Search

Pe drumuri de munte

Tag

Valea Malinului

Aventuri prin Bucegi

12/09/2012

O sa sar peste cateva povestiri si o sa trec direct la iesirea de miercuri, pentru ca a fost o iesire cum imi doream de multa vreme, si cu ceva peripetii πŸ™‚ Dar o sa revin si cu restul turelor πŸ˜‰

Marti dimineata, pe la 9, mergeam eu pe jos spre serviciu. Arunc o privire in sus, spre cer, si brusc m-a pocnit. Nu careva, ci dorul de a pleca maine pe undeva pe la munte πŸ™‚ Da, in mijlocul saptamanii, ca tot nu mai facusem asta de muuulta vreme! Era un cer albastru, clar, presarat si cu ceva norisori.

Si cum anul asta nu am mers mai deloc prin Bucegi- destinatia era ca si aleasa. Ajuns la birou incep sa caut amatori.

Rux- “Ma, imi pare rau dar nu pot sa imi iau liber saptamana asta…”

Andreea- “Hmmm, maine am liber. Bucegi? Valea Malinului zici? Ok, merg!”

Ieeeiiiiii! Maine mergem la munte πŸ˜€

Nerabdarea nu prea m-a lasat sa dorm, asa ca dupa numai vreo 4 ore de somn, cu ochii carpiti, incep sa imi pregatesc rucsacul, facΒ  o cafea cam apa chioara, si plec spre gara. Ma intalnesc cu Andreea pe la 5:40. Ne gandim nitel si hotaram sa incercam sa mergem cu “nashul”. Nu mai facusem de foarte multa vreme asta πŸ˜€ Bine, nici inainte nu prea abuzasem de asta, nu prea sunt eu genul.

Inceputul zilei e promitator: prindem un rasarit superb! Mai cu emotii rezolv si problema “nashul” πŸ˜€ Desi eram morti de somn, nu am reusit sa dormim deloc. Insa drumul a trecut pe nesimtite, am vorbit o gramada.

Fotografie0356.jpg

Eh, si uite asa, pe nesimtite, la 8, 8 si ceva coboram in Busteni πŸ™‚
Opt si ceva

Ne hotaram sa urcam pana in Poiana Costilei de la Caminul Alpin. Incepem traseul cu… o oprire la magazin πŸ™‚ Ne luam o cafea pe care o savuram pe bordura din fata Caminului Alpin. Dupa ce ne luam portia de cafea si tutun πŸ˜€ pornim la drum.

Inceputul… destul de greu, gafaiam la greu si de abia ne taraim pasii pe poteca :)) Dar dupa vreo 20 de minute ne intram in ritm si ajungem repejor in Poiana Costilei. Pana aici- nici tipenie de om pe traseu. Ne bucuram ca am avut parte de liniste si facem o pauza pentru “alimentare”.

Eu scot din traista ce gasisem pe acasa, respectiv niste crenvursti, jumatate de paine, vreo 2 morcovi (mai tarziu, pe traseu, morcovii se vor inmulti subit :)) ), cicolata si mere. Andreea avea pregatite niste sandwichuri care aratau si miroseau delicios, mai ales pentru anumite animalute salbatice ale locului πŸ™‚ Sandwichurile astea au fost motiv de stres pentru ea tot timpul traseului, ii era teamaΒ  de niscaiva ursuleti amatori de bunataturi…

Nu prea am putut manca mare lucru, si mare pacat, pentru ca asta avea sa fie prima si singura masa pe ziua de azi. Pornim apoi sa urcam pe Valcelul Poienitei, invitandu-ne unul pe altul sa o ia inainte. Nu din motive de politete, ci pentru ca panta era criminala :)) In fine, dupa un urcus pieptis care ne-a stors iar puterile, ajungem in sa. De aici dam un rapel pana la baza Vaii Malinului. Se putea si descatara, dar am ales rapelul si din placere πŸ™‚

SAM_2426.jpg
Pe Valcelul Poienitei

Incepem urcusul pe Malin. Primele saritori par amenintatoare, dar se depasesc usor. La cea mare este chiar si o cordelina, de care te poti ajuta la nevoie. In poza de mai jos: Coltul Malinului, obsesia si pedeapsa din ziua de azi :d

2012-09-12 11.37.23.jpg

Cum mie mi se pareau prea usoare obstacolele de pe vale, incercam sa le complic abordand tot felul de ciudatenii. Asta pana cand am luat prima tranta si m-am linistit :)) Urcasem in ramonaj vreo 2-3 m si cand sa ies deasupra imi aluneca un picior si hopa..inapoi de unde am plecat, nu fara a ma captusi cu cateva julituri si o lovitura in tibie :)) Andreea nu am vazuse dar auzise oaresce zgomote infundate.

– Ma baiete, ce-i cu tine? E grav? intreaba Andreea.

– Un fleac, m-au ciuruit, imi venea sa raspund :)) A, sigur,Β  n-am patit nimic, zic eu inaintand spre ea, incercand sa nu schiopatez prea tare :))

SAM_2443.jpg

IMG_0730.jpg

Tare sunt curios cine s-a apucat de marcat si remarcat vaile si braurile din Bucegi, intr-un mod barbar si inutil zic eu: o gramada de sageti de culoare rosie, in unele locuri si cate 3-4 la un loc 😦

IMG_0728.jpg

SAM_2444.jpg

SAM_2454.jpg

Valea este frumoasa, si ofera peisaje minunate. Inainte de canion mai facem o pauza de tigara si apa. Ma uit si dupa capre negre, intr-un loc unde acum cativa ani vazusem foarte multe. De data asta nu am avut insa noroc.

SAM_2464.jpg

SAM_2465.jpg

IMG_0725.jpg

IMG_0739.jpg
O zi superba πŸ™‚

Ne hotaram sa incercam sa mergem pe Creasta Malinului. Bine, pentru mine cel putin, hotararea era luata inca de acasa :)) Insa si Andreea se arata incantata de traseu.

Asa ca…sa inceapa distractia! Stiam doar ca se intra de la inceputul canionului, pe peretele din dreapta. De jos schitez eu un traseu pana in Braul cu Jnepeni, ultima linie de verdeata ce se vede in poza de mai jos

IMG_0736.jpg

SAM_2466.jpg

Incepem sa urcam pe un hornulet destul de friabil, apoi pe niste fete de iarba. Apoi jnepeni. Multi jnepeni. Foarte multi jnepeni :))

Andreea imi spune ca e in stare sa faca acum descrierea perfecta a fiecarui ac, de la fiecare ramura de jneapan :)) Miros, culoare, consistenta :))

IMG_0742.jpg

Deci asta a fost jnepeningul suprem, nu am mai mers niociodata atat de mult printre ei. De fapt nu mers, ci luptat :)) Daca de jos totul imi parea foarte clar si simplu, avand doar cateva portiuni mici de jnepeni de traversat, aici la fata locului nu mai reuseam sa ma orientez deloc. Incerc sa ma indrept spre marginea covorului de jnepeni, pe langa perete. Greu, dar reusesc.

2012-09-12 15.12.01.jpg

Nu rezolv insa mare lucru. Ajungem intr-un punct mort. De jur imprejur numai jnepeni, doar in fata o placa spalata cu ceva praguri de iarba ce pare sa duca intr-un loc mai ok. Ma hotarasc sa incerc trecerea. Imi iau inima in dinti si incep sa urc, pe partea dreapta. Morcovii incep sa se inmulteasca :))

Reusisem sa urc cam 1,5-2 m. Eram intr-o pozitie foarte delicata, in care nu mai rezistam mult. Vad un prag de iarba, nu prea im inspira incredere. Duc stangul spre el, deocamdata tine. Mut si dreptul si cand sa trec mai departe pragul se rupe si pic FIX in capul Andreei :)) Saraca fata, scapa aparatul din mana, ochelarii ii zboara de pe cap…dar nu se plange, ba gaseste puterea sa si rada :)) Noroc ca nu sunt greu :))

Dupa balaureala prin jnepeni si cazutul in cap ma asteptam sa zica ceva de genul:

Aparatul scapat nu a mai functionat vreo ora de la soc, insa apoi si-a revenit.

Deja aveam mari mustrari de constiinta. Zic: “Ma baiatule…ai facut-o lata. Prima iesire ci fata asta, cunoscuta acum 2 saptamani, si tu ratacesti traseul, ii pici in cap, ii rupi ochelarii, ii strici aparatul…Hmm oare ce crede despre tine? ” :))

SAM_2467.jpg

Bun, ma adun si pornesc o a doua tentativa. De data asta reusesc sa trec si ajung intr-o alta mareee de jnepeni. Nu am ce face si ii dau in sus. Lupt din greu cu crengile si incep sa iau altitudine. La un moment dat arunc o privire in spate si intepenesc: un ditamai haul se casca in urma mea! Senzatia era “maxima”! :)) Ma aflam pe un perete aproape vertical, “tapetat” cu jnepeni. Acum imi pare rau ca nu am avut inspiratia sa fac si o poza. In 2 secunde reusesc sa scot o bucla si sa o agat de un jneapan, pentru linistea mea psihica mai mult, caci in caz de ceva nu stiu cat rezista crenguta aia :d

Imi zic: ” Doamne, fa o minune! Sa scapam mai repede din jnepenii astia! Sa ajung pe teren cunoscut si apoi in siguranta jos. Deci in total 3 :))

Continui drumul si dupa lupte infernale ies in Braul cu Jnepeni. Ieiiiii bucurie mare! Teren cunoscut! Cel putin deocamdata πŸ˜€ Ii dau si Andreei vestea buna si ii spun ca poate sa vina. Asigur la niste radacini si incep sa o filez.Β  La cat de micuta era, vedeam numai jnepenii miscandu-se πŸ™‚

Reuseste sa ajunga si pe brau. Ne uitam la ceas. Balaureala prin jnepeni ne luase foarte mult, clar nu mai aveam timp pentru creasta. Nici nu ne dadusem seama cate ore am pierdut pe pasajul asta. Ne admiram urmele plimbarii prin jnepeni: parca ne batusem cu ursul :)) Zgarieturi si vanatai o gramada.

IMG_0744.jpg

Stam putin sa ne tragem sufletul si sa admiram peretii. SUPERB!

IMG_0746.jpg
Umarul Galbenelelor, Strunga Galbenele si Coltul Galbenele, de la dreapta la stanga
IMG_0751.jpg
Se vede si varful releului de pe Costila

SAM_2469.jpg

Fotografie0366.jpg
Sunt si eu pe aici pe undeva πŸ™‚

Braul ofera peisaje de vis, zone foarte expuse.

2012-09-12 15.16.46.jpg

2012-09-12 15.16.54.jpg

2012-09-12 15.11.48.jpg

SAM_2474.jpg

SAM_2493.jpg
Coltii Morarului

Dupa ce ne saturam de poze ne hotaram sa coboram pe una din vaile: Seaca a Costilei sau Tapului. Creasta Malinului iesie din discutie, nu mai aveam timp. Pe Valea Seaca a Costilei mai urcasem impreuna cu Cristi, dar iarna si acum vreo 3-4 ani.

SAM_2495.jpg
Creasta Frumoasa, zisa si a “viilor senzatii” πŸ™‚

SAM_2499.jpg

Trecem pe partea cealalta a Crestei Malinului si analizez terenul. Valea asta Seaca nu arata prea imbietor, asa ca il sun pe Cristi sa ii cer detalii despre zona. Cu greu, din cauza semnalului, reusesc sa inteleg ca el ne recomanda sa coboram pe Valea Tapului, pentru ca V.S. a Costilei are niste ruperi de panta foarte mari. Imi zice totusi ca acestea se pot ocoli pe partea dreapta, cum cobori.

SAM_2503.jpg
Hornul Central (Comanescu)

Incerc eu sa traversez spre Valea Tapului insa nu reusesc, ma blochez. Nu eram unde trebuie. Asa ca nu ne ramane de ales decat sa coboram pe Valea Seaca a Costilei. Ce-o fi o fi! πŸ˜€

SAM_2506.jpg
Cam asa arata valea vazuta de sus πŸ™‚

Si incepe nebunia. Nebunia rapelurilor :)) O vreme coboram pe firul vaii, apoi terenul devine friabil si deviem pe stanga cum cobori, pe niste fete de iarba si jnepeni din loc in loc. Insa curand se strica treaba si pe acolo. Precizez ca tot timpul am mai evitat din chestiile urate pe partea stanga, mi s-a parut mult mai ok decat dreapta, cum imi spusese Cristi. Cine stie, chestie de inspiratie πŸ™‚

A inceput lungul sir al rapelurilor, de multe dintre ele nici nu prea vreau sa imi amintesc, date dupa copaci, copacei, crengute, jnepeni πŸ˜€

IMG_0768.jpg

 

 

Fotografie0368.jpg

 

SAM_2508.jpg

Am balaurit mult si pe aici, am mai avut parte de cate o doza mica de jnepening. La un moment dat prind un brau ce parea foarte umblat. Acum nu stiu daca de animale sau de oameni :)) Merg pe el pana ajung la un mare hau: dead-end. Deci inapoi.

SAM_2513.jpg

Intre timp Andreea mai gaseste timp (si psihic) sa mai pozeze si floricele, plantute si altele. Eu ma gandeam numai cum sa o duc in siguranta jos si sa iesim pe lumina din vale, macar.

SAM_2514.jpg

IMG_0773.jpg

Ma bucur ca nu s-a plans nici un moment si nu a “protestat” deloc, desi noaptea se apropia cu pasi repezi si noi mai aveam inca mult pana jos. Mi-a tinut si mie moralul “sus”, sa zic asa:) Ba inca reusea sa mai si glumeasca :d

Mai jos poze din cele 14 rapeluri facute ( cu o semicoarda de 60)

SAM_2516.jpg

Pe tot parcursul traseului nu am gasit decat un singur piton, la saritoarea de mai jos. Cine stie cand a fost batut si in ce conditii. Cordelina legata de el s-a rupt in momentul in care am tras nitel mai tare de ea. Pun alta, si cu inima cat un purice pornesc iar primul (eu testam mereu rapelurile puse de mine). Zic cu inima cat un purice pentru ca pitonul era batut intre doua placi, din care una cam suna a gol si imi era frica sa nu se desprinda una dintre placi.

IMG_0777.jpg

Uraaa! A tinut! :)) Parea sa nu mai avem mult pana jos, in padure. Auzeam chiar si voci din poteca. Dupa rapelul asta oboseala, stresul, intunericul tot mai apropiat,s-au facut efectul: am avut parte de o criza de ras din ala de nu te mai poti opri. Poate nu pare funny, dar noi am ras vreo 10 minute :))

Zice Andreea: ” Daca ajung acum in poteca si ma intreaba cineva de unde vin, ii zic- De la dracu! vrei si tu???” :)) Dupa ce ne linistim pornim mai departe. Sau incercam. Pentru ca locul in care eram nu prea mai oferea posibilitati de rapel, de asigurari, iar pe stanga si dreapta nu ma incanta deloc.

Scot singurul piton pe care il aveam la mine (primit de la Cristi, multumim!) si incerc sa gasesc un loc bun sa il bat. Gasesc o fisura buna numai ca era intr-o pozitie….deloc comoda. Ma apuc si bat pitonul cu mana DREAPTA ( eu sunt stangaci) si bat… si bat… si bat… pana reusesc sa il bag pe tot. Daca nu aveam pitonul asta cred ca urma sa admiram stelele toata noaptea, din firul Vaii Seci a Costilei :))

IMG_0782.jpg

SAM_2520.jpg

Booon, facem si rapelul asta si pana sa vina Andreea plec sa vad care e situatia mai departe. Padurea era foate aproape, insa o ultima saritoare ne bloca izbavirea :)) Deja de jos ma consideram acasa. Nu avea sa fie asa insa.

Imi vine in minte: “Ce avem noi aici? Suntem asa de curiosi ca nici nu stim unde o sa dormim la noapte!” :)) Si chiar ca nu stiam unde o sa dormim la noapte, pentru ca pierdusem toate trenurile spre Bucuresti :))

Nu am gasit nici un tanc de stanca, un piton, un jneapan ceva in care sa amenajez urmatorul si ultimul rapel. Ma uit in jur si vad un trunchi de copac semi-putrezit. Hmm…Sa incerc? Cum alta solutie nu vad, si era deja intuneric, trec coarda pe sub el si ii dau la vale. A tinut si e data asta! Vine si Andreea cu bine si incerc sa recuperez coarda. Nu venea deloc! Trag, ma zbat, ma ajuta si ea, dar la greutatea noastra….:))

Pfuai, semicoarda nou-nouta, sa o las aici :((

Nu ma gandeam ca dispare, pentru ca valea parea foarte salbatica si neumblata, imi era ca trebuie sa revin in zona iar :))

Ce se intamplase: copacul dupa care amenajasem rapelul era destul e putred si sfoara intraseΒ  binisor in el. In fine, dupa tot felul de metode, am reusit sa o recuperam :d

SAM_2521.jpg

In sfarsit, iata-ne iesiti de pe vale! Dar distractia inca nu se terminase πŸ˜€

Nu reusesc sa gasesc marcajul din prima. Imi aduc eu aminte din filme :)) ca daca urmezi o vale, o albie, te scoate ea la liman :)) Bun, tinem valea. Ce nu stiam era a Andreea avea o teama teribila de ursi. Si cum eram cam in patria lor, si cum avea in rucsac niste sandwichuri cu un salam foarte imbietor, numai bine nu se simtea πŸ˜€

Bag pe Ipod playlistul de rock, ala urla mai tare πŸ™‚ Si pornim la vale. Dupa vreo 20 min de balaurit dam e marcaj. Pe care il pierdem nu dupa mult timp, inainte de Poiana Costilei :))

Ce sa zic, in cuvinte mi-e greu sa surprind frustrarea care ne-a cuprins. Eram praf de obositi, nemancati (n-am reusit sa o conving sa mancam acolo, de frica ursilor :)) ) Urmele “civilizatiei” se vedeau peste tot, insa noi nu reuseam sa iesim la liman. Dam la un moment dat de triunghi rosu. Unde duce asta? Nu mai tineam minte. Mergem pe el o vreme pana ne dam seama c urca. Nu e bine. Deja eram consolati. Gasim un loc, facem un foc, si stam pana dimineata. Ne-am invartit pe tot felul de poteci-potecute timp de vreoΒ  ora pana reusim sa ajungem iar de unde am plecatΒ  :))

Pana cand- minune! dam iar de marcajul si poteca buna! In Poiana Costilei ne iau in primire cainii de la stana care seamana ceva panica in noi. Ne urmaresc pana le depasim granita.

Restul drumului- o bucata e tort (piece of cake) :)) Iesim mai jos de Gura Diham si pornim spre gara, desi stiam ca nu mai avem nimic spre Bucuresti la ora aia. O sun pe Laura si se ofera sa ne gazduiasca in noaptea asta la ea, in Brasov.

Ajunsi in Busteni oprimi la primul magazin deschis si ne luam Cola si servetele umede, sa ne facem “fresh” cat de cat :))

Ajungem in gara chiar cand tragea la linie trenul de Brasov. Tasnim in el la fix, inainte sa plece. Cu nashul rezolvam destul de repede, ne-a surprins in momentul in care ne admiram urmele ramasa in urma luptei cu jnepenii si cred ca l-am impresionat :)) plus ca inca aveam inca pe noi echipamentul: ham, fiare si restul :))

Ajungem la Laura pe la ora 1. Ce sa zic, o baie calda si intinsul intr-un pat- senzatia suprema :)) Adormim aproape instant, pana pe la ora 7 cand incep sa sune alarmele. A urmat jumatate de ora de ignorare a lor πŸ™‚

Intr-un final jungem si noi la gara, prindem un IR si calatorim pana la Predeal. Unde nasul nu a mai fost atat de cooperant si ne da jos. Mai stam o vreme pe acolo apoi ne urcam in microbuz. Am ajuns in B pe la ora 14.

Ii multumesc Andreei, pentru ca m-a scos din starea de “amorteala” in care intrasem πŸ™‚

Ce credeti ca a spus dupa toate peripetiile astea? “Mai vreau!” :))

Sigur? Intreb eu πŸ™‚ Ai acum ocazia sa spui tot…Andreea…ai legatura… :))

Si melodia cu care de obicei incepeam jurnalele, la final πŸ™‚

 

PS: desi pare simplu si distractiv, daca nu ai cunostintele necesare si echipament, se poate termina si prost. Asa ca grija mare πŸ˜‰

 

3 munti in 4 zile

Boon, de data asta am ales o piesa vesela, de-a noastra, de la Dumitru Farcas πŸ™‚

Sa trecem la treaba. Din pacate nici anul asta nu i-a iesit lui Marius tura visata, si anume creasta Fagarasilor. Vroiam sa o facem in 3-4 zile. Toata vara am vorbit cu Marius de tura asta, dar nu ne-am gasit timp pentru decat la inceput de septembrie. Numai ca prognozele meteo ne-au stricat toate planurile. data plecarii se apropia cu repeziciune si noi nu ne hotarasem ce facem.

