pasi de gradul 4. Lungimea a 5-a este cea mai dificila avand un pas de gradul 6+ la liber sau A0/A1 la artificial (o fisura de 15-20 m. ce se poate parcurge in bavareza sau alte tehnici de opozitie). Ultima lungime, a 6-a, este una relativ usoara cu pasi de gradul 4.

Prima lungime are doar 3 pitoane.

Lungimea a 5-a si cea mai dificila a traseului are pasul cotat 6+ la liber (rotpunkt). Aici linia traseului ne conduce intr-un mic traverseu de 2 m spre stanga, apoi urca drept, urmand linia fisurii. Pasajul poate fi trecut prinΒ  bavareza. Aici Rose a avut ceva de lucru. I-am dat scarita dar nu s-a descurcat cu ea πŸ™‚ Pana la urma a reusit sa treaca prin fortele proprii.

Eu nu am avut remuscari, am folosit scarita fooarte elegant :)) Fiind preocupat sa recuperez toate materialele din perete, si cum eram si in pas, m-am chinuit vreo 5 minute sa scot un anou dyneema ce era prins de un piton. De abia sus mi-a dat seama ca nu era al nostru :)) Cand o sa ajung data viitoare acolo o sa il pun la loc πŸ™‚

13.jpg
O echipa vesela πŸ™‚

14.jpg

Lungimea a 6-a se urca 3m drept, apoi un traverseu de circa 1 m spre stanga, pe sub o burta, apoi urca pe un horn de 5-6m. Dupa iesirea din horn traseul urca in trepte pana la final, in zona de copaci.

15.JPG

16.jpg
Expunere πŸ˜€
17.jpg
Rose si eu. Octavian a aplicat foarte bine regula treimilor :)))
18.jpg
Am cam facut setea azi, maine luam mai multa apa
19.jpg
Octavian

20.jpg

La finalul traseului ne cinstim cu o bere gasita de Octavian in padure, in timp ce urcam spre perete πŸ˜€ Numai bine a prins!

21.jpg
La final de traseu

22.jpg

Ne cautam un loc pentru seara tot pe langa unul din foisoarele aparute in zona insa nu avem succes- peste zi au aparut puzderie de corturi. Asa ca ne gasim un loc fain langa un copac si o masuta, intr-o zona ceva mai pustie.

23.JPG
Le new cort :)) Sunt foarte incantat de el, trecerea de la Hannah Attack e uriasa: 2 intrari, spatiu imens si inauntru si in antreuri. Frumos

Dupa ce aranjam “apartamentul” mergem la rau si ne spalam, apoi stam la masa. Si la o sticla de vin :d Iar povestiri, amintiri, destainuiri , rasete :))

In seara asta reusim sa ne culcam mai devreme, pe la 11-12.

Planul pe a doua zi: Muchia Iepurasului. Strangem tot si plecam spre perete.

24.JPG

25.JPG

La intrarea in traseu ne intalnim cu Cristi, Angi si Dana. Ei se pregateau sa intre in Muchia Caprioarei, traseu facut de noi ieri.

26.JPG
Echipa vecina

27.JPG

Ne echipam si pornim. Ca si ieri, Rose merge cap pe primele lungimi. Muchia Iepurasului are gradul 5A, 4 A0 (6) si 6 LC. Ca si ieri, eu nu simt nici un entuziasm sa merg cap.

Prima lungime are 35-40 m. Traseul incepe vertical, urca o fata cu prize suficiente, si dupa 15 -20 m de la sol se orienteaza spre stanga spre un mic horn vizibil inca de jos. Hornul se poate aborda in sprait si apoi folosindu-ne de tehnica celor 30 de fire de iarba :d Nu prea mi-a placut pasajul asta, era si destul de pamantos. Iesim pe niste praqguri de iarba din horn si regrupam putin mai sus de un mic arbust vizibil de jos, intr-o regrupare comoda pe dreapta. Pas la liber 5, in schita este dat 4 cu A1 (pasul este in horn).

28.JPG
Eu inainte de intrarea in horn
29.JPG
Prima regrupare
30.JPG
Rose pleaca in lungimea 2

A doua lungime de coarda, 25 m: Din regrupare se iese spre dreapta pe muchie care se urmeaza matematic.Β  Pas de 5

31.JPG
Rose si Octavian asteptand secundul doi πŸ™‚
32.JPG
Echipa din Caprioara

33.JPG

A treia lungime de coarda, 25 m: urmam in continuare muchia, pe linia clara a pitoanelor. Grad 4 Pe lungimea 3 pleaca Octavian cap.

