Omu a fost al doilea adapost de munte ridicat din veniturile sectiei Bucuresti a Touring Clubului Romaniei (T.C.R) Constructia a inceput in anul 1924 la Busteni, unde a fost incheiata complet in curtea fabricilor Schiel.

“Demontata si piesele numerotate, casa a putut fi transportata cu mare oboseala si si cu insemnate cheltuieli sus pe varful Omul unde a fost definitiv montata. O buna parte din material a fost carat cu spinarea omeneasca pe o distanta de circa 2km, adica de pe Seaua Vaei Cerbului pana in varful Omul. ”

” Cu toate viscolele si uraganele din toamna 1925, gratie rezistentei si perseverentei constructorilor, fratii Pescaru, lucrarea a fost complet terminata la inceputul lui Ianuarie 1926, astfel ca primavara- indata ce s’a putut- adapostul a fost mobilat, amenajat si deschis publicului. Inaugurarea a avut loc in ziua de 7 August 1926, in prezenta a peste 400 de excursionisti veniti din multe parti, macar ca in ziua aceea domnea un timp infernal cu uragan rece de zapada, care din ajun albise d’arandul crestele golaje inconjuratoare.”

“Desi fusese extrem de solid construita, fiind prinsa drept temelie in 12 blocuri de beton de cate 2 metri cubi fiecare si ancorata din aceste blocuri pana’n acoperis cu 24 enorme ancore de fier, totus casa vibra si mai ales urla extraordinar in timpul uraganelor, care la Omul sufla foarte des.

De aceea in 1927, i s’a adaogit in spate, legand-o cu stanca Omul, o solida constructie de piatra si ciment, zisa “magazia-tampon” …”

“Casa Omul poseda o camera cu pat comun de lemn, suprapus in doua etaje, cu saltele de pae si paturi, o bucatarie-camera de ingrijitor la mijlocul constructiei, o mica si confortabila camera separata cu doua paturi cu somiera si saltele de lana si o mansarda captusita cu scanduri lambuite si carton gudronat, avand mai multe paturi de lemn cu saltele de pae, totul foarte curat si sistematic aranjat. In plus, mai are in spate, amintita magazie-tampon, spatioasa si bine aerata pentru pastrare de alimente si bauturi in timpul verii, sau a lemnelor de foc in timpul iernii.”

Revista “Boabe de grau”