Drept sa zic, mie imi cam convenea treaba asta πŸ˜€
Nu prea ma simteam in stare de o tura asa lunga. Mai era o zi pana la plecare si tot nu cazusem de acord asupra traseului. Joi seara facem o intalnire virtuala pe internet, impreuna cu restul trupei, si le propun:

vineri- Piatra Mare, in zona Prapastia Ursilor;
sambata- Bucegi, ceva vai de abrupt;
duminica si luni- Iezer, creasta.

Unii nu prea au fost de acord dar m-am tinut tare πŸ˜€ si planul a ramas asta. Bine, nu am scapat de “intepaturi” pe tot parcursul turei, din partea lui Marius si Dragos care vroiau in Fagaras πŸ˜€

Perioada: 10-13 septembrie 2010.
Echipa, de la stanga la dreapta: Ovidiu (Sf. Gheorghe), Marius (Focsani), je (constantean, de vreo saptamana cu buletin de Bucuresti), Lucian (Focsani), Dragos (Sibiu).

Click pe poze pentru a le vedea mari

00.jpg

Vineri Marius a fost retinut de treburi asa ca am ramas numai 3 pentru prima zi: eu, Ovidiu si Dragos, Marius urmand sa vina impreuna cu Lucian sambata dimineata.

Vineri am plecat destul de tarziu din Bucuresti. Pe la ora 14:00-14:30 ajung la Dambul Morii, unde Ovidiu si Dragos ma asteptau deja. Vremea era numai buna pentru drumetie. O pornim usurel spre Prapastia Ursilor. Toti eram destul de incarcati, avand bagaje pentru 4 zile, dar Ovidiu ne intrecea pe toti πŸ˜€ Cred ca avea vreo 30 kg rucsacul lui.

110.jpg

Drumul a fost foarte fain, era pustiu si liniste acum in timpul saptamanii.

Ne-am lasat bagajele pe undeva pe langa Prapastie si am plecat spre traseele de catarat. Ma gandeam sa facem ceva usor si am ales Hornul Crenelat, 2 LC, 2B.

Hornul Crenelat, traseul numarul 6 (http://www.romaniaquest.com/)

HornulCrenelat.jpg

Traseul se poate face la liber si e foarte frumos. Cei mai slabuti au avantaj, hornul fiind foarte ingust, cel putin in partea de inceput πŸ™‚

Subtirel, tras ca prin inel πŸ™‚

210.jpg

Pe la jumatatea hornului am gasit un piton unde am asigurat si am aruncat sfoara pentru a-l ajuta pe Ovidiu sa depaseasca un pasaj putin cam aiurea si pentru a trage din bagaj sus.

310.jpg

Dragos pe horn

44.jpg

56.jpg

Inainte de iesire este un pasaj, cam de vreo 4-5m, care se depaseste prin ramonaj.

61.jpg

Victorie! πŸ™‚

71.jpg

Deasupra ultimei saritori mai este un punct de asigurare, pe partea stanga cum se urca.

Coborarea am facut-o printr-un rapel dar se poate iesi lejer si prin padure.

81.jpg

Dupa asta ne-am hotarat sa dam o tura si prin Canionul 7Β  Scari, Dragos fiind la prima vizita in Piatra Mare.

91.jpg

101.jpg

111.jpg

121.jpg

Pe drumul de intoarcere se intampla si una patanie: mergeam noi linistiti prin padure, Ovidiu cu cativa pasi in fata mea, si ajungem la un copacel cam putred ce atarna deasupra potecii. Il vad in fata pe Ovidiu ca isi ia avant sa se prinda de pom. Am apucat sa deschid gura sa strig la el. Dar nu am mai apucat. A iesit in schimb un tipat care l-a bagat in sperieti :)) Copacelul cedase sin in cadere Ovidiu mi-a aplicat o lovitura de bocanc in tibie iar copacelul cateva bete pe spinare :)) Eh asta este, se mai intampla si accidente. Am stat vreo 5 minute sa imi revin si am pornit spre tabara.

Am pus de o masa imbelsugata cu tot felul de bunatati. Cred ca pe la 22:00-23:00 eram gata de somn. Care la mine a cam lipsit. Am dormit la un refugiu din zona, care poate adaposti vreo 4 persoane. Un loc la inaltime si inca vreo 3 pe jos. Eu am ales sa dorm sus. Toata noaptea am stat cu frica sa nu pic peste cei de jos (nu ca as fi produs pagube majore, la greutatea mea πŸ˜€ ) si cu gandul sa nu imi depasesc salteluta, care pusa peste niste paturi antice care miroseau ciudat :).

La 7 dam trezirea si incepem sa strangem. Marius si Lucian trebuiau sa ajunga la 8:30 jos.

In Busteni- iar vreme faina.

131.jpg

Ne hotaram sa mergem pe Valea Malinului, 1B. Lasam masina la Caminul Alpin si sortam echipamentul. In afara de casti am luat si coarda, sa fie acolo. Nu am folosit-o, dar castile ne-au prins bine, fiecare cred ca a testat cate un bolovan πŸ™‚

141.jpg

151.jpg

161.jpg

In Poina Costilei am facut o mica pauza, am rontait ceva apoi am pornit pe Valcelul Poienitei, valcel care nu imi place deloc πŸ˜€ Am asudat binisor pana la Hornul Pamantos, de unde ne-am coborat in firul Malinului.

171.jpg

181.jpg

Liniste si azi pe munte. Nu ne-am intalnit cu nimeni. Urcusul e usor si frumos. La prima saritoare, cea mare de jos, e lasata o cordelina care ajuta in caz de coborare sau stanca uda.

Dam si de capre negre

191.jpg

Coltul Malinului

201.jpg

Piatra Mare

211.jpg

Zarim chiar si Ciucasul

221.jpg

Dintele dintre Colti

231.jpg

241.jpg

251.jpg

Inca o ceata de caprite

261.jpg

Creasta Malinului vazuta de sus

271.jpg

Cineva ne spiona de la distanta πŸ™‚

281.jpg

291.jpg

Eeeee…noi initial vroiam sa urcam pe Malin, sa iesim Braul Mare al Costilei si apoi coborare pe Pripon. Numai ca eu (singurul din grup care mai fusese pe acolo) cu privirile aiurea, ratez intrarea si iesim mult mai sus, undeva in dreptul Braului de Sus. Cum nu mai aveam chef de coborat, zicem sa iesim in platou si de acolo sa ne retragem pe Valea Alba.

301.jpg

Ne oprim pe o platforma si lenevim la soare, mancam, si studiem peisajul care e superrrrrrr πŸ™‚

311.jpg

321.jpg

331.jpg

341.jpg

Platforma unde am poposit, foarte frumos locul

351.jpg

Parca mai ieri am trecut pe acolo- Acele Morarului

361.jpg

Omu

371.jpg

381.jpg

391.jpg

Cum partea superioara a Malinului nu prea ma atragea,Β  plina de grohotis si bolovani instabili, iesim in platou printr-un valcel, din Braul de Sus.