34.JPG
In regrupare

In regruparea de mai sus mi se cam luase de tot de traseu, nu mai aveam chef. Ramasesem si ultimul. Am inceput sa am si o stare ciudata, de ameteala, rau de inaltime.Β  Ma pun cu spatele la hau, sa nu mai vad nimic, si filez in continuare :))

Ca si data trecuta cand a fost pe aici, Octavian rateaza regruparea si merge mai sus. Improvizeaza o regrupare chiar inainte de pasul lungimii, la o clepsidra.

Β Lungimea 4 are 40m. Se incepe pe muchie, apoi se efectueaza o scurta traversare in dreapta pe o placa brazdata de o fisura ce ne usureaza scurtul traverseu. Aici este pasul lungimii.

35.JPG

36.JPG

Lungimea 5, are 20 m.Β  Este o lungime cuΒ  trepte cu multa iarba si maracini, scurta, cu maxim 3 pitoane.Β  Ajungem pe o brana unde se face regruparea pentru ultima lungime de coarda.

Lungimea 6 are cam 45 m. Este incepe cu un horn mare, de vreo 25m,Β  putin lasat pe spate si cu doua burti de trecut. Peaca Octavian primul, apoi Rose. Se chinuie putin insa reuseste sa treaca. De jos nu mi s-a parut greu, asteptam cu nerabdare si lungimea asta si sa termin cu cataratul pe ziua de azi πŸ™‚

Eeee si plec. Primii pasi merg ok. Pana la o burtica, unde ma dadea nitel in afara, si trebuia sa fac si o traversare pe stanga. Aici am cedat. Nu reuseam sa trec sub nici o forma. Ma luase si o frica teribila si nu aveam curaj sa fac pasul. Era sa si cad de vreo 2 ori. Am stat cred vreo 20 minute sa trec pasul asta, cedasem psihic. Ii tot transmiteam lui Octavian prin statie “Strange!”, “Trage!”, “Stai asa!” :))

Deja ma si enervasem! πŸ˜€

Pana la urma reusesc sa improvizez o inginerie. Ma intind cat pot, agat un anou de un colt de stanca, destul de la limita statea, il folosesc drept scarita si ma mai inalt putin. Ma trecusera toate transpiratiile. Apoi imi aduc aminte ca am la mine si o scarita de la Octavian. Cu un picior in anou si cu un bolovan in brate, ma intind si reusesc sa agat scarita de un piton din stanga.Β  In sfarsit reusesc sa trec. Intru in partea usoara a lungimii, care este comuna cu Muchia Caprioarei. De aici mai mult alerg pana sus si gata, sunt scapat!

37.JPG
Octavian in ultimul horn
38.JPG
O echipa in Lupul cel rau

39.JPG

Dupa ce ne tragem putin sufletul incepem retragerea. La masina putina ordine in echipament, o racorire la rau, si pornim spre casa.

Nu stiu ce sa zic despre tura asta. Mi-a placut ca am fost in natura, mi-a placut compania, mi-a placut sa vad bucuria dinΒ  ochii lui Rose, catararea- mai putin. Eh, dar lasa ca revin eu in zona si sigur o sa fie altfel πŸ™‚ Conteaza foarte mult si starea in care te afli in momentul respectiv, si week-end-ul asta nu a fost una dintre cele mai bune πŸ™‚

40.JPG
Pe curand!

topo caprioara.jpg

2011 in imagini

Postarea asta era programata sa apara inainte de sfarsitul lui 2011 dar din cauze tehnice nu am mai reusit:(

Pentru mine 2011 a fost un an destul de bogat de iesiri in natura, insa se putea si mai bine πŸ™‚

Pe scurt arata cam asa:

37 week-enduri (cam 80-90 zile, nu am mai stat sa calculez exact) la munte sau la mare

La egalitate de puncte ca si numar de vizite se afla Bucegiul si Piatra Craiului, cu cate 9 fiecare. Apoi:
Ciucas- 3
Postavaru- 2
Piatra Mare- 3
Parang- 1
Macin- 1
Vrancei- 1
La mare, la soare- 3
Fagaras- 1
Escalada la vecinii bulgari- 2
Buila- 1
Baiului- 1

Sper ca si anul asta sa ne prinda cat mai putine week-end-uri acasa, ceea ce va doresc si voua! πŸ™‚

Mai jos o galerie cu imagini din ture:

