25/08/2012
Imi ramasese mie fisura asta in cap, de cand am mai avut o tentativa si am fost nevoit sa ma retrag. Ma tot gandeam la ea de ceva vreme, pana cand am reusit sa il ademenesc pe Dorian pentru o noua incercare 🙂 Vineri seara plecam spre Crai, ajungem la Plaiul Foii si trecem la somn fara prea multe discutii.
Sambata, zi frumoasa, numai buna de catarat, cu ceva norisori si un vanticel racoros. Reusesc sa il duc pe Dorian pana la Diana in numai 45 minute, fata de 2 ore cat scria pe indicator 😀
Ajunnsi la baza traseului, hotaram sa plece Dorian cap pe prima lungime. Prima asigurare e destul de sus, dar terenul e usor, se urca pe un diedru. Repet si aici, de la a doua asigurare nu se continua in sus, desi o sa vedeti pitoane. Se traverseaza spre dreapta vreo 10-15 m.
Pe prima lungime e indicat sa puneti niste bucle mai lungi, altfel aveti de tras nitel de corzi.
Prima lungime o trecem fara probleme. E, dar vine a doua lungime, care e cea mai tare. Asta mi-a revenit mie, desi il invitasem frumos pe Dorian sa plece tot el; mi-a lasat gloria mie :))
Ce sa zic, am facut niste miscari si contorsiuni de toata frumusetea :)) Se pleaca pe o fisura cu asigurari suficiente, dar destul de grea pentru mine… Nu stiu cum naiba, dar prima data am trecut pe aici mult mai usor si mai elegant.
Aaaaa…cred ca am gasit explicatia: tocmai achizitionasem prima mea scarita si m-am incapatanat sa ma folosesc de ea, sa “isi merite banii” inca de la prima utilizare. Numai ca treaba asta mai rau m-a incurcat :)) Eh, cu chiu, cu vai, reusesc sa trec. Folosesc iar singurul meu friend in locul stiut de data trecuta si ajung la a doua regrupare. Recomand sa mai urcati putin spre stanga, si veti ajunge pe o prispa mare si foarte comoda. Aici gasiti o regrupare mult mai buna.
Dupa ce ne tragem sufletul si facem ceva poze, Dorian pleaca pe lungimea 3.
Aici am avut ceva probleme de comunicare din cauza ca batea vantul si nu ne mai auzeam. In fine, Dorian se descurca si reuseste sa faca o asigurare la un bolovan si niste jnepeni. Pe a treia lungime asigurarile sunt mai rare, dar e destul de usor, se merge pe praguri si fete de iarba. Cel putin pe varianta care ne-a iesit noua, pentru ca am citit ca mai este o varianta, un horn mai spre stanga. De aici mai urmeaza un urcus vertical de vreo 10 metri si iesim sus, pe Turnul Dianei.
Facem o pauza, rontaim niste ciocolata, cascam ochii in jur- priveliste impunatoare! Dupa ce terminam, plec sa caut locul de rapel si il gasesc la vreo 15 metri mai jos. Rapelurile au fost cam cu emotii, pentru ca noi aveam doar o coarda de 60m, si pe net citisem la mai toti ca au fost facute la 2 corzi/semicorzi. Plec in “necunoscut”, cu speranta sa gasesc loc de regrupat 🙂
La primul rapel coarda mi-a ajuns pana putin deasupra regruparii 2. Am avut noroc ca am dat de 2 pitoane relativ apropiate si am reusit sa incropesc o regrupare. De aici am mai facut un rapel scurt pana in regruparea 2, care era mai comoda. Rapelul 3 ne-a dus mai jos, pana in linie cu regruparea unu. Locul e foarte incomod, se sta in ham pe o placa spalata, am asigurat la 3 pitoane. De aici- ultimil rapel, fara probleme, pana jos.
Cam asta a fost cu Fisura Cenusie. Gata, am scapat de obsesie :)) Sau nu? Ma bate gandul sa ma intorc si sa incerc si varianta din stanga, din portiunea finala 😀
Dupa asta eu tot as mai fi avut chef de ceva catarare, lui Dorian ii era cam lene. Pornim spre Diana si in drum ochesc un horn dragut si usor. Gata, ma echipez rapid si dau o fuga pana sus 🙂
Nu stiu ce taseu este, nu am avut timp sa caut, dar a fost fain si usurel. Cu asta ma declar satisfacut si pornim spre corturi.
La Diana dam peste cel mai lenes caine :)) Nici pentru a manca nu se ridica :))
Incheiem ziua cu o ciorbita buna la Plaiul Foii apoi cu povestiri si o bere la gura focului, alaturi de Andreea si Alex.
Pentru duminica ne hotaram la Padina Inchisa. Ultima data cand fusesem pe aici am avut porte de ceata si nu prea am vazut mare lucru, insa acum…foarte frumos, parca intrasem intr-o cetate!
Ca si pasaje mai delicate- o singura saritoare. Pe teren uscat merge, dar daca e ud se schimba treaba. Aici batuse Octavian un piton data trecuta, cand cu ceata.
Cam atat :d
Pe drumuri de munte 