401.jpg

La intrarea in Valea Alba

411.jpg

421.jpg

Aici m-am chinuit sa ii conving pe unii pe incapatanati (sau fara imaginatie πŸ˜›Β  ) ca stanca seamana cu o figura de om. Seamana sau nu? πŸ™‚

431.jpg

Fata de anul trecut, cand am mai fost pe Alba, acum valea mi se pare mult mai instabila, adica sunt mai multe pietre si pietricele care sunt gata sa o ia la vale. Sa fie doar parerea mea? La un moment dat am si alunecat si mi-am luat o lovitura zdravana in podul palmei.

441.jpg

Inainte sa ajungem La Verdeata o capra ne taie calea.

451.jpg

Ajungem la masina aproape pe intuneric, cred ca pe la 21:00-22:00. Ne ingramadim toti 5 in masina lui Marius, plus un rucsac in brate, si demaram spre Iezer πŸ˜€

Nu inainte de a ne cinsti cu cate o bere si alte chestii πŸ™‚

Veselie mare in spate. Deocamdata πŸ™‚

461.jpg

Drumul pana la Cabana Voina parca nu se mai termina. A fost chinuitor. Oboseala incepuse sa isi faca prezenta, inghesuiala din spate, curbe, mersul prin bezna.

Intr-un final ajungem si ne cautam un loc de cort. In seara asta iar mi-am luat teapa cu dormitul. Am dormit in masina, crezand ca fac o afacere :))

Din pacate (pentru mine) nu a fost asa. toata noaptea m-am foit incercand sa imi gasesc o pozitie comfortabila si sa imi intind picioarele.

Dimineata

471.jpg

A doua zi m-am mai intremat consumand o cafea si o omleta la Cabana Voina, impreuna cu Lucian.

O pornim spre Cuca pe la 10:00. Drumul forestier care lega Voina de Cuca nu mai exista. In urma cu o saptamana o ploaie de jumatate de ora l-a distrus, am aflat de la cabanierul de la Cuca mai tarziu. Albia raului s-a mutat spre stanga.

491.jpg

501.jpg

Noi pe care mergem? πŸ™‚

511.jpg

521.jpg

Iezerul era hotarat sa ma impresioneze inca de la prima mea vizita pe meleagurile sale. De altfel, toti eram la prima intalnire cu Iezerul.

531.jpg

541.jpg

551.jpg

561.jpg

571.jpg

581.jpg

Pana la Cuca a trebuit sa trecem prun mai multer probe de echilibristica.

59.jpg

La Cuca, baiatul de acolo a fost foarte de treba ne-a oferit cate un ceai cald si o gramada de informati: unde gasim apa, unde e bine sa punem cortul, timpi…

Cabana e in renovare si o sa iasa o treba faina, din ce am vazut acolo. Cred ca treaba cu drumul stricat e totusi un lucru bun, limitand accesul cu masina pana la cabana. mai putin pentru cei de la cabana, care mai aveau ceva materiale de transportat.

60.jpg

611.jpg

Oare cine e “ALESUL”? :))

62.jpg

De la Cuca ne dam sufletul pe urcusul din padure, pe Plaiul Gradisteanu, urcus destul de sustinut.

63.jpg

Iesim din padure intr-o poiana foarte frumoasa si ne indreptam spre o stana, acolo fiind si un izvor de unde vroiam sa alimentam.

64.jpg

65.jpg

66.jpg

Balaurim ceva dupa izvor, luam apa si plecam mai departe spre Papusa. Craiul mi se dezvaluie intr-un unghi nou pentru mine

67.jpg

68.jpg

69.jpg

Marele Grohotis

70.jpg

711.jpg

72.jpg

Inainte de Papusa ceata incepe sa ne inconjoare si frigul sa ciupeasca. Poposim putin sa mai punem haine si sa ciugulim ceva.

73.jpg

74.jpg

75.jpg

Dragos a ramas la un moment dat in urma si ne-am oprit sa il asteptam. Cand ne ajunge ne da o veste proasta: Dezastru!!!Β  Cele 3 beri pe care le avea in rucsac si pe care planuiam sa le consumam diseara se sparsesera, intepate de primus! :))

Acum berea se scurgea din rucsacul lui Dragos. Norocul lui ca avea hainele si sacul adapostite in pungi.

76.jpg

77.jpg

78.jpg

79.jpg

In jur de de 19:30 ne oprim pe creasta si incepem sa montam corturile si sa pregatim masa. Afara se lasase foarte frig, frig accentuat de vantul care batea destul de tare si de umezeala din ceata. Montam corturile, punem polare pe noi si ne strangem intr-o groapa unde era putin mai adapost. Cele 2 primusuri intra in functiune si urmeaza ceaiuri, supe, inventia brevetata de mine si Marius πŸ˜€ paste cu gulas.

A, am uitat sa zic ca Dragos ne-a pacalit, si a reusit sa salveze o cutie cu bere de la masacru πŸ˜€ Am savurat-o inainte de montarea corturilor.

80.jpg

Eh, v-am zis ca Iezerul vrea sa ne impresioneze la prima noastra vizita. Nu se dezminte si la un moment dat ceata a inceput ba sa se sparga, ba sa vina in valuri oferindu-ne imagini FANTASTICE! Am avut parte de un apus de vis.

811.jpg

82.jpg

83.jpg

84.jpg

85.jpg

86.jpg

87.jpg

88.jpg

89.jpg

Asteptand umili sa ne primim portia de la maestrul bucatar- Lucian πŸ™‚

90.jpg

Noaptea a fost iar una proasta pentru mine :))

In Husky-ul lui Ovidiu ne-am inghesuit 3 oameni: eu, Marius si Ovidiu. De parca nu era de ajuns inghesuiala, cortul mai era si in panta si parca toata noaptea am stat in picioare, din cauza ca o luam la vale.

Dimineata ne intampina iar cu ceata. Strangem si plecam spre Iezerul Mare. Sau asa credeam noi. Pentru ca dupa vreo ora de orbecait prin ceata ne-am trezit de unde plecasem :)) Cum mama naibii, nu imi dau seama.

Inaintare prin ceata

911.jpg

Remediem chestiunea si de data asta pornim bine. Din cand in cand ni se dezvaluie cate un colt de Iezer.

92.jpg

93.jpg

94.jpg

95.jpg

96.jpg

97.jpg

Dupa ora 10 ceata se ridica de tot si ne dezvaluie Fagarasul.

Negoiu

98.jpg

99.jpg

Vistea-Moldoveanu

100.jpg

1111.jpg

Echipa fantastica πŸ™‚

102.jpg

Lacul si refugiul Iezer

103.jpg

104.jpg

105.jpg

106.jpg

107.jpg

108.jpg

E, dupa momentul cu ceata, am simtit o energie in mine de ma miram si eu. Unii zic ca era cauzata de lipsa tigarilor, scopul fiind sa ajung mai repede jos πŸ˜€

Nu au dreptate πŸ˜› Pe coborare am prins o viteza de i-am lasat in urma cu vreo ora si jumatate πŸ˜€Β  Ovidiu a reusit sa ma ajunga, in timpul unui popas de la o stana.

