Schi la Bansko

E…si uite ca a trecut o luna si un pic de la vacanta din Bansko. A fost frumos si din pacate prea scurt 🙂

Perioada: 5-11 februarie 2012
Echipa: Carmen, Cristi, Cristina, Viorica, Rose, Octavian si eu.

Foarte multe nu am de zis. Biletele erau luate de ceva vreme si asteptam cu nerabdare. Plecarea noastra a coincis cu “ninsorile nemaivazute din 1954”, se inchideau drumuri peste drumuri. Am reusit performanta de a strabate distanta Bucuresti- Giurgiu in vreo 3 ore, dupa depasirea mai multor filtre de politie. De ce nu se circula? Pai ba erau 2 tiruri rasturnate pe drum, ba era polei de nu poti sta in picioare (cu toate astea nu am vazut nici macar un echipaj de lucru care sa se ocupe de problema), ba “asa e ordin”… In fine, trecem la vecinii bulgari- la ei situatia se schimba complet. Nu zic, poate nici nu ninsese atat de mult ca la noi, insa solele erau “la negru” si vedeai nene utilaje la treaba unul dupa altul…

Cam asta a fost cu plecatul, in rest numai de bine 🙂
Hotelul a fost dragut, mancarea ok… Programul unei zile era cam asa:

– trezit la 7, echipat mancat;
– la 8 luam drumul partiilor;
– schiat pana pe la 17, pentru a prinde ultimul microbuz spre hotel;
– ajunsi la hotel- sauna si piscina
– ora 19 si ceva- cina
– apoi in camere la un pahar cu vin, iar cel tarziu la 22 picam lati. Cel putin eu si Rose 🙂
A doua zi de la capat.

Putin si despre cum m-am simtit la schi acum. Primele 3 zile am folosit schiurile primite de la Ovidiu, un model vechi, pe care nici macar nu m-am ostenit sa il dau la ceruit si ascutit. Asa ca m-am cam chinuit. Primele doua zile stateam si 5-10 minute pentru a se elibera partia in fata mea, au fost si momente cand mi-am dat schiurile jos si am coborat pe margine 🙂

Apoi am inceput usor usor sa mai prind tupeu 🙂 Mi-am inchiriat schiuri de la un centru, mai scurte si carve, si da- am vazut imediat diferenta. Alta treaba! Am inceput sa ma dau putin mai repede, sa iau curbele mai usor…Cel mai mult mi-a placut intr-o zi cand am facut impreuna cu Carmen si Cristina vreo 5 coborari legate si eu incercam sa ma tin cat mai aproape de ele 🙂

Altceva, ce sa mai zic… Aaaa! Am fost “uitat” pe partie singur, creditul de la cartela de telefon se terminase, mancarea si termosul cu “incalzitor” era la Rose si Octavian, si in afara de asta eu…eram total aerian, nu stiam partiile si eram si in a doua zi cand eram mai “timorat” :))

Ce sa fac eu? Imi ramasese in cap o partie care teoretic trebuia sa fie usoara, un schi road. Zic hai sa vedem care e treaba. La fata locului, treaba era nasoala :)) Incepea cu o bucata scurta dar inclinata apoi continua cu o curba stransa la dreapta, pe o curba la fel de mare. Am plecat cu emotii si cu chiu cu vai am reusit sa ajung pana la curba. Acolo cred ca am stat vreo 10 minute sa imi fac curaj :)) Nu eram insa singurul. Multi din cei care veneau in forta de sus se opreau in curba si evaluau terenul 🙂 Am plecat, am luat si o tranta…am crezut ca am depasit pasajul…apoi vine iar o panta lunga…cam prea inclinata pentru gustul meu 🙂

Eh, pana la urma am scapat cu bine si dupa lectia asta 🙂

Mai jos un filmulet “distractiv” cu imagini din vacanta 🙂

Si galeria foto

[pe2-gallery class=”alignleft” ]
[/pe2-gallery]

Prin Harghita- Prima lectie de schi

Marius Teicu – Iarna, alba iarna

Asculta mai multe audio diverse

Si un slagar de la Marius Teicu 🙂
21-22 ianuarie 2012

Harghita

Echipa: Cristi, Carmen, Viorica, Octavian, Rose, eu

Eeeeee…. si da! A venit in sfarsit timpul sa vad cum e cu schiurile! Imi doream de foarte multa vreme sa invat a schia, dar pana acum nu am avut ocazia (sau am fost prea lenes :P). Insa de data asta Rose si-a reluat rolul de organizator si iata ca am reusit sa ne urnim. Unde? La Cristi acasa, intr-o cabanuta aflata in mijlocul padurii, intr-un peisaj de vis, la vreo 14 km de Miercurea Ciuc.

Ii multumesc lui Cristi, pe calea asta, pentru gazduire, atmosfera, echipament si rabdarea de care a dat dovada cu mine 😀 Si lui Ovidiu pentru schiurile daruite 😉

Dar sa revin. Vineri fug de la munca pe la 16 (multam sefu’ 😉 ) si ne imbarcam in cele doua masini: a lui Octavian si a lui Cristi. Timpul trece repede si iata-ne ajunsi la destinatie, pe la ora 23 (parca?)

