Prapastia Ursilor- Piatra Mare

 

 

Cateva vorbe si poze de la Prapastia Ursilor, 4 iunie 2011

Week-end-ul asta vorbisem cu Octavian sa incercam Picatura, dar prognoza meteo ne-a facut sa schimbam planul. Alegem Piatra Mare, Prapastia Ursului, cu gandul la ceva catarat. Vineri pe la 18:00 eu, Rose si Carmen ne intalnim cu Octavian si Viorica si plecam spre Dambul Morii. Ajungem repede, inca pe lumina. Montam corturile in poiana de jos, luam o gustare si ne retragem la somn.

Dimineata pe la 9-10 tabara e stransa si suntem gata de drum.

 

Toate pozele au fost facute de Viorica si Octavian (si Rose 🙂 )

Dupa o ora si un pic ajungem la Prapastia Ursilor. Ultimul urcus a cam scos sufletul din noi asa ca stam nitel sa ne tragem sufletul. Montam corturile si ne punem pe treaba. Octavian intra pe traseul “Trei Crengute” iar eu pe “Cu mainile in buzunare”.

Desi de jos traseele par usoare, treburile se cam complica la fata locului 🙂

Octavian

 

Carmen

 

Viorica si Carmen

Am avut si eu de furca cu intrarea pe “Cu mainile in buzunare”, nu imi iesea deloc. Dupa cateva incercari reusesc si montez o mansa.Fetele (Carmen si Rose) s-au chinuit cat s-au chinuit cu pasul de intrare, apoi au reusit printr-o metoda nu tocmai artistica: scarita 😀

Rose

Schimbam traseele

O mica si scurta ploicica ne-a dat prilej de odihna si de putina gospodareala. Am adunat repede o “gramajoara” de lemne, sa ne ajunga pe vreo 2-3 zile 🙂

Ne mutam apoi la alt sector. Eu, Rose si Carmen intram in Hornul Crenelat iar Octavian si Viorica pe Raluca (sau Roland, unul din ele 🙂 )

Hornul Crenelat

Urcusul pe Horn a fost interesant, mai ales ca se pregatea o noua ploaie si tunetele rasunau foooarte interesant acolo 🙂 Partea favorita a fetelor a fost iesirea din horn, printr-un ramonaj de vreo 3-4 m 🙂 Cu ceva emotii au reusit sa treaca hopul si ne retragem fuguta spre corturi, prin padure. Cat tine ploicica mai rontaim cate ceva apoi, mai fara chef la inceput, ne indreptam spre perete iar. Urca si pun o mansa pe Creasta Frumoasa, dar nu la top. Arunc o privire in continuarea traseului si pare simplu, dar o las pe altadata. Dupa ce ne dam toti merg cu Octavian sa studiem ce mai putem face in zona, ceva pe puterile noastre 🙂

Octavian alege un traseu la care eu nici n-as fi uitat, cu surplomba, chestii, socoteli 🙂 Din topo nu imi dau seama exact care a fost traseul,  unul din astea 😛 Mic si rau 6b+, Noaghiic 6c+, Semifinale baieti 7b+. Oricum a fost greu pentru mine, niste pasi interesanti inca de la intrarea in traseu.

Octavian

 

Iesirea la lumina 🙂

 

Viorica

 

Elefantul de mine! Nu ma refer la marimea/greutatea mea, ci la gratia miscarilor =))

 

Bun, pana aici am ajuns. Cum ne intoarcem cu fata la perete acum? 😀

Pana la urma reusesc sa ajung si eu sus

 

Dupa traseul asta (care traseu pe mine m-a cam stors de puteri 🙂 ) incheiem programul de catarat pe ziua de azi. Stam la povesti in jurul focului, rontaim  seminte…frumos si relaxant 🙂

Dimineata (asa zicem noi, pe la 11 de fapt 😛 ) bem cafeluta, mancam si plecam iar la catarat. Intram pe Hornul Frumos.

Traseul are vreo 2 pasi mai…aiurea sa le zicem 🙂 Prima dupa mine vine Carmen (Rose a avut o tentativa dar a renuntat 🙂 )

Carmen in primul pasaj ciudatel: cand incerci sa te ridici in picioare, te cam impinge in afara din locul “sigur” in care stai 🙂

 

Pozitia obligatorie la traseul asta :d

 

Ceva emotii..ufff ce caut eu aici?!? 🙂

Pana la urma Carmen se mobilizeaza si trece pasajele. Vine si Octavian apoi amenajam o mansa si dam rapel.

Rose se hotaraste sa isi mai incerce si ea inca o data puterile.

Dupa ce a vrut sa coboare de o gramada de ori, Rose se enerveaza si se avanta cu curaj pe traseu :). Are timp chiar si de ceva gradinarit, da iama intr-o zona cu buruieni de unde se alege cu ceva zgarieturi.

Ajunsa cu picioarele pe pamant, Rose era hotarata sa vanda tot echipamentul de catarat si sa nu mai auda de asa ceva 🙂  Ei, draga Rose stai linistita ca s ieu am avut parte de mai multe momente de genul asta 🙂 Dar dupa cum se vede, m-am reintors mereu la munte 🙂

Dupa Hornul Frumos Octavian intra pe Vulpea 6a+. De jos parea floare la ureche insa nu a fost tocmai asa. Au fost vreo 2-3 treceri la aderenta, cap nu stiu cum le treceam 🙂

Octavian pe traseu

Dupa asta consideram incheiate socotelile cu Prapastia Ursilor si pornim spre casa. Pe drum facem un popas la Riviera unde mancam ca spartii :)) Cel putin eu, care am mancat portie aproape dubla (Rose mi-a donat si o parte din portia ei 🙂 )

Pe la ora 23 ne despartim de Octavian si Viorica in Piata Victoriei, iar noi luam un taxi spre casa.

That’s all, folks! 🙂

Prapastia Ursilor- Piatra Mare

 

7-8 mai 2011 Piatra Mare, Prapastia Ursilor

Din lipsa de timp, foooarte pe scurt despre iesirea din week-end.  Deci:

Plecat vineri seara din Bucuresti

Dormit la cort la Dambul Morii

Sambata dimineata- directia Prapastia Ursilor

Prapastia Ursilor- o catareala mica, inceput ploaia, inceput ninsoare, plimbare Canionul Sapte Scari, povesti la foc, somn. Mult somn, pana la 12 a doua zi 😀

Duminica: strans cort. Bucuresti.

 

Sambata dimineata, vedere din apartament 🙂

Gata de plecare!

 

“Cu mainile in buzunare” 🙂

 

Rose 🙂

Mmm…papa bun 😀

 

It’s mine! :))

 

Plecam spre Sapte Scari

 

Neaparat trebuie sa facem si poze pentru site-urile de socializare :))

 

Ce ziceam intr-o povestire recenta? Ultima zapada de anul asta? 🙂

 

Apartamentul nostru

 

Primavara- Iarna

 

La foc

 

Credeti ca venirea noptii ne-a oprit? Ninsoarea a stat nitel si am mai exersat niste rapeluri 🙂

 

Duminica, spre casa

 

La final, f. pe scurt: a fost ffff frumos weekendul 🙂

Relaxare in Piatra Mare

Cateva poze (click pe ele pentru a le vedea mai mari) din week-end-ul 13-14 noiembrie 2010.

Stabilisem cu Andrei si Ruxache sa mergem in Piatra Mare, la Prapastia Ursilor, pentru a profita de vrema buna ce se anunta si sa mai  facem ceva catarare. Mie mi-a fost cam lene si nu am facut mare lucru sambata iar duminica chiar nimic (in afara de un mic ocol spre Dambul Morii, pentru a nu cobora pe acelasi traseu) :))

Seara petrecuta la foc a fost printre cele mai faine de pana acum, cu putina palinca, slana, ceapa, ciuperci pe jar, jumari si alte bunatati 🙂

La drum spre Prapastia Ursilor

Radu

Catalin

Eu

Andrei prostindu-se putin :))

Ruxi

Despot

Ionela

La foc

Ciupercute

Andrei si Ruxi au avut chef sa incerce si o catarare la frontala, si au reusit sa faca traseul “Cu mainile in buzunare” 🙂

Relax 🙂

Expozitie de echipament 🙂

Andrei pe Hornul Frumos

Despot

Si Ruxi pe Hornul Frumos (nu stiu cat de frumos i s-a parut ei :)) )

PS: Multumesc Cipi pentru transportul auto de la Dambul Morii la Brasov 🙂

Piatra Mare-Prapastia Ursilor (24,26/07/2010)

Nu mai iesim de vreo 2 saptamani pe munte, fiind ocupat cu mutatul si aranjatul. Sambata vroiam sa ies pe undeva, dar prognoza meteo nu era deloc “roza”- ploi mai peste tot, coduri de nu stiu ce culori…Ma gandesc eu: decat sa ma ploua in Bucuresti, mai bine sa ma ploua pe munte 🙂

Aleg Piatra Mare, Prapastia Ursilor, cu gandul sa ma mai chinui putin pe traseele de catarare de acolo. La Prapastia Ursilor imi place mult, ai izvoare aproape, poti sta linistit la foc si pe ploaie, adapostit in grotele de la baza traseelor, se ajunge usor si repede, trasee pe toate gusturile si posibilitatile, ce mai- fain de tot!