109.jpg

1101.jpg

1111.jpg

112.jpg

113.jpg

114.jpg

Pana sa vina restul am avut timp de o ciorba, o bere si o tigara, la cabana Voina πŸ™‚

115.jpg

A fost o iesire fantastica :d, cu oameni foaaaarte veseli, trasee de tot felul, trasee noi, munti noi. Daca am uitat ceva rog participantii sa comenteze πŸ™‚
Plangerile nu sunt admise! πŸ˜›

Ture faine tuturor!

Asteptand o iarna ce nu mai vine- amintiri din mini vacanta de vara trecuta

noapte la munte, noapte la mare

Am inceput cu o tura pe Valea Malinului-Braul mare al Costilei-Valea Priponului, apoi 3 zile in Vama VecheΒ­Β­ si iar munte- creasta Pietrei Craiului.
Β­
 Imi doresc o zi si-o lumina asa de frumoasa
Ochii sa-i inchid, sΒ­a ma vad plecat iar de-acasa
Si prin munti sa hoinaresc
Cu-o chitara si un vers

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Mi-e dor de muntii mei
Departe sunt de ei
Imi pare drumul lung
Si as vrea mai repede s-ajung

Carpati.org
Pe o stanca scaldata in ploaie si vant
Au crescut flori de colt, iar sub ele-i abrupt
Florile te saluta pe poteca cand treci
Esti cu ochii la ele, dar ai grija cum mergi

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Muntii sa-i revad demni si negri-ntinsi peste zare
Frunza din paduri s-o aud prin vant cum tresare
Clipa asta o astept
Cu tot soarele in piept 

Carpati.org
 Vis de-argint si de petale
Cuibul tau e sus pe creste
Raza ta-mi coboara-n cale
Mai frumos ca-ntr-o poveste

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Drumul pana-n munti sa-l infrunti
Si sa treci mergand, mergand, strabatand
Toata calea ce-ai gasit
Tu, calator neobosit
Si te-ai jurat sa o strabati pan’ la sfarsit

Carpati.org
Cand gandul iar ma poarta
Spre codrii cei de brazi
Spre vai cu ape repezi
Trecute printr-un vad
Imi pare parcul vested
Si-orasul cenusiu
Caci muntele ma cheama
Si-acolo as vrea sa fiu

Carpati.org
Cand ochiul vrea sa soarba
Ca pe-un pocal cu vin
Chiar din a boltii cupa
Azurul carpatin
Fereastra-mi pare-ngusta
Si bulevardul stramt
Si nu imi gasesc locul
Cat in oras mai sunt
Β­
Carpati.org
Carpati.org
Cand visele mele alearga printre nori
Cand sunetul codrului imi da mii de fiori
Alung orice teama, pe munte ma avant
Alerg si traiesc, iubesc, doresc si cant
Roua diminetii si mirosul cald de vara
Stralucirea vietii din izvoare ma inconjoara

 Carpati.org
Carpati.org
Cine nu iubeste muntele
Nu va sti niciodata ce e mai frumos
Nu va sti nicicand ce-i un vis implinit
Si toate vor parea straine si fara rost

Carpati.org
Cine nu iubeste muntele
Nu va sti niciodata ce-i dincolo de zare
Nu va simti fiorul inaltimilor
Nu va fi niciodata mai aproape de soare

Carpati.org
Cine nu iubeste muntele
Nu va simti niciodata freamatul brazilor
Nu va urca nicicand tainice carari
Nu va fi niciodata calator

Carpati.org
Cine nu iubeste muntele
Nu va sti niciodata cu-adevarat a iubi
Nu va sti nicicand ce-i prietenia
Nu va avea niciodata amintiri

Carpati.org
Β­

Ca-ntr-un vis am cuprins
Tot muntele in inima si-n suflet
Si mi-am zis: nu-i doar vis

Carpati.org
Carpati.org
Drum, drum, drum
Nimic nou nu mai stim, decat
Drum, drum, drum
Din zori pana-n amurg, decat
Drum, drum, drum

Carpati.org
Munti, munti, munti
Si mici si-nalti, ca noi oricum
Munti, munti, munti
Noi ii urcam ca voi oricum
Munti, munti, munti
Si noaptea noi visam doar munti

Carpati.org
Zori, zori, zori
Noi ne-am trezit acum, de cu
Zori, zori, zori
Sa pornim iar la drum, de cu
Zori, zori, zori
Pornim cu roua de pe flori

Carpati.org
Drum, drum, drum
Nimic nou nu mai stim, decat
Munti, munti, munti
Noi ii urcam ca voi, oricand
Zori, zori, zori

Carpati.org
 Noapte la mare, noapte la mare
Buzele tale au gust de sare
Pielea-ti miroase a scoici si a soare
Noapte la mare, noapte la mare

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Β­
Carpati.org
 Mare Neagra, vrem sa vii
Sa speli zarile lumesti
Da-ne suflet de copii
Daca ne mai iubesti

Carpati.org
Iti multumesc, prea buna mea iubita
Ca ma-nsotesti in drumul meu pribeag
Si-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-ai fost daruita
Si te sarut, al tau cu drag

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Noapte la mare, noapte-nstelata
Inima mea e o scoica furata
erla din ea e dragostea mea
Stai langa mine, tu esti a mea

Carpati.org
Carpati.org
 Cer albastru, ape line
Cararui serpuitoare
Venim, munte, catre tine
Sufletul ni-i plin de soare
Muntele ne e prieten
Si iubire pe vecie
Haideti toti sa il strabatem
Casa noastra el sa fie

Carpati.org
 Avem un singur Crai ce-asteapta neclintit
Cu ale sale creste ce-s rosii-n asfintit

Carpati.org
Plecam sambata seara, urcam toti impreuna
Si liberi ca sa fim sub cerul clar de luna

Carpati.org
Sa vii sa il strabatem pe ale sale drumuri
Sa vezi cum cresc la brazi cu miile de muguri
Carpati.org
Sa vezi si jneapanul cum creanga si-a plecat
Ce vitrega-i natura si-i vant neincetat

Carpati.org
 Hai tine ritmul, nu e greoi
La munte o carare chiar si in doi
Inseamna viata, o lume de basm
Bucurii, entuziasm

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Muntele azi ne cheama pe o frunza, in vant,
Bucurosi, catre creasta, de cu zori am pornit
Ne intalnim cu izvorul ce alearga hai-hui
Uite o capra neagra. Unde? Uite ca nu-i
Β­
Carpati.org

Carpati.org
Batrane Crai, iti marturisesc
Cat de mult eu te iubesc
Mi-ai dat potecile cu soare
Mi-ai dat si zambet, si rabdare

Carpati.org
Carpati.org
 Iti multumesc pentru trecut
Si crestele ce le-am batut
Un gand curat ce va porni
Spre tine, Crai, in orice zi
Si chiar de-as fi-n ultima zi
Tot “Piatra Craiului” eu voi rosti