[pe2-gallery class=”alignleft” ]
1.jpg10.jpg100.jpg101.jpg102.jpg103.jpg104.jpg105.jpg106.jpg107.jpg108.jpg109.jpg11.jpg110.jpg111.jpg112.jpg113.jpg115.jpg116.jpg117.jpg118.jpg119.jpg12.jpg120.jpg121.jpg122.jpg123.jpg124.jpg125.jpg126.jpg127.jpg128.jpg129.jpg13.jpg130.jpg131.jpg132.jpg133.jpg134.jpg135.jpg136.jpg137.jpg138.jpg139.jpg14.jpg140.jpg141.jpg142.jpg143.jpg144.jpg145.jpg146.jpg147.jpg148.jpg149.JPG15.jpg150.JPG151.JPG152.JPG153.JPG154.JPG155.jpg156.JPG157.JPG159.JPG16.jpg160.JPG161.JPG162.JPG163.JPG164.jpg165.JPG166.JPG167.JPG168.JPG169.JPG17.jpg170.JPG171.JPG172.JPG173.JPG18.jpg19.jpg2.jpg20.jpg21.jpg22.jpg23.jpg24.jpg26.jpg27.jpg28.jpg29.jpg3.jpg30.jpg31.jpg32.jpg33.jpg34.jpg35.jpg36.jpg37.jpg38.jpg39.jpg4.jpg40.jpg41.jpg42.jpg43.jpg44.jpg46.jpg47.jpg48.jpg49.jpg5.jpg50.jpg51.jpg52.jpg53.jpg54.jpg55.jpg56.jpg57.jpg58.jpg59.jpg6.jpg60.jpg61.jpg62.jpg63.jpg63a.jpg64.jpg65.jpg66.jpg67.jpg68.jpg69.jpg7.jpg70.jpg71.jpg72.jpg73.jpg74.jpg75.jpg76.jpg77.jpg78.jpg79.jpg8.jpg80.jpg81.jpg82.jpg83.jpg84.jpg85.jpg86.jpg87.jpg88.jpg89.jpg9.jpg90.jpg91.jpg92.jpg93.jpg94.jpg95.jpg96.jpg97.jpg98.jpg99.jpg[/pe2-gallery]

Prin Cheile Rasnovului

Cheile Rasnovului, 28-29 mai 2011

…”Girl, you really got me goin’
You got me so I don’t know what I’m doin’, now
Yeah, you really got me now
You got me so I can’t sleep at night”…

 

Cu melodia asta in cap plec vineri de la serviciu sa ma intalnesc cu Rux si sa pornim spre destinatia de week-end-ul asta: Cheile Rasnovului. Ziua de vineri numai de munca nu a fost πŸ˜€ Am ajuns la serviciu la ora 11, am plecat acasa la ora 14 sa iau bagajele, m-am intors pe la 15:30 iar la 16:30 am zis adio biroului si inca unei sapatamani pe campul muncii :))

De la Piata Victoriei plecam eu, Rux si Rose iar pe Andrei l-am ridicat din Ploiesti. Pe DN1…aglomeratie mare! Una peste alta am avut si ceva probleme tehnice cu masinuta si a trebuit sa stam vreo ora pe dreapta, sa se raceasca motorul. Desi plecasem mult inainte, Octavian si Viorica ne ajung din urma. Stabilim locul de campare si ei pleaca inainte. In fine, dupa multe ore, pe la ora 23, ajungem si noi la destinatie. Punem repede cortul in Poiana Inului si ne bagam la somn.

 

Plecam destul de dimineata spre perete si intram primii in trasee. Octavian si Catalin pleaca spre Peretele Animalelor, vroiau sa intre pe Catrinel. NoiΒ  incepem cu Creasta Generalului, un traseu clasic pentru incepatori :). Traseul este cotat 3B si are 10 lungimi. Nu se fac decat 3 sau 4 lungimi,nu mai retin exact, mai sus se pare ca e cam aventura, nu prea sunt asigurari.

Suntem doua echipe: Andrei cu Rux si Andrei cu Rose πŸ™‚

Andrei pleaca primul

 
1.jpg

 

Rux

2.jpg
3.jpg
Traseul este frumos, nu e dificil tehnic dar in unele pasaje e cam aiurea pentru ca prizele sunt foarte tocite si nu prea ai aderenta.

Incet incet luam altitudine si drumul se face tot mai mic
4.jpg

 

In regrupare

5.jpg
Ne miscam repede, Rose inainteaza fara probleme.