Trebuia sa mai gasesc amatori acum. Vorbesc cu Ovidiu, tura lui in Ciucas de pe carpati.org se amanase din cauza vremii. Nu a trebuit sa ii zic de doua ori 🙂
Il contactez pe Tibi, un prieten de pe langa Brasov, pe care nu il mai vazusem de ceva vreme si pe Omar, si gata gasca.

Sambata dimineata pornim de la Dambul Morii pe la ora 10:00-10:30 (microbuzul de Brasov de pe Ritmului a mers foarte bine, am facut aproape 2:30 pana la Timisu de Jos).

Pe la 12:00-12:30 am ajuns la Prapastie. Am mers lejer, furat de frumusetea potecii de pe malul Sipoaiei. Am mai si balaurit un pic aiurea…nu ne grabea nimeni. Vremea deocamdata era buna, nici un nor pe cer.

Vroiam sa incercam sa facem Hornul Frumos (traseul nr.7 in poza de mai jos), 2l.c. 3A (am auzit de la multi ca majoritatea traseelor au de fapt mai mult)

Rontaim niste ciocolata de casa de la Ovidiu si ne pregatim.

Toate pozele au fost facute de Ovidiu (click pe ele pentru a le vedea mai mari).

Baza traseului Hornul Frumos

Pregatiri

O parte din Hornul Frumos

Si incep urcusul. In prima faza am montat o mansa mai jos si ne-am dat putin pe acolo.

Ovidiu

Tot Ovidiu, intr-un ramonaj

Tibi

La filat

Omar, la un pasaj mai greu, care se depaseste prin sprait. Lasasem si un anou acolo, drept scarita. El a ales sa nu il depasseasca 😀

Ovidiu la filat

Dupa ce ne-am jucat putin, m-am hotarat sa urc ceva mai sus. Aveam ceva emotii, era prima data cand eram cap la un traseu mai greut. Pana acum imi ziceam ca nu e de mine cataratul, si ca ma rezum la vai de abrupt. Am urcat si trasee mai grele dar ca secund.

Am inceput sa urc. Era o senzatie foarta placuta, eram foarte aproape de stanca. La inceput mi-a fost teama, dar odata plecat pe traseu, concentrat la obstacole, nici nu mi-am dat seama ca am prins inaltime.

La rapel

Ovidiu si Tibi nu au mai apucat sa urce, se apropia ploaia. Ne-am retras la adapostul grotelor si am mancat, apoi am mai exersat ceva noduri.

Inainte de sosirea ploii am apucat sa mai amenajez de un rapel si o coborare pentru Ovidiu.

Aici o faza haioasa 😀 – Ovidiu a aterizat direct in urzici

Eiiii… si dupa asta a inceput o ploaie cum nu am mai prins de ceva vreme, cu tot ce trebuie- tunete… fulgere…perdea de apa 🙂

Apucasem sa strangem cateva vreascuri pentru foc, intre doua reprize de ploaie am adunat cateva, si ne-a iesit o minunatie de foc  🙂

Ovidiu a reusit un efect interesant (cred ca din cauza fumului si umezelii din aer)

Culcusul meu si al lui Ovidiu

Am stat la povesti si bere pana pe la miezul noptii; am mai pus si un carnat pe foc, atmosfera foarte faina!  Am dormit dus pana dimineata ajutat de muzica furtunii 🙂

Pe la 10-11 am inceput sa coboram. Aveam de gand sa prindem personalul de 12:35 de la Timisul de Jos, dar pe drum am schimbat planul si am mers pe jos pana in Darste. De acolo autobuz- tren rapid (nu prea rapid, 35 min. intarziere)- Bucuresti.

La final: a fost tura exact cum am vrut, usoara, frumoasa, cu ceva catarat, prieteni, foc de tabara, ploaie 😀