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Se-nsera
Soarele prin munti scapata
Noi urcam peste stanci cu fiori
Si ne simteam nemuritori
Respiram
Vraja muntelui o simteam
Ne opream sa privim frumuseti
Si ne doream s-avem noua veti

Carpati.org
De cand rasare soarele
Strabatem iar potecile
Uitand de ploaie si de vant
Cu totii ne-avantam cantand

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Iar cand apune soarele
Ne indreptam privirile
Spre drumul cel indepartat
Plin de paduri si-ntunecat

Carpati.org
Carpati.org
Racoarea noptii s-a lasat
Cu toti la foc ne-am adunat
Cerul intreg s-a instelat
Cu toti de griji am si uitat

Carpati.org
Carpati.org
Departe in munti, ascuns printre stanci
Se afla batranul refugiu
Acolo se-ntalnesc acei ce iubesc
Peretii de stanca si cerul
Nu-i nimeni sa-i inteleaga
Nu-i nimeni la fel ca ei
Doar dorul – gandul ce-i leaga
Sa urce spre creste mereu

Carpati.org
Numai noi, suntem impreuna
Numai noi, sub clarul de luna
Suntem doi, fericiti in munte
Tu si eu, cuplul fericirii
Eu si tu, vis al implinirii
Iar in par porti doar flori de munte

Carpati.org
Jos sunt flori, pe cer numai stele
Ne iubim, martore-s doar ele
Adormim ca si doi copii
Numai vis, sub clarul de luna
Numai vis, suntem impreuna
Amandoi plini de bucurii

Carpati.org
Carpati.org
Ma-ntorc la tine, muntele meu drag
Cu piscurile scaldate in soare
Cu miresme proaspete de flori si brad
Cu sopote de rauri si izvoare

Carpati.org
As vrea sa urc pe crestele inalte
Deasupra norilor si-a zarilor albastre
Sa uit de tot ce-i trist, de griji si de nevoi
De ritmul agitat al lumii noi

Carpati.org
E-un echilibru care ma-nfioara
Si ma face sa fiu fericit
Da, muntele meu drag, ma-ntorc la tine
Si din nou ma bucur ca exist

Carpati.org
Da, muntele meu drag, ma-ntorc la tine
La brazii tai, la maretia ta
Si vreau sa fiu si eu maret ca tine
Si bun, si demn, si drept, Maria ta

Β­

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
 Tu, floare de colt
Minune sub bolti
Frageda stea
Iubita mea

Carpati.org
Floare ninsa-n varf de stanca
Mai presus de nori si stele
Cine oare sa te-ajunga
Numai dorurile mele

Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Si vreau sa vii si tu, sa mergem impreuna
Sa impletim acolo a Craiului cununa
Din garofite rosii si din bujori de munte
Din liliac si flori de colt carunte
Hei, hai, liliac si flori de colt carunte

Carpati.org
Carpati.org
Colo-n munte, sus in iarba
Vei gasi ascunsa-o floare
Cupa de safir albastru
Care rade inspre soare
Un pocal umplut cu roua
Sau cu stropi amari de vis
Vis ce nu razbate-afara
De sub ochiul azi inchis
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Carpati.org
Cand simti vraja muntilor
Cand de briza lor ti-e dor
Ochii sa ti-i scalzi, in marile de brazi
Pe carari de vis, esti in paradis

Carpati.org
Mi-e dor de tine, munte drag
Mi-e dor de tine, de cetina de brad
Mi-e dor de tine, munte drag
Mi-e dor de tine, dor neincetat
Carpati.org
Ce gand nebun m-apasa iar
Sa uit de toate sa pornesc hoinar
Carpati.org
Carpati.org
Mi-e dor de tine, templu sfant
As vrea la tine, oricand s-ajung
Carpati.org
Sa nu uiti muntele
Si fie ca fericirea ta, sa tina cat vesnicia lui
Sa nu uiti focul din cetina de brad
Ce lumineaza cerul cand stele pe cer ard  Β­
Carpati.org
Carpati.org
Β­Carpati.org

Valea Seaca a Costilei-Valea Malinului

Β­Β­Β­Β­Β­Β­Β­Β­

Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.

Cum stateam eu la serviciu, plictisit si cam fara chef, suna telefonul. Ma uit – Cristi.

– Salut Andrei, ce faci?

– Eh, ce sa fac, pe la munca.

– Ce zici de o “plimbare” prin Bucegi, pe Valea Seaca a Costilei, miercuri?

Hmm, gandul unei iesiri cu Cristi, prin abruptul Bucegilor, in mijloc de saptamana, a reusit sa ma scoata din amorteala in care eram.

– Sigur, Cristi, merg! Rezolv eu cumva si cu invoitul de la munca! πŸ™‚

– Bine, la 5:15 sunt la tine.

Seara, ajuns acasa, ma apuc de treaba – o treaba care imi place foarte mult – pregatirea echipamentului :D. Coltarii, pioletul, hamulΒ­ bucle, carabiniere, casca, sfoara nu e nevoie – aduce Cristi…

Cum se intampla de obicei in ajunul unei plecari, nu prea am pus geana pe geana in noaptea asta. Pe la 4 ma trezesc, pregatesc cafeluta, “trag” repede cat pot de mult din iarba dracului, sa imi ajunga pe toata ziua (pentru cei care nu stiu- lui Cristi nu ii place sa simta miros de tigara pe munte, dar deja m-am obisnuit cu asta, dupa cateva ture cu el); pun mancarea in rucsac si sunt gata de plecare.

Chiar gata nu eram se pare, pentru ca a trebuit sa ma intorc din drum dupa acumulatorul aparatului foto :). In sfarsit, iata-ma in masina, fac cunostinta cu Marius si Laurentiu, si pornim…Facem un mic popas la Comarnic, pentru ceva de-ale gurii, iar apoi – nici o oprire pana la Caminul Alpin.

Se imparte echipamentul, ne punem bocancii, moment in care Marius are parte de un tratament de impermeabilizare a polarului, vorba lui Cristi, tratament aplicat de un cutulache pus pe sotii, se pare :).

Inculpatul

Carpati.org

Pregatiri

Carpati.org

Vremea – normal – se anunta superba

Carpati.org

Putin inainte de ora 8:00 luam drumul spre Poiana Costilei, mangaiati de razele soarelui, intr-o linistite netulburata decat de vietatile padurii.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Crucea de pe Caraiman, surprinsa inca o data de aparatul meu

Carpati.org

Repede repede ajungem la troita, unde facem un scurt popas pentru dat din haine jos.

O privire spre Valea Malinului- in prim plan dreapta Coltul Malinului, iar mai in spate Coltul de Sus

Carpati.org

Care mai de care, la vanatoare de peisaje

Carpati.org

Mai jos se poate observa Valea Galbinele, cu cele 2 fire (principal si secundar); in dreapta este Coltul Galbinele iar in fundal Strunga Galbinele.

Amintiri foarte frumoase am si din Valea Galbinele, dintr-o alta tura cu Cristi

http://www.carpati.org/jurnal/valea_galbinele-brana_mare_a_costilei-creasta_vaii_albe-brana_aeriana-valcelul_policandrului/1226/

Carpati.org

Traversam si Valea Costilei, nu inainte de a mai face un popas foto. Aveam si ce vedea de aici: Peretele Vulturilor, Valea si Peretele Costilei, Creasta Costila Galbinele.