Sa ne bagam la somn? Nici vorba! Tatal lui Cristi (fooarte simpatic, btw 🙂 ) are nevoie de ajutor pentru a monta o senila la ratrac. Ne suflecam manecile (sau nu! frig mare, doar suntem la Miercurea Ciuc) si ne punem pe tras-impins-smuls 🙂

Echipa in actiune

Dupa ceva chinuiala reusim sa punem masinaria in functiune. Tatal lui Cristi porneste sa pregateasca partia pentru a doua zi. Noi dupa el. Cristi cu schiurile si Rose cu placa. Noi restul fara “motorizare” ostenim repede si renuntam. Rose si Cristi reusesc sa faca 2 coborari la lumina frontalelor.

Dupa treaba asta ne retragem la cabanuta: de vis! Simpla dar totusi frumoasa si primitoare. Si calduroasa! 🙂

Pana sa ne prinda somnul se facu ora 2. Am dormit bustean 🙂

Dimineata, dupa ce fetele au pregatit micul dejun (yam-yam: omleta, slana, ceapa, sarmale si alte minunatii, plus un paharel de palinca 🙂 ) plecam spre partie. Ninsese toata noaptea si peisajul era ca din carti.

Ne punem doagele pe picioare si fiecare arata ce stie (sau nu :)) )

Octavian

Eu

Atent la explicatii 🙂

Vio si Octavian s-au descurcat bine (parerea mea 🙂 )

Observati siguranta, pozitia si eleganta :))

Una din cele cateva trante

Nu stiu de ce am amanat atat sa ma apuc de schi, desi visam mereu la ture cu schiurile si cu rucsacul in spate, sa ma pierd in mijlocul albului si sa nu imi pese de nimic. Cred ca teama de a nu-mi busi genunchii, picioarele, si sa nu mai pot merge pe munte.

Carmen

In prima zi mi-a fost o teama teribila sa ma folosesc de instalatie pentru a urca partia, asa ca am bagat ture pe jos pana cand am obosit. Dar mi-a placut senzatia pe care ti-o da alunecarea pe zapada. Pacat nu am avut curaj sa incerc mai din vreme schiurile 🙂

 

Nu mai fusesem pana acum in zona asta a tarii. Am ramas impresionat, de abia astept sa vin si vara. E foarte salbatic (sau asa mi-a parut mie). Sunt niste munti mai putin circulati, din ce am vazut.

Rose- care face un adevarat balet din datul cu placa 🙂

Si am zis sa incerc si eu sa imi reamintesc cum e cu placa, ma dadusem in urma cu cativa ani

FAIL – nici o treaba :)) Ce-i drept ma simteam putin mai in siguranta decat pe schiuri, asa mi se pare mie: ca daca ai ambele picioare prinse la un loc, ai sanse mai mari sa nu te accidentezi si deocamdata imi mentin pararea, asta poate si pentru ca am facut un spagat cu schiurile de m-am intins bine de tot :)) )

Tranta si cu placa

Nici Octavian nu a avut mai mult succes cu placa 🙂

Am stat pe partie pana s-a intunecat. Apoi ne-am retras la…..gratar :)) Am sta cu Vio si ne-am afumat bine de tot. Dar rezultatul a meritat, vedeti mai jos 🙂

Seara, cantec, joc si voie buna 🙂 O sesiune de remy, una de dansuri maghiare, una de gustat palinca, povesti cu lupi si ursi, planuri pentru la vara. Si tot asa….amanam ora culcarii pana la ora 12. Dupa ceasul din sala de mese, care era blocat la 11:55 :))

Pe la ora 2 (se poate si 3 🙂 ) ne retragem. A fost o zi grea 🙂

A doua zi o luam de la capat. De data asta mi-am facut curaj si am folosit cablul. Ce sa zic – ca am cazut de vreo cateva ori pana am reusit sa ma prind cum sta treaba? Ca imi scapau betele? Sau cum ma aruncam ca disperatul cand ma apropiam de finish? :))

Dar am perseverat si am reusit pana la urma :d Una peste alta am facut vreo 12 urcari pe cablu. Si zic ca am progresat 🙂

Cam asta fu treaba cu prima lectie de schi. Recomand zona, cel putin pentru incepatori: zapada multa, panta lina, partie larga, o urcare 2 lei, abonament pe zi 30 lei. Barulet la baza partiei. Liniste. Peisaje de basm. Fara aglomeratie. Oameni de treaba. Sa mai zic? 🙂

Daca am retinut bine partia se cheama Dealul Haiducilor (denumirea in maghiara nu am retinut). Se afla la 14 km din Miercurea Ciuc spre Odorheiu Secuiesc, pe partea stanga a soselei. Aveti harta mai jos.

Bonus: daca vreti sa “va radeti” observati gratia cu care schiez :))

Concluzia: cand mai mergem la schi? :d