Search

Pe drumuri de munte

Tag

Valea Galbenele

Valea Coltilor, Valea Galbenele si catarare in Poiana Tapului

24-25 martie 2012

As vrea sa incep cu bine-cunoscuta fraza ”acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific» dar pentru mine a fost o prima vale in conditii de iarna, asta daca nu pun la socoteala si Bucsoiului…. asa ca temeinice cunostinte  de unde sa am?!  Asta e ca aia «Cariera este in mainile tale: angajam proaspat absolventi, cu experienta….. » Pai de unde dom’le atata experienta la proaspat absolventi !?!

Valea Coltilor – 1B

Valea Galbenele – 1B

Iata ca dupa mai bine de o luna ne-am gasit si timp ca sa postam un jurnal de pe Coltilor, Galbenelelor.

Nu era prima data cand incercam Valea Coltilor (iarna asta!)….. Prima incercare, nereusita, s-a terminat cu ceva dry tooling la Costila . A doua oara, tura baietilor (cu planuri marete : Creasta Picaturii sau macar Coltilor) s-a terminat cu o urcare scurta pe Valcelul Tancurilor  si asta ar fi fost o a treia oara! Pozele din jurnalele mai vechi ale lui Andrei m-au facut sa-mi doresc acest traseu si devenise deja o idee fixa : daca nici de data asta nu reusim, adio Coltilor pana la vara!

In tura am fost sase : de la stanga la dreapta – Ruxandra, Andrei Milo, Andrei Done, Rose,  Viorica si Octavian care a facut poza.

….. prin martie 2012.

IMG_1486.JPG

Am hotarat sa mai scriu eu un jurnal desi nu am un stil aparte de a povesti.

Am plecat din Bucuresti dis-de-dimineata si pe la ora 8.30 eram deja la Caminul Alpin. Lasam aici masina lui Rux, pentru a ne astepta la intoarcere si ne inghesuim toti 6 in masina lui Octav, pana la Gura Diham.

Plecam voiosi spre Poiana Costilei pe traseul marcat si vreme e buna, e doar un pic racoare. Ca de obicei,  unii realizeaza ca au mai uitat cate ceva: ba parazapezi, ba ochelari, ba manusi……. dar cel mai important: am plecat pe traseu si am uitat in masina la Octav cheile de la masina lui Rux (masina mea care trebuia sa ne duca la intoarcerea din traseu, de la Caminul Alpin pana pe Valea Cerbului), asa ca vrand ne vrand va trebui sa ne intoarcem la Gura Diham!!!

IMG_1487.JPG

Ne-am oprit sub un copac la soare, pentru o pauza de masa. E frumos, au inflorit timid cativa ghiocei si branduse. Zapada era mare dar pe traseu am beneficiat de urme gata facute 🙂

IMG_1504.JPG

In padure canta pasarelele si e tare placut, dar am observat ca intotdeauna cand te aproprii de Poiana Costilei incepe sa bata vajul.

IMG_1490.JPG

Incepem traversarea poienitei si ne indreptam spre Valcelul Poienitei, gandindu-ne cu groaza la urcare abrupta ce ne asteapta. Am gasit un singur jurnal in care este sfatuita pentru iarna, urcarea direct de jos, de pe Malinului….. in rest toata lumea recomanda acest Valcel al Poienitei care e criminal, care scoate untul din tine, care e Valcelul Valcelelor!

IMG_1510.JPG

Noroc ca si aici erau deja urme batute (ba am aflat ulterior si cui trebuie sa multumim pentru ele 😉 ) dar tot ne-am afundat in zapada pana la brau, ba chiar am facut si ceva tree-climbing, dupa cum se poate vedea mai jos:

IMG_0016.JPG

Dupa lupte seculare, la 12h10 am ajuns sus. Ne ingrijoram putin de ora cam tarzie si de zapada: “daca va fi tot asa pe vale, avem slabe sanse de inaintare!” Coboram pe Hornul Pamantos, prin rapel, cu o asigurare dupa un copac.  In poza de mai jos intrarea in Hornul Pamantos se vede undeva in dreapta.

Yupiiiiiii ne-am bucurat ca zapada era OK!

