Prapastia Ursilor- Piatra Mare

 

 

Cateva vorbe si poze de la Prapastia Ursilor, 4 iunie 2011

Week-end-ul asta vorbisem cu Octavian sa incercam Picatura, dar prognoza meteo ne-a facut sa schimbam planