2011 in imagini

Postarea asta era programata sa apara inainte de sfarsitul lui 2011 dar din cauze tehnice nu am mai reusit:(

Pentru mine 2011 a fost un an destul de bogat de iesiri in natura, insa se putea si mai bine 🙂

Pe scurt arata cam asa:

37 week-enduri (cam 80-90 zile, nu am mai stat sa calculez exact) la munte sau la mare

La egalitate de puncte ca si numar de vizite se afla Bucegiul si Piatra Craiului, cu cate 9 fiecare. Apoi:
Ciucas- 3
Postavaru- 2
Piatra Mare- 3
Parang- 1
Macin- 1
Vrancei- 1
La mare, la soare- 3
Fagaras- 1
Escalada la vecinii bulgari- 2
Buila- 1
Baiului- 1

Sper ca si anul asta sa ne prinda cat mai putine week-end-uri acasa, ceea ce va doresc si voua! 🙂

Mai jos o galerie cu imagini din ture:

[pe2-gallery class=”alignleft” ]
[/pe2-gallery]

Prin Ciucas- ultima zapada de anul asta

sticky song via Rose 🙂

16,17 aprilie 2011

Week-end-ul se apropia cu pasi repezi. Planul initial era sa mergem la vecinii la bulgari, care cu bicicleta din dotare, care cu masinuta, unii la catarat, altii la lenevit. Planul era aproape gata, numai ca in urma unei conspiratii eu si cu Rose ne-am sustras elegant :d si am hotarat sa mergem in Ciucas (da, iar in Ciucas, se pare ca e randul lui acum, dupa Crai 🙂 ).  Ne-au mai insotit Adriana si Marius, prieteni ai Rosemariei, iar la Muntele Rosu am facut jonctiunea cu Andrei, Rux, Despot si Simona.

Bun, si iata-ne sambata dimineata la 8:30 in Piata Romana (pardon- iata-ma, ca Rose a intarziat juma de ora’ :P). Dupa cum am degustat mai tarziu, se pare ca a intarziat totusi cu folos, pentru ca ne-a servit cu o mancarica de cartofi la cuptor si un pui… mmmm… preparate pe la 5-6 dimineata :).  Deci ajunge ea pe la 9 vesela, cu zambetul pe buze, ne imbarcam in masina lui Marius si…si… Rose isi aduce aminte ca a uitat acasa ingredinetele de baza necesare unei MBS pe care planuiam sa o preparam la Casuta: smantana si branza :))

Am avut noroc ca orasul era destul de liber la ora aia, si Marius ne repede repede pana la Rose, recuperam marfa si gonim spre munte. Ei si gonim noi, dar cam fara folos, pentru ca la bifurcatia de Ploiesti, Marius considera ca e mai buna varianta lui spre Ciucas- centura, ocolit tot Ploiestiul, balaureala, aiureala, localitati de care nu am mai auzit, Pauleni, Paulestii de sus, de jos….in fine :)) Simona de pe GPS-ul lui Marius se incapatana se ne duca spre munte pe o ruta tare dubioasa :))

Dupa multe orbecaieli si drumuri incercate, nimerim calea cea buna spre Cheia. Mai oprim putin in Valeni sa mai luam niste “ingrediente” 🙂 iar apoi drumul pana la Cheia e al nostru. Nu va zic la ce ora am ajuns, tarziu tare oricum :))

Intram  in tromba pe drumul spre Muntele Rosu, asta asa, cale de vreo 4 serpentine, pana dam de Rux si restul gastii care se pregateau sa o ia pe jos. Cauciucuri de vara, drum prost, zapada. Marius  isi incearca totusi norocul si mai reusim sa urcam doua curbe cu masina. Apoi desertam bagajele, parcam masina si pornim catinel spre Casuta.

Rose

 

Adriana

 

Hai la drum

 

Culmea Zaganului acoperita de ceata

 

De la Muntele Rosu treaba se schimba. Zapada mareeeeee, daca era si de revelion 🙂 Am profitat o vreme de urmele facute de Despot si Rux, aflati putin in fata noastra, apoi a trebuit sa imi iau si eu portia de sapat (destul de putin, dar suficient pentru mine :)) )

La Casuta ne punem pe treaba: descoperit de zapada vatra, banca, masuta si intrarea.

Marius in actiune

 

Despot si Andrei

 

Curand apare si Fane, care ne da “some bad news”: in seara asta mai sunt asteptate la casuta inca 17 persoane 😦

Ne ocupam locurile, pregatim culcusul pentru la noapte, sperand ca poate avem noroc si nu mai apare grupul respectiv. Cum nu aveam stare, plecam intr- mica plimbare prin zona: eu, Rose, Adriana si Marius. Carasem dupa mine si ceva “fiare”, ma gandeam sa incerc sa catar ceva pe la Colt. Plecam noi voiosi, si de data asta e randul meu sa o iau aiurea :)) Gresesc drumul spre Colt (mersesem prea mult inainte) si o luam razna prin padure, printr-o zapada pana pe la mijloc pe alocuri.

 

Marius si Adriana

 

 

Rose

 

Ajungem si la Colt dupa balaureala obisnuita, unde imi dau seama ca nu aveam coltarii la mine :)) Offf ce sa fac! Ma chinui nitel la bocanci si la papuci, dar clar nu era nici o sansa. Peretele era acoperit cu zapada pe alocuri si aluneca rau. Isi incearca si Rose norocul dar degeaba 🙂

Dam tarcoale  Coltului si pe partea cealalta, apoi ne strangem jucariile si plecam spre Casuta. Pe drumul de intoarcere, o mica bulgareala 🙂

La Casuta ne tragem sufletul nitel apoi ne apucam de gatit: MBS :d

 

La povesti cu Fane in jurul focului: despre orice subiect, orice domeniu, orice…. :))

Marius si Fane

 

“Je, chef!” :))

Mamaliguta a fost delicioasa, mai ales ca a fost degustata alaturi de un vin fiert cu portocale, mere si scortisoara 🙂 Stam la foc, tragem si  o cantare (lalaiala :)) ). Aveam parte si de o luna aproape plina, cer senin si o lumina de basm! Ne afumam bine, apoi ne retragem la caldura. Deja eram optimisti, era cred vreo 11 ceasul si grupul anuntat nu sosise :d

Fara sa vrem, am reusit reeditarea “iadului” de la revelion (aproape) :))  Caldura infernala, asa ca in curand hainele incep sa zboare, mai ales sus, la “matrimonial” :))

Pana la urma nu am scapat, grupul anuntat a sosit. Am reusit sa ne mobilizam, au avut si corturi la ei, asa ca am dormit cat de cat lejer.

Adriana

 

Atmosfera de la ultimul nivel :))

Dimineata de duminica ne intampina cu o vreme superba. Mancam cate ceva, bem o cafeluta- o biscuite, apoi eu impreuna cu Simona si Rose o luam la balaureala.

Mergem spre Porti apoi razna prin padure. Zapada mareeee! 🙂

 

Rose si Simona

Uitasem apa la Casuta, asa ca deocamdata inghitim niste zapada, apoi dam fuga la Muntele Rosu la o Cola 😀 Dam fuga eu si Rose, intr-o mare tavaleala prin zapada si bataie cu bulgari, in timp ce Simona ne urmeaza tacticoasa, de la distanta 🙂

Pe drumul de intoarcere spre Casuta am oprit sa refac si stocul de apa, am carat vreo 30 L la un drum. Cand ajungem, lumea era in toiul pregatirilor pentru o mare ciorba la ceaun 😀

Asta in imp ce unii leneveau la soare 😛 Am avut si noi o tentativa, dar cand ne-am intins pe “izopresuri” soarele a stat mai mult printre nori.

Ciorba a iesit super buna, apoi, dupa plecarea grupului mare, am pus pe tabla si niste ciuperci cu usturoi hmmmm 🙂 A… si sa nu uit si de cartofii copti in jar 😀

 

Incantatii :))

Cu greu, cu lene, incepem sa ne pregatim de plecare. Ajungem in Bucuresti pe la 22:45, am facut un mic popas la Mac, unde am luat…cartofi cu sos de usturoi :))

Marius ne debarca pe fiecare la domiciliu (multumim Marius 🙂 ).

A fost inca un week-end foarte fain si relaxant, alaturi de prieteni vechi si… noi 🙂

PS: Rose, vine curand si o tura mai serioasa, sa nu crezi ca suntem din aia care lenevim mereu 😛 :):):)

Valea Coltilor- Firul secundar Galbenele- catarare Coltul Muntelui Rosu- Ciucas- sedinta AMC

 

25,26/03/2011

Imi era dor de Bucegi, de abrupturile lui. Iarna asta nu am apucat sa fac mai nimic pe acolo. Vineri se anunta o vreme faina, sambata seara era anuntata o schimbare, nori, ceva precipitatii iar duminica-urat urat. Asa ca rezolv repede cu o zi de concediu si ne hotaram sa vedem cum e pe Valea Coltilor si Galbenele sau Galbenele secundar. Nu mai facusem o iesire in timpul saptamanii de muuulta vreme, cred ca ultima data a fost cu Cristi.

 

Bun! Vineri dimineata pe la 5:45 Laura ma culege de la Crangasi si pornim spre Busteni. Timpul trece repede, la 8 parcam masina in fata Caminului Alpin. Ne echipam, ciugulim ceva si pornim spre poiana Costilei. Pornim cu viteza melcului obosit, cel putin eu nu eram in forma deloc si de abia imi trageam sufletul.

 

Zi senina si frumoasa de primavara (click pe poze pentru a le vedea mai mari)

 

Dupa multe pauze ajungem in Poiana Costilei. Facem un popas mai lung, mancam bine si lenevim nitel la soare.

Poiana Costilei

Dupa vreo jumatate de ora incepem urcusul pe Valcelul Poienii (sau Poienitei, cum ii mai zic unii). Cum am inceput urcusul pe valcel, treaba s-a schimbat: am simtit o energie in mine, oboseala parca disparuse. Asteptam cu nerabdare sa ajung la intrarea pe vale. Pe valcel destul de uratel, pamant inghetat bocna, petice de zapada, iar gheata… Au fost momente cand am urcat mai mult in patru labe, iar pe final am scos si pioletul pentru mai multa siguranta 🙂

 

La Hornul Pamantos ne-au mai ajuns doua persoane, si nu mica a fost mirarea Laurei cand a vazut ca erau doi prieteni ai ei: Ciprian si Sergiu. Si ei aveau cam acelasi plan: Coltilor si Galbenele. Ne dam jos in Poiana Malinului, Laura prin descatarare si eu un rapel rapid si incepem urcusul.

Valea Malinului- saritoarea cea mare era descoperita

Zapada pe Valea Coltilor era numai buna de coltari 🙂

Fata de alti ani in perioada asta, zapada destul de putina. Cateva saritori erau semi-descoperite. Parca din an in an e tot mai putina zapada 😦

Acele Morarului, foarte putina zapada, nu mi-a iesit planul de a face o tura iarna pe acolo. E, poate la anul 🙂

In Strunga Coltilor ne oprim nitel sa cascam ochii le minunile din jur si sa ne intremam cu cate o ciocolata si un morcov 🙂

Hornul Coamei arata interesant, cred ca merge inca facut. In partea inferioara era inghetat bocna, sau cel putin asa parea de aici.

Hornul Coamei

Zapada pe Firul Secundar al Galbenelelor era destul de moale, am facut bine ca nu am coborat pe Galbenele, acolo cred ca ne afundam mai mult.

Coborarea pe Firul Secundar

Am dat si de vreo 2 saritori descoperite si am scos semicoarda sa o ajutam pe Laura la trecere. Din ce mi se pare mie, firul secundar e mai dificil decat principalul. La vara trebuie sa explorez si pe aici, pana acum nu am avut ocazia.

Intrarea pe Creasta Costila-Galbenele

La refugiul Costila ne oprim nitel si dam echipamentul jos. Prima parte a coborarii prin padure, pana putin dupa izvor, a fost cam aiurea, pamantul inghetat m-a trimis de vreo 2 ori cu rotile in sus 🙂

Jos in Busteni sarbatorim incheierea turei cu o bere si niste paste super bune preparate de Laura inca de joi seara 🙂

Ne despartim de Sergiu si Ciprian si ii dam bice spre Ciucas, unde ma asteptau colegii din AMC. A doua zi aveam intalnirea anuala. Ajungem la Silva pe ora 22. Stam nitel la taclale si un pahar cu vin de la Focsani (multumim domnu’ Marius 🙂 ) apoi ne retragem la somn. Ne-a fost lene sa mai punem cortul asa ca seara asta am dormit in masina. Nu pot sa zic ca am dormit prea bine, pentru picioroangele mele trebuia o masina mai lunga :))

Sambata dimineata (adica pe la 11 😀 ) o pornim spre Coltul Muntelui Rosu sa incercam ceva catarare. Locul asta il stiam de la Fane, imi spusese de el la revelion. Aici a fost primul loc de catarare deschis si echipat de Andrei Varlan, in 1972, impreuna cu Liviu Radulescu, Liviu Omat, Marian Toma, Gigi Butu.

Trasee Alpine in Ciucas de Mihnea Stan si Andrei Varlan

Ajunsi la Colt, ma pun pe studiat chestia. Aleg traseul din stanga, Fisura Pitonata, ala mi se paruse mie cel mai usor. Raman in costumul meu de balerin si incep distractia 🙂 . M-am chinuit de vreo 3-4 ori pana sa imi iasa, dar a fost fain 🙂 . A incercat si Laura de cateva ori. Intre timp au aparut in zona si Mihai impreuna cu Marius, cu gandul sa incerce si ei ceva in zona.

Pe Fisura Pitonata

Dupa asta ne-am mutat la Fisurile Paralele. Aici treaba a mers mult mai bine si mai repede, mi s-a parut mai usor decat traseul celalalt. Prima data nu am facut exact traseul, am iesit nitel in dreapta si apoi calare pe creasta pana la top. Am incercat apoi si varianta directa, drept in sus, si intr-adevar, a fost mai interesant 🙂

Pregatind rapelul

Vedere de sus

Curand vremea a inceput sa se strice si cum se apropia si ora sedintei AMC, am pornit spre cabana si ne-am pus pe gatit. Am preparat (de fapt Laura 🙂 ) niste super paste, cu tot felul de bunatati: ardei carnati, condimenete.

A urmat apoi sedinta, am facut planul de atac pe anul asta, apoi “discutii libere” la un pahar cu vin, sah si table 🙂

Poza de grup: AMC

Sambata noapte am dormit la casuta, am avut noroc si nu era lume: doar Despot, eu si Laura, iar mai tarziu a venit si Fane dar dormeam deja si nu l-am mai auzit. A fost foarte fain, mi-a adus aminte de super revelionul de anul trecut 🙂

Dimineata de duminica…urata. Pe la 7 cred a tras si o ploicica sanatoasa. Ne strangem bagajele, luam micul dejun si plecam spre casa…

 

A fost o tura faina! Atat pana data viitoare! 🙂

Revelion la Casuta din povesti- Ciucas

Ca sa va introduc in atmosfera faina de la revelion am ales o piesa de la maestrul Gica Petrescu (click PLAY) 🙂

 

Noaptea dintre ani m-a gasit anul asta in Ciucas, mai exact pe Varful Ciucas :D.
Joi seara, pe 30 decembrie, inca nu stiam unde sa petrecem revelionul. Bagam rapeluri pe Seaca dintre Clai impreuna cu Maria, cand primesc telefon de la Ruxi si ne invita in Ciucas, la Casuta. Fara sa stam mult pe ganduri acceptam invitatia. Rux si Andrei erau la Casuta inca de marti. Hotaram si noi plecarea pentru vineri pe la 10, sa ne mai odihnim putin,  dar bineinteles ca nu ne-a iesit si am reusit sa iesim din Bucuresti de abia pe la 12-13. Mai intarziem putin si pe la C….four Otopeni sa ne facem provizii. Putin mai mult de fapt, pentru ca ametiti cum eram (bine, hai numai eu 😛 ), uitasem unde am parcat masina si am avut ceva de cautat in parcarea aia imensa :))

Bun, plecam de la market, mai facem o oprire la farmacie pentru ceva prafuri de raceala, facem o balaureala si prin Ploiesti (deci da, reusesc in ultima vreme sa ma ratacesc si prin orase, nu numai pe munte :)) ). Ratam intrarea spre Cheia, asa ca vizitam putin Ploiestiul, pe tot felul de stradute destul de dubioase. Dam intr-un final de drumul spre Cheia si cu Rock FM la radio ii dam bice inainte. Pe la 16:30 masinuta Mariei ne lasa in fata cabanei Muntele Rosu. Inghesuim in rucsacuri cumparaturile si pornim spre Casuta. Suntem intampinati cu o sorcoveala de catre Andrei si cu niste carnati la gratar preparati de Ruxi, care mesterea (se afuma 🙂 ) inca pe la foc. Inceputul era bun! 🙂

Ne mai facem de lucru pe afara, in jurul focului, pana cand frigul ne-a gonit la adapostul Casutei. Asta nu inainte de a ne bucura privirile si sufletul cu un apus minunat.

Andrei rezervase pentru noi 4 locurile cele mai faine (si calduroase 😀 ), la “matrimonial” cum zice Ruxi. Ne facem comozi si incepe “dicstractia” si pregatirea pentru revelion: glume, vin, povesti, amintiri, planuri, apoi iara un pahar de vin. Andrei sustine si un recital la muzicuta, primit cu aplauze de catre public. Si o febra musculara la stomac, de la atat ras (nu stia sa cante la muzicuta, dar a improvizat foarte bine) :))

La “apartamentul” de lux: Despot, Maria si eu

Andrei in timpul recitalului

Ruxi- self portrait 🙂

Gluma e gluma, dar sa mai si muncim, ca sa zic asa :). Pe la ora 20:00 incepem pregatirile pentru “expeditie”. Tinta- Varful Ciucas. Pentru incercarea asta au fost selectionati cei mai curajosi din cei 12, cati eram la Casuta :d

Despot, Ionela, Andrei, Maria, Ruxi si eu 🙂

Umplem rucsacurile cu haine de rezerva, ne asteptam la vant si frig extrem, specifice Ciucasului. Vantul deja incepuse sa bata destul de puternic. Mai luam un termos cu ceai fierbinte, o sampanie, ceva dulciuri si 3 artificii. Si pornim, pe la 8 si ceva. Prin padure era bine deocamdata, eram la adapost. Prima bucata de drum Andrei si Ruxi parca erau bagati in priza, au scos sufletul din mine, inima bubuia mai sa imi iasa din piept :)). Plecasem infofoliti de la Casuta si acum eram lac de transpiratie. Ne opream din cand in cand sa mai dam jos un polar, o bluza. Profitam de momentele asta sa imi mai trag sufletul. Cand a inceput urcusul ala infernal si interminabil spre cabana Ciucas am mai slabit ritmul, puteam sa tin si eu pasul acum cu ei 🙂

Pe drumul spre Ciucas

Una din desele pauze de odihna (de tigara 😛 )

La stana de langa cabana Ciucas ne adapostim, rontaim cate ceva si ne pregatim de “asalt” :). Punem cagulele, polarele, manusile, supramanusile, ce mai- cam tot ce aveam la noi. La iesirea din padure, vantul deja incepe sa isi incerce puterile cu noi. Ocolim cabana prin dreapta, pe la un releu sau antena, sa evitam o eventuala intalnire cu cainii de acolo. Pana pe varf avem ceva emotii, la niste traversari mai ciudate. Cateva portiuni erau acoperite cu zapada inghetata si noi nu aveam coltarii sau pioletii la noi. Dar cu atentie am reusit sa trecem si de asta. Am atins varful la 23:40.

Pe varf un vant turbat ne zboara de colo colo. Dar privelistea este magnifica. Cerul senin ne ingaduie sa cascam gura la miile de luminite de jos. Cerul da, dar vantul nu prea ne lasa, asa ca ne invartim sa gasim un loc mai adapostit unde sa asteptam cele 20 minute. Nu am gasit, asa ca ne inghesuim unul langa altul, ca pinguinii :). Ne chinuim sa aprindem si noi o artifica dar fara prea mult succes. Brichetele murisera de la frig iar chibriturile erau de nefolosit pe vantul ala. Pana la urma reusim sa aprindem una.

Pe la fara 5 min deja era plin de lumini jos, in toate partile. Priveliste de vis. Vorba lui Andrei, parca era bombardata Romania 🙂

Si e 12:00, ieiiiii!!! Pupaturi, imbratisari, La Multi Ani! Ne chinuim sa desfacem sampania, dar cu manusile puse era cam greu :D. Andrei reuseste si el sa mai aprinda o artifica si ne bucuram ca niste copii.

Luam fiecare cate o gura de sampanie si o zbughim repede la vale, manati de frig. Cu ceva emotii traversam portiunile mai delicate si,  obositi si inghetati (dar fericiti 🙂 ), ne indreptam spre Casuta. Cu putin timp inainte de finish Ionelei i se face rau insa ne mobilizam s iajungem cu bine la caldurica. Ne incalzim cu niste ceaiuri, mancam niste cartofi prajiti (luati ieri de la supermarket :)) ) si ne retragem la somn, la coltul nostru “matrimonial”. Care somn s-a lasat asteptat pana dimineata, pe la 5-6. Sus la noi era o caldura infernala. De parca nu era destul de cald, am mai bagat si eu 2 butuci pe foc  si acum parca eram intr-un cuptor :)). Incepem sa scapam de haine. Degeaba, nici un efect. Din cand in cand mai intra cate o adiere de vant pe gemuletul minuscul de la noi de la etaj si atunci eram in extaz :)). Rux si Andrei nu au mai rezistat si au coborat sa se racoreasca si sa fumeze. Eu si Maria am ramas sus, nemiscati, nu mai eram in stare de nimic, intrasem intr-o stare de letargie :)). Intr-un final reusim sa adormim.

Sambata zi frumoasa. Incepem sa ne gospodarim nitel. O parte am plecat dupa lemne, altii dupa apa, fetele au inceput sa pregateasca o ciorba, super ciorba 🙂

Cand m-am apucat si eu de “gatit” nu mai ramasese de taiat decat o lamaie :))

Pentru prima data am vazut si eu Bucegiul din Ciucas, pana acum prinsesem numai viscol si ceata.

Mmmmm! Super ciorba!

Pe seara am avut parte si de o mare de nori

Hehe, acolo ne-a gasit pe noi noul an 🙂

Seara am stat o vreme sa ma afum la focul de afara :)) apoi m-am mutat la caldurica, in Casuta. Atmosfera de sarbatoare  la gura sobei. Tragem o cantare de se aude pana la Silva cred, numai Maria nu stiu cum reuseste sa doarma in conditiile astea :))

Repertoriu bogat: Treceti batalioane romane Carpatii, Bucovina plai cu flori, Unde dragoste nu e nimic nu e, Desteapta-te romane, Macarale, Casuta noastra si multe multe altele :))

Pe la 22:00 toti fumatorii ramanem fara tigari :D. Plecam la colindat intai pana la Muntele Rosu apoi la noul sediu Salvamont de unde reusim sa capatam 2 tigari :)) Bune si alea!

Duminica pregatiri de plecare…Inainte de despartirea de Casuta mergem cu Fane sa ne arate cateva din “secretele” Casutei: portile, izvorul si Coltul.

Si gata…acasa, dupa 3 zile minunate pe munte, alaturi de oameni buni 🙂

PS: a fost unul dintre cele mai frumoase revelioane petrecute de mine 😉

Balaureala si leneveala prin Ciucas

18-19 decembrie 2010, Ciucas

Deja ceva normal in ultima vreme, vineri seara ne gaseste nehotarati in privinta turei de week-end, dar cu chef mare de plecat pe undeva :). Aveam ceva variante in cap: Crai, Baiului, Ciucas. Pe la inceputul saptamanii era vorba chiar si de un Retezat, dar am facut niste calcule si ne-am dat seama ca e prea departe si nu avem timp sa facem mare lucru. Initial trebuia sa mergem vreo 4-5, dar vineri aflu ca am ramas doar doi: eu si Maria.