DSC00234.JPG

In stanga la intrare avem Valea Coltilor, in dreapta Valea Malinului. Saritoarea mare de la intrarea pe Malinului era acoperita si ea. De asemenea pana acum nu observasem ca mai e o varianta de coborare, direct in Coltilor, mai sus de confluenta cu Malinului dar mi se pare ca arata uratel : plina cu zapada , varianta de coborare de aici e de evitat in astfel de conditii. Poate vara.

DSC00250.JPG

Valea era relativ curata, toate saritorile acoperite (Thank God!) si a fost foarte placuta inaintarea pentru incepatori ca mine. Ba chiar o vreme nici de coltari nu am simtit nevoia, dar totusi bocancii mei de vara (de fapt unicii mei bocanci) sunt foarte moi, flexibili si era cam riscant asa dar noroc cu treptele sapate de cei din fata mea!

Am inteles ca Valea Coltilor este cotata 1B si are cateva saritori care, chiar daca nu foarte dificile, ar putea pune probleme, de le gaseam descoperite dar Octavian mi-a zis ca sunt asigurari acolo unde este cazul.

Vremea e superba : senin, se vad Postavaru, Piatra Mare……

DSC00260.JPG

DSC00261.JPG

Valea devine din ce in ce mai abrupta dar din ce in ce mai spectaculoasa. Evit sa privesc inapoi prea mult! 😀

IMG_1541.JPG

Ne oprim pe o platforma pentru a ne echipa cu coltari. Vreme faina, zapada OK, grupul vesel, munte…ah ce frumos ! 🙂 Baietii fac cu schimbul la sapat urme. Ne-am miscat bine si la 15h25 eram deja in strunga.

2012-03-24 13.26.27.JPG

2012-03-24 13.27.06.JPG

DSC00286.JPG

Valea Coltilor vazuta de sus :

2012-03-24 13.50.02.JPG

DSC00294.JPG

Profit de ocazie : conditii excelente mai sus pe vale, nu bate vantul, asa ca ii rog pe Octavian  si Viorica sa-mi mai arate cateva ceva, diverse tehnici de utilizare a pioletului si de mers cu coltari. Ramanem un pic in urma si exersez pasi …. Multumesc! 🙂

Mai jos ciracu’ si profesorii…. 😀

2012-03-24 14.15.42.JPG

“Moi” in actiune! 😛

IMG_0025.JPG

IMG_0026.JPG

In apropriere de Coltul Magarului vedem niste urme in zapada, urme de capre negre care mergeau pe o panta foarte abrupta, pe sub un perete de stanca. Tot respectul pentru capre! 😛

IMG_0040.JPG

La final Valea Coltilor se deschide mult.  In strunga Coltilor speriem o capra. Se uita atent la noi si ne urmareste fiecare miscare!  Reusim sa-i facem cateva poze apoi dispare si o vedem cateva clipe mai tarziu, sub noi, traversand in goana valea.

DSC00299.JPG

DSC00300.JPG

Peisaje de vis in toate directiile. Nici nu stiam ce sa pozam mai intai: indepartatul Postavaru, Coltul Galbenele, valea pe care tocmai urcasem? …si cate si mai cate.

Avem o priveliste frumoasa asupra Hornului Coamei. E un traseu foarte atractiv, se spune ca are numai 1B si incepe din firul vaii Galbenelelor. Dar cred ca ar trebui sa am o mai buna stapanire a mersului la coltari si piolet ca sa ma pot baga pe acolo. De departe pare inabordabil, cu o inclinatie terifianta si ceva gheata. Ufff…. mai vedem! Eu as vrea sa le fac pe toate si intr-o zi si Hornul Coamei care privit de jos, de la acelasi nivel, de-aproape, pare ceva mai prietenos.

DSC00310.JPG

Asta mi se pare un pasaj nu tocmai usor nici vara.

2012-03-24 15.06.55.JPG

De aici am coborat in Valea Galbenele printr-un scurt rapel amenajat de Octav.

IMG_1568.JPG

IMG_1576.JPG

Andrei ramane cu un dor : nu a reusit nici de data asta sa urce Coltului Galbenelelor, ora fiind destul de inaintata. Si in plus, primul piton pare sa fie cam departe.

DSC02323.JPG

Din strunga am intrat in Valea Galbenelelor. Facem un mic popas la Hotel Galbenele. Noroc ca era zapada in grota altfel sigur s-ar fi vazut conservele si mizeria stransa aici. Cei care ajung aici ar trebui sa fie alpinisti, oameni ai muntelui, cu un mare respect pentru natura…… cine ar lasa conserve aici???

Privelistea de la fereastra Hotelului Galbenele: zapada e pe duca in Baiului.

DSC00322.JPG

Poza deja traditionala cu Hornul Coamei in spate!

DSC02334.JPG

DSC02340.JPG

In unele portiuni ne afundam atat de tare in zapada incat am ramas intepeniti la propriu!

IMG_0054.JPG

Incepem coborare pe Valea Galbenele, firul principal (nu am vrut sa coboram pe secundar de teama ca ar fi trebuit sa dam poate mai multe rapeluri si asta ne-ar fi intarziat mult).

In principal toate saritorile erau acoperite asa ca nu a fost nevoie de nici un rappel si in plus erau si urme. Zapada totusi avea o consistenta mai ciudata.  Era prima mea coborare la coltari, propriu-zisa….. hmmmm primii pasii si revazand pozele imi dau seama ca pioletul il tineam pozitionat aiurea si clar nu-mi plac deloc coborarile si e musai sa-mi cumpar si eu o pereche de bocanci…. si ufff Doamne ce caut eu pe aici!!!!!  Mai apoi am prins curaj si coborarea a mers mai repede. Zapada este proasta, moale, lipicioasa, ne cam afundam in ea si nu prea am fi avut cum sa infingem pioletul, in caz de o alunecare. Dar ne-am miscat bine si in 40 de minute valea era gata!

IMG_0056.JPG

Cat pe-aci sa ratam intrarea in traversarea catre Valea Costilei, intrare aflata la o cruce metalica, pentru ca lantul era ingropat in zapada.

Apoi hatasul merge in jos pana langa Tancul Ascutit, de unde am coborat in Valea Costilei. Aici am mai exersat cateva opriri in piolet, spre disperarea lui Andrei caruia ii era foame (rucsacul cu sandvisuri fiind la mine!).

Desi eram la primul lui traseu de genul asta, Andrei mi-a facut instructajul inainte de plecare :)…. dar am observat ca am minte de gaina si nu retin nimic! Logica ma bate! Retin numai si numai daca exersez si numai daca pun eu insami in practica, informatia primita… in rest tabula rasa !!!!

2012-03-24 16.23.14.JPG

La refugiul Costila pustiu. M-a mirat faptul ca la sfasit de saptamana, pe o vreme superba, sa nu fie nimeni. Dupa un scurt popas, infrigurati si obositi, plecam mai departe.

IMG_0072.JPG

Pe drumul de intoarcere, ne-am despartit : echipa a luat-o spre Valea Cerbului; eu si cu Andrei spre Caminul Alpin, reunindu-ne toti la Casa Magic, dupa o ora si ceva…. 😛

A fost o tura foarte frumoasa, relaxanta, numai buna pentru a invata. Pe Valea Coltilor chiar m-am simtit bine. 🙂

Cina la Casa Magic, corturile in Poiana Zamora, vin fiert si Andrei ud fleasca la picioare !!!

IMG_0084.JPG

The other Andrew!

IMG_0085.JPG

Ziua 2 : Catare la cariera din Poiana Tapului.

M-am trezit cu greu duminica dimineata, cam suparata pe o cioara care a croncanit intr-o copac de pe langa cort, inca de la ceasurile timpurii ale diminetii. Am luat un mic dejun copisos, am hranit un caine, care de altfel ne-a si furat plasa cu mancare intr-o clipa de neatentie. Cica sa faci un bine!??! Nah ! 😛 Cu tot cu plasa ne-a luat si briceagul si lingura sport.

DSC00326.JPG

Pe la 11h eram deja la cariera.

IMG_1618.JPG

DSC00338.JPG

DSC00339.JPG

DSC00347.JPG

Privelistea e foarte frumoasa!

DSC00348.JPG

DSC00362.JPG

In padure am gasit 2 catei abandonati, 2 ghemuri de blanita cu ochi mari, caprui care tipau de zor. Fusesera abandonati in padure de niste oameni cu care ne-am si intalnit pe carare.

DSC02362.JPG

DSC02364.JPG

DSC02367.JPG

DSC00369.JPG

Ni s-a facut mila de ei asa ca i-am luat cu noi la cariera, Rux si Viorica s-au ocupat de ei, le-au gatit paste la primus, le-au dat de mancare si i-am adus inapoi in Poiana Tapului, sperand ca vor avea sanse mai mari de supravieturie pe langa vreo gospodarie.

cariera (12).JPG

DSC00372.JPG

cariera (21).JPG

DSC00381.JPG

DSC00382.JPG

A fost o zi reusita la catareala : au fost primele mele trasee cap !

Multumesc echipei pentru atmosfera si indicatii 🙂

DSC00383.JPG

 

DSC00387.JPG

DSC00388.JPG

Carari cu soare (ca de zapada vad ca nu vom mai avea parte anul asta : a trecut iarna peste noapte si-a venit deja vara!)

Galbenele- principal si secundar, prima lc Fisura Intrerupta

30,31 iulie 2011

Traseu: Caminul Alpin – Munticelul – Ref. Costila – V. Galbenele principal – Strunga Galbenelelor – V. Galbenele secundar

Participanti: Octavian, Viorica, Andrei si Roze.

Text: Roze

 

Se pare ca vremea nu va intra intr-un fagas normal in vara asta, si  daca ne luam dupa prognozele lor – descarcari electrice, ploi, furtuni – am petrece fiecare weekend  la refugiul “casuta”.

Totusi cum vremea, sambata de dimineata, nu era tocmai prielnica, gandiram ca nu pierdem mare lucru daca plecam dupa pranz, din Bucuresti ; asa ca, abia pe la 15h, am ajuns la Caminul Alpin.

Urcam la inceput pe marcaj TR, apoi pe poteca nemarcata spre ref. Costila.

 

Atmosfera in Busteni

1.JPG

Miroase atat de frumos in padure.  Inaintam, prundenti, pe cararea cu resturi de copaci cazuti, printr-o jungla de crengi. Oricum, din cate mi-a povestit Andrei, e mult mai bine decat anul trecut: “S-a mai curatat un pic zona!”

Ajungem la o ramificatie a drumului, la poteca ce duce in stanga, spre Valea Alba.

Un copac ciupercos sta de straja. Imi trec ganduri puerile (?!) : “Oare copacul asta era si pe vremea lu’ Baticu?”

 

Facem un scurt popas la izvor si constatam ca s-a surpat buza de ciment si apa se scurge pe-alaturi. In jgheab  era ceva apa, dar statuta. Viorica incearca sa astupe si sa mute firisorul pe fagasul normal insa e mai mult de munca. Ne aprovizionam sticlele cum putem si ne urnim.

Lui Andrei ii este deja foame :d E uimitor! Un om atat de slab, care poate manca orice si inghiti tot si mancarea nu se depune; parca mancarea dispare asa…. intr-o alta dimensiune!

 

Pe la 18h ajungem la ref. Costila. Foame, sete -potolite, ceapa e antidepresiva.

Si ? Sa stam linistiti ? Sa admiram privelistea deosebita catre Valea Prahovei ?  😀 Maretia Picaturii ? 😛 Mai bine sa-ncercam niste trasee usurele…asa ca pentru mine.

Explorare humanum est!

Picatura

2.JPG

Cataram prima lc din Fisura Intrerupta (4A) – Tancul Ascutit. Octavian cap de coarda, apoi eu.

3.JPG
 

Octavian in prima lungime

4.JPG

5.JPG

6.JPG

7.JPG

8.JPG

9.JPG

10.JPG

Urca si Viorica si Andrei.  Era aproape 21h, cand repriza de ploaie ne intrerupe avantul spre a doua lungime. 😛 Aer umed si cohorte de tantari/musculite ne sporesc confortul ; prin urmare ne retragem infranti. Intre timp la refugiu s-a aglomerat. Suntem 8 in total, peste noapte.

Viorica

11.JPG

12.JPG

Am dormit prost: fobie de ursi 😛 (fiecare cu nebuniile lui!)

Duminica dimineata, ei isi bat capul cu ce drum sa urmam. Vremea superba ii impinge sa opteze pt V. Galbenele (1B).

Ieiiii…inca o vale frumoasa pentru mine! Dap! Inca le numar pe degetele de la o mana, nemarcatele parcurse 😀

 

13.JPG

De linga refugiu pornim pe firul Vaii Costilei, apoi un pic de catareala si poteca iese aproape de culmea Tancului Ascutit. Traversam catre dreapta, ne ratacim in zona in care poteca este deteriorata dar memoria infailibila a Vioricai ne readuce pe drumul cel bun. Coborim in firul principal al Vaii Galbenelelor, in apropierea confluentei cu firul secundar.

 

Aici e iadul pe pamant! Bucata mare din perete s-a desprins prin august 2007-2008 (?) si-a distrus  tot, branele cu jenpenis si zadele au fost masacrate, pamantul a fost ras…..

“Oare a vazut cineva?”

“da’ era ziua sau noaptea?” , “Da’ in ce luna era ? In august ? Da’ erau oameni in perete ?” ……am un dar de a-l stresa pe Andrei cu intrebari ! 🙂

19.JPG

14.JPG

Inaintam pe firul principal. E mai dificil din cauza saritorilor, dintre care doua sint un pic mai mari.

Mi-e foame. Stomacul a inceput deja sa-mi manance celelalte organe, sa le digere incet incet. Dar nu ma plang.

Inca o saritoare. Eu sunt o fricoasa de felul meu. Ufff, Andrei nu ma prea ajuta! Nici nu prea are cum, spune ca trebuie sa invat sa ma descurc singura. Noroc ca stanca e curata si bocancii mei – in mod suprinzator – au aderenta. 😀 Zoe fii barbata! Cred ca valea asta e foarte buna de catarat, pentru incepatori ca mine.

 

15.JPG

16.JPG

17.JPG

18.JPG

20.JPG

21.JPG

22.JPG

23.JPG

La o  saritoare, avem o disputa cu Andrei  care vrea sa urce neasigurat si fara rucsac.

Porneste curajos la atac – numai el stie ce-l atrage la saritori : neasigurat,  emotie, poate si neplacere, stanca umeda si bocancii tociti de-atatia ani si atatea drumetii. Cert e, ca e atras de ele ca mustele de miere.

Restul grupului – am ocolit prin stanga, desi n-am castigat mare lucru la capitolul siguranta: e foarte expus, pericol mare de lunecus si spart dintii ! Destul ca m-am “cuimanit” seara trecuta, cu emoţii, cu ham si casca si asigurata, pe Fisura Intrerupta; de data asta chiar am tremurat la ocolul saritorii!

24.JPG

25.JPG

 

Coltul Galbenele

26.JPG

27.JPG

28.JPG

Imi pare rau ca nu am intrat in mica grota “Hotelul Galbenele”.

Continuam urcusul pina in Strunga Galbenelelor unde ni se ofera o priveliste superba asupra Vailor Scorusilor si Malinului /Creasta Malinului si Coltul Malinului si Dintele dintre Colti, departe cabana Omul si creasta Morarului. Mi le indica Andrei pe toate in reprize, cand ceata se ridica.

 

29.JPG

30.JPG

39.JPG

 

Din Strunga, Valea Scorusilor nu pare deloc imbietoare. Facem un mic popas, mancam gogosi si alegem ca varianta pentru intoarcere, firul secundar.

40.JPG
 

41.JPG

 

31.JPG

Flori de colt au fost din belsug

33.JPG

34.JPG

35.JPG

Ufff, Hornul Coamei….oare il voi putea urca vreodata? Se spune ca ar avea numai 1B . De la distanta imi pare mult mai dificil. Sa stau deocamdata linistita, nu-i de mine ! “mai vedem” vorba lui Andrei. 😛

36.JPG

 

Traversare spre Strunga Coltilor

 

44.JPG

 

 

In Strunga Coltilor

46.JPG

Din Strunga Coltilor mergem pe o potecuta in firul secundar al vaii, pe care il vom urma pina aproape de confluenta cu firul principal, in locul de unde am pornit ascensiunea. Pana aici am facut 3-4 rapeluri.

37.JPG

38.JPG

Echipa in Creasta Costila Galbenele

42.JPG

43.JPG

45.JPG

47.JPG

48.JPG

49.JPG

 

Pe drumul cunoscut ne intoarcem la refugiul Costila si apoi in Busteni, intr-un ritm alert ca sa prindem acceleratul spre Bucuresti.

A fost o tura foarte frumoasa si m-am simtit foarte bine. De-asta sunt eu mereu bine dispusa, la serviciu in Pipera…daca ajung pe munte weekend de weekend. 🙂

Multumesc lui Octavian si Vio pt ajutor si indicatii si atmosfera. Si pentru ceapa !

Jurnalul Vioricai aici

Valea Galbenele-Valea Coltilor 1 mai 2010

Cateva imagini din tura pe Galbenele, 1 mai. Sper sa imi fac timp sa revin si cu ceva comentarii.

1 Mai se apropia repede si eu nu ma hotarasem inca ce sa fac. Primisem diverse invitatii, dar eram indecis. Pana la urma, vineri dimineata plec spre serviciu cu rucsacul dupa mine, hotarat sa balauresc un pic prin Crai, prin zona Hornurilor Grindului. Il sun pe Nucu cu gandul sa il chem si pe el, dar avea deja alte planuri- Valea Galbenele cu coborare pe Alba. Hmmm, suna interesant :D.
Schimbare de plan: nu mai merg in Crai, prefer Bucegiul. Ma intorc frumos acasa si schimb echipamentul, urmand sa plec sambata dimineata cu microbuzul.

Echipa: eu, Nucu, Ovidiu si Remus

In drum spre Busteni

Primavara in padure

Peretele Vulturilor

In apropierea refugiului Costila, un ursulet se zbenguia. Era foarte haios, parca era un copil ce se bucura de zapada: facea tumbe, se lasa sa alunece la vale. Daca aparea si mama-ursoaica nu cred ca mai era asa haios :D.  Cum eu eram primul, am inceput sa strig pentru ai avertiza si pe ceilalti. La inceput nu m-au auzit, apoi au crezut ca fac vreo gluma, asta pana au dat si ei ochii cu ursache. Ursuletul mai sa vina spre mine, la joaca, cu greu s-a lasat izgonit de pe terenul lui de joaca.  Cand in sfarsit a plecat, a pornit exact in directia in care trebuia sa mergem si noi, spre Galbenele.

Ursuletul

La refugiu- pustiu, am ramas uimit ca intr-o zi de sambata, frumoasa, sa nu fie nimeni. Aici am facut un “scurt” popas pentru masa.

Tancul Ascutit

Baiului si Busteniul la picioarele noastre

Valea Costilei

Tancul Ascutit

La coborarea pe firul Galbenelelor iar urme de urs

Privelistea de la “fereastra” Hotelului Galbenele

La Hotel Galbenele

Coltul Galbenele, unde sa vedeti mai incolo ce surpriza ne astepta 🙂

Ne lasam bagajele pe brana spre Strunga Coltilor si mergem in sus spre Strunga Galbenele pentru poze.

Langa Coltul Strungii

Postavaru si Peretele Animalelor

Creasta Malinului

Varful Omu vazut din Strunga Galbenele

La iesirea in creasta, cornise

Pe Scorusi

In strunga Galbenele

Am facut cativa pasi in jos de strunga Galbenele, inspre Scorusi, pentru cateva poze, si zapada era foarte proasta, moale, uda, fara stabilitate. Nu era de iesit in Braul mare al Costilei si apoi continuare pe Alba; schimbam coborarea pe Valea Coltilor.

Dupa ce am inceput sa coboram din strunga, spre intrarea in Valea Coltilor, am auzit zgomotul- avalansa. Urcam repede inapoi in strunga, dar grosul deja trecuse. Nu am mai prins decat scurgerea de dupa, ca un rau.

Ne-am intors la bagaje, si cum stateam noi si rontaiam la o ciocolata, Nucu ne arata o surpriza: un urs stea si ne urmarea tocmai de pe Coltul Galbenele. Ce zic eu urs, cred ca era “tatal ursilor”, avea un cap imens. Cum se cocotase acolo, nu prea ne dadeam seama 😀

Valea Coltilor

La coborare

Valea Coltilor in stanga si Malinului in dreapta; saritoarea mare de la inceputul Malinului era descoperita.

La iesirea din Hornul Pamantos

Echipa: Remus, eu, Ovidiu, Nucu

Schita


Blog at WordPress.com.

Up ↑