Carpati.org

In Poiana Costilei mai era inca ceva zapada dar, timide, si-au facut aparitia si ceva branduse.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Intr-o urma mai veche de bocanc am gasit o salamandra, cam amortita, pe care am incercat sa o salvam si am depus-o la soare, langa un copac.

Carpati.org

Dupa ce ne-am exersat fiecare talentele in ale fotografiatului, ne indreptam spre stana din Poiana Costilei pentru prima masa pe ziua asta. Dupa 10-15 minute o pornim mai departe, pe Valea Cerbului, spre prima noastra tinta: intrarea in Valea Seaca a CostileiΒ­.

Trecem pe la baza Vaii Verzi

Carpati.org

Santinela Vaii Verzi

Carpati.org

Carpati.org

Traversam pe partea stanga a Vaii Cerbului (dreapta cum urcam), Cristi incercand apoi sa isi faca drum spre stanga printre bolovanii si copacii cazuti, acum acoperiti de zapada. Nu a fost o idee prea buna, asa ca dupa cativa metri parcursi, revenim in albia Vaii Cerbului, si nu dupa mult timp ajungem la intrarea in Valea Seaca a Costilei.

Intrarea in Valea Seaca a Costilei

Carpati.org

Incepem pregatirile pentru urcus: scoatem coltarii, hamul, castile, pioletii, cate o bucla… strangem si betele

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Β­Dupa echipare, ii dam bataie in sus, pe vale. Vale cu o inclinatie cam de 40-45 de grade, aproape pe toata lungimea ei. Zapada era inghetata, perfecta pentru coltari, asa ca am inaintat destul de usor si repede.

Carpati.org

Β­

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Marius si Laurentiu

Carpati.org

In fundal, fata nordica a Coltului Malinului

Carpati.org

Laurentiu

Carpati.org

In apropiere de Brana Caprelor, Cristi – care era primul – ne avertizeaza sa ocolim o portiune in care el scapase un pic in zapada, descoperind un gol. Un pic mai tarziu am facut un popas pentru a ne trage sufletul si a admira peisajul de la picioarele noastre.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Postavarul si Piatra Mare

Carpati.org

Tot uitandu-ne pe sus, eu si Marius am observat ceva miscare in partea superioara a vaii. Ne-am gandit ca sunt niste capre negre, nu am apucat sa vedem exact.

Dupa scurta pauza reluam urcusul

Carpati.org

Carpati.org

Β­Concurs de facut poze din pozitii cat mai ciudate

Carpati.org

Laurentiu

Carpati.org

In jos, pe Seaca Costilei

Carpati.org

Pe masura ce urcam, peisajul se deschide tot mai mult

Carpati.org

Carpati.org

Β­Va mai aduceti aminte de parerea mea si a lui Marius, cum ca am vazut niste capre negre? Dupa ce am mai urcat, intr-adevar am dat de niste urme. Numai ca nu de capra. Ci de urs. Parea ca au avut o adunare in toata regula, ata de multe urme erau. Ce cautau oare la inaltimea asta, si mai ales pe o panta atat de inclinata, si cu zapada inghetata pe ea….

Carpati.org

Β­

Ne continuam drumul pana ce ajungem la baza fetei nordice a Coltului Malinului

Carpati.org

Carpati.org

Fata nordica a Coltului Malinului unde distingem: Hornul Central (Comanescu), Hornul Ascuns si Hornul Strungii Negre
Carpati.org

In centru- Creasta Frumoasa sau Creasta Viilor Senzatii

Carpati.org

Carpati.org

De la baza Coltului Malinului am mers spre partea estica a acestuia, unde ne-am oprit pentru odihna si masa.

Carpati.org

Carpati.org

In timp ce noi ne odihneam, Cristi a plecat intr-o recunoastere, pe brana.
Carpati.org

Initial vroiam sa coboram pe Valea Verde, dar din spusele lui Cristi iesisem cam sus, iar intrarea in Valea Verde se afla un pic mai jos. Dupa ce a gasit o modalitate de a ne cobora in siguranta in Valea Malinului, printr-o valcea, Cristi s-a alaturat ospatului.

Eh, in final pornim toti patru pe brana, intr-o proba de “jnepening”. Pe brana am dat si de un culcus de capra neagra, ce dupa urmele proaspete se vedea ca e locuit.

Pe brana
Carpati.org

Carpati.org

notam in marea de jnepeni, inaintam cu greu, mult prea incet pentru Cristi πŸ™‚

Recunosc ca mi-au cam tremurat picioarele pe brana asta, mai ales la vreo 2 traversari, asa ca nici gand sa mai scot aparatul pentru a imortaliza momentele. Totusi am reusit sa folosesc de cateva ori telefonul pentru ceva poze, cum e si cea de sus, in care l-am surprins pe Laurentiu.

Momente din timpul coborarii in Valea Malinului

Carpati.org

Β­Carpati.org

Β­Valea Malinului; in partea de sus- stanga erau si ceva cornise

Carpati.org

De la stanga la dreapta: Coltul Strungii, Srunga Galbinele, Umarul Galbinelelor, iar in jos Valea Scorusilor
Carpati.org

Fata Nordica a Crestei Strungilor

Carpati.org

La o traversare Marius cere sfoara pentru a-l asigura pe Laurentiu. Dupa traversare, Marius apare cu coarda facuta ghem, spre “bucuria” lui Cristi :))

Carpati.org

De undeva de sus, venim noi

Carpati.org

In fine, din valcea am coborat cam 15-20 m direct spre Valea Malinului, am facut o traversare la stanga, dupa care una la dreapta, ne-am lasat peste un prag de piatra de vreo 2m inaltime si am ajuns in Valea Malinului dupa vreo ora si jumatate de la ultimul popas. Asta e descrierea lui Cristi, caci eu eram prea ocupat sa gasesc puncte de sprijin, pe parcursul coborarii in Malin :).

Coltul si Valea Malinului

Carpati.org

Coborarea pe Malin

Carpati.org

Din Valea Malinului nu am mai intampinat probleme si repede repede ajungem la Hornul Pamantos. Dupa Hornul Pamantos am coborat pe Valcelul Poienitei pana in Poiana Costilei, unde am mai luat o pauza pentru dat din haine jos si pentru o gustare.

Dupa aproximativ 12 ore si jumatate eram inapoi la masina, la Caminul Alpin. Unde prietenul de dimineata al lui Marius ne-a intampinat nu tocmai prietenos :))

Cam asta a fost. Nu sunt eu mestesugit in vorbe, si nu stiu cat am reusit sa transmit, dar a fost o tura foarte frumoasa, facuta in compania unor oameni de incredere pe care sper sa ii mai reintalnesc.

Din nou, multumiri ghidului – Cristi – care ne-a impuiat capul cu tot felul de denumiri si descrieri :PΒ­

FOTOGRAFII: Cristi, Marius, Laurentiu, eu