-Ce facem, mai mergem?

-Pai de ce nu?

-Ok, dar unde?

-In Crai, Baiului sau Ciucas :))

-Hai sa ne urcam in masina si vedem noi.

Bun, vineri pe la 19:00-19:30 Maria vine si ma culege de acasa si plecam. Prima tinta: Ploiesti. Pana acolo trebuia sa ne hotaram unde mergem 🙂

Soseaua pana la Ploiesti a fost destul de libera. Pe drum am tot vorbit si pana la urma am ales muntele: sa fie Ciucas! Maria nu mai fusese pe acolo iar eu prea putin. Prima data am ajuns in Ciucas acum aproape un an, vedeti aici

Ajungem in Cheia pe la ora 23. Ne invartim putin si pana la urma gasim un loc intr-o parcare sa ne punem cortul 😀

Pregatind culcusul

Temperaturi destul de scazute peste noapte, dimineata termometrul de la masina arata -18C :D. Nu am sac de iarna si am dardait putin in prima seara, asta desi mai aveam haine la mine, dar odata intrat in sac mi-a fost lene sa ies si sa mai pun ceva pe mine.

Dimineata pe racoare 🙂

Dimineata pe la 8 incepem sa strangem apartamentul, sub privirile localnicilor care treceau pe langa noi inchinandu-se si minunandu-se de asa oameni “anormali” 🙂

Pregatim bagajele supravegheati de o gasca de caini (aceeasi de acum un an 🙂 )

E, si acum distractie: tura asta a iesit o mare aiureala si balaureala fata de ce vroiam sa facem la inceput, dar mi-a placut mult :). Initial vroiam sa mergem pe cruce rosie (Zaganu- Gropsoare) si sa punem cortul unde prin Saua Chirusca sau Cabana Ciucas. Imi pregatisem chiar si harta de data asta, hotarat sa nu mai apelez la varianta  “suna un prieten”, cum am patit la ultimele iesiri (Marius si Cipi 🙂 ). Recunosc ca nu umblu cu harti dupa mine, dar am incredere in puterile mele si plec mereu pregatit cu tot ce trebuie. Parca e mai frumos, asa, se intampla sa mai descoper locuri noi si frumoase 🙂 .

Bun sa revin. Adormit cum eram, nu vad intrarea pe cruce rosie aflata in dreapta barierei si pornim pe drumul forestier (marcaj punct albastru). Si mergem si mergem, tot cautand marcajul.

Mai sa fie- marcajul nicaieri. Scot frumos harta si ma uit unde duce punctul albastru. Pe harta mea nici vorba de punct albastru :D. Ma vad iar nevoit deci sa apelez la varianta “suna un prieten” :)). De data asta il sun pe Ovidiu. Dupa ce se documenteaza revine cu un telefon si imi pune ca punctul albastru duce la Muntele Rosu. Cum deja ma intorsesem din drum de vreo 2 ori, am zis “Asta e, mergem si la Muntele Rosu” 🙂

Jos: vreme frumoasa. Pe cresta se vedea din in cand in cand zapada viscolita, semn ca nu prea era bine pe acolo, dupa cum aveam sa ne convingem mai tarziu.

Repede repede (bine, nu foarte repede, nu prea eram in forma nici unul dintre noi 🙂 ) ajungem la Muntele Rosu unde facem un popas. Ne ospatam cu cate o omleta, bem si un ceai fierbinte, umplem termosul Mariei tot cu un ceai, sa avem ceva cald pe sus. Intr-un tarziu ne pornim si noi, de data asta pe triunghi rosu, cu gandul de a iesi in Saua Gropsoare.

Noul sediu Salvamont Ciucas

Cum urcam noi asa…vremea a inceput sa se strice, norii fugarindu-se din ce in ce mai rapid.

Maria

Viscol si pe Grohotis

Din cand in cand Cabana Ciucas ni se arata si ea.

Cand am iesit intr-o sa, mai descoperita, vantul ne-a luat in primire. Un vant cum numai in Ciucas intalnesti :D. Ne-am chinuit noi sa inaintam, dar cam fara spor. Se facuse si mai frig, frig amplificat si de vant, incat inaintam cu greu.

Vazand noi ca se ingroasa gluma, am hotarat sa punem cortul, cu speranta ca a doua zi o sa fie mai prielnica pentru iesit in creasta. Coboram putin din sa si cautam un loc mai adapostit pentru cort. Era ora 14:00 sau 15:00, de abia :)) Ma apuc sa amenajez platforma pentru cort.

Ce am facut noi de la ora 14:00 pana a doua zi la ora 09:00? 😀  Am lenevit :))

Intai ne-am schimbat de haine si am incercat sa ne incalzim cat de cat, apoi am inceput cu ceai fierbinte. Apoi cu supa. Apoi paste, slana cu ceapa… 🙂

Cam asa am tinut-o pana seara, mai rontaiam ceva, atipeam cate o ora, ne trezeam si mai rontaiam cate o ciocolata si tot asa. Am ascultat si povesti- 1001 de nopti, le aveam pe telefon 🙂

Era o senzatie foarte placuta, noi la adapost si caldurica, povesti- afara viscol! Vantul isi schimbase directia si acum isi incerca puterile cu cortul nostru. Noaptea asta nu am mai avut probleme cu frigul, am pus un polar in plus de la inceput, si cred ca a fost si putin mai cald decat in seara precedenta.

Pe la 9 dimineata scoatem si noi nasul afara. Parea mai ok decat ieri. Strangem cortul si o luam in sus. Asta pana am iesit intr-o zona descoperita unde vantul isi facea de cap. Mai rau decat ieri :(. Batea atat de tare ca nici nu putea sa cazi, daca te lasai contra lui.

Cabana Ciucas nu prea se vedea azi din cauza zapezii viscolite.

Cu tot viscolul, ne-am bucurat totusi de peisaje frumoase, de faptul ca suntem in natura si nu acasa 🙂

Vazand ca batem pasul mai mult pe loc, ne decidem sa coboram spre Muntele Rosu.

La Muntele Rosu am mai facut un popas, ne-am incalzit, am mai consumat un ceai si o omleta 🙂

Ne gandeam pe unde sa coboram: pe asfalt, in jos, sau pe acelasi drum de ieri. Cum nu aveam chef de masini&asfalt am zis sa mergem tot pe punct albastru. Pe drumul de intoarcere am zis sa ma ischimbam totusi, asa ca parasit marcajul si am luat-o aiurea, prin padure :).  Am balaurit asa pana in Poiana Zaganului, cred. Am mai lenevit putin la soare (aici nu batea vantul), ne-am mai prostit putin 🙂

Din poiana am zis sa mai umblam hai-hui, am traversat drumul forestier si am intrat in padure din nou.

Tot umbland noi aiurea, am dat de marcajul cruce rosie, traseul pe care vroiam sa urcam noi ieri :))

Bun, ce sa facem? Mergem la masina sau in sus? Pai sa mergem in sus 😀

Si am mers. Pana la stana din Zaganu. A fost o plimbare frumoasa, pe drum liniste si nici tipenie de om. In poiana de sus am topit putina zapada, ramasesem fara apa, apoi am inspectat stana. Era intr-o stare buna, curat, nu am gasit mirosul acela specific la stana, ba chiar erau si cateva lemene taiate si pregatite pentru foc 🙂 Cum nu eram inca hotarati cu revelionul, am zis sa luam in calcul si varianta asta 🙂

Dupa ce ne-am stins setea cat de cat, pornit inapoi spre masina, unde am ajuns cand se insera.

La final: ce sa zic, desi nu am facut ce ne-am propus, mai mult am lenevit si balaurit, mie tot mi-a placut foarte mult tura asta 🙂

Traseul nostru cam haotic: cu verde prima zi, albastru a doua 🙂

Pana data viitoare, salutari! 🙂