6.jpg

7.jpg

8.jpg

9.jpg

10.jpg

11.jpg

 

Craiul, pe care nu l-am mai vizitat de prin februarie. De abia astept sa ma intorc la el πŸ™‚

12.jpg

 

Dupa Creasta Generalului ne mutam la Creasta Frontala, 2LC, 3A. Plec primul. Ce pot sa zic despre traseul asta? Cred ca e cel mai URAT traseu facut de mine pana acum. Asigurari din 20 in 20 cm, iar prizele atat de tocite ca nu prea poti sa faci nimic! Am incercat urcat pana sus, dar nu mi-a adus nici o satisfactie si placere traseul asta, tras de bucle de jos pana sus, bleah.

 

Dupa asta, luam o pauza, asteptam sa se mai elibereze traseele. Eu si Andrei ne rupem mainile pe un traseu dubios, nu stiu cum se cheama, un 7-. Ne chinuim ce ne chinuim o vreme, insa ne dam batuti in final.

13.jpg

Ne luam jucariile si mergem la Pintenul Magarului, unde Rux face traseul cap. Bravo Rux!

Pintenul Magarului

14.jpg

Cand noi 4 terminasem cu Pintenul, se intoarce si restul grupului din drumetie. E, si acum pune-te Andrei la filat πŸ˜€ Normal ca au vrut sa incerce si ei traseul, asa ca ma pun pe treaba. Si dai si fileaza pe Cristi, Adriana, Carmen, Andrei III, Marius…si care mai era pe acolo, toata trupa, 8 persoane la numar! Nu prea imi mai simteam mainile, trebuie sa capat ceva beri pentru treaba asta πŸ˜›

La datorie πŸ™‚

15.jpg

Dupa ce se da toata lumea ne retragem spre tabara la un foc, papica si ceva racoritoare πŸ™‚

Incaltaminte obligatorie la cort πŸ™‚

16.jpg

A doua zi vroiam sa facem Muchia Caprioarei sau Panseluta, dar vremea ne-a cam pus pe ganduri si am renuntat.

17.jpg

18.jpg

19.jpg

Ne dezmortim, mancam, strangem corturile si plecam spre Falezele lui Titus, cred.

20.jpg

21.jpg

Catalin monteaza 2 manse pe Tentatia 5C si pe Diedrul 5A sau Burtica 6A+, nu im idau bine seama din topo.

22.jpg

23.jpg

24.jpg

Dupa asta Octavian si Catalin se muta mai in stanga, pe Braveheart, 7a+. Noi ne jucam peΒ  cele 2 trase.

Andrei

25.jpg

26.jpg

27.jpg

 

Rux

28.jpg

29.jpg

La Tentatia am cam trisat, in topo scria sa nu te folosesti de diedrul din dreapta, noi am cam intrat in el πŸ™‚
31.jpg

 

Rose

32.jpg

33.jpg

34.jpg

35.jpg

36.jpg

37.jpg

 

Pe la 15-16 plecam spre casa. Scapam de aglomeratie si ajungem in Bucuresti pe la 19, destul de devreme.

Inca un week-end frumos petrecut pe munte!

Girl, you really got me goin’
You got me so I don’t know what I’m doin’, now
Yeah, you really got me now
You got me so I can’t sleep at night

Prin Postavaru

13/02/2011

Sambata, la invitatia lui Ovidiu, am dat o fuga pe la el pe acasa, in Sfantu Gheorghe. Am ajuns destul de tarziu asa ca nu am avut timp de prea multe, de vizitat orasul. Ne-am dus pana la Sugas Bai, am balaurit nitel pe acolo apoi ne-am intors in oras la o bere. Duminica dimineata am dat trezirea pe 5 si am plecat spre Postavaru (munte nou pentru mine πŸ™‚ ). Zi insorita si geroasa.

Mai jos cateva poze din tura:

 

Eu si manusile mele cele noi (puf-nahanny) πŸ˜€DSC3512.jpg
DSC3519.jpg

DSC3572.jpg

Am tot pozat pana am inghetat bine (sau rau πŸ™‚ ), nu mai puteam nici sa apasam pe declansator

DSC3574.jpg
DSC3578.jpg
DSC3579.jpg
DSC3581.jpg

DSC3585.jpg

 

Un catelus care ne tot latra de sub treptele cabanei Postavarul

DSC3614.jpg
DSC3711.jpg

 

Fotomodel :))

DSC3722.jpg
DSC_0903.jpg

DSC_0910.jpg

 

In tura asta am facut si o panorama cu Bucegiul, la care am muncit ceva. O gasiti aici

Blog at WordPress.com.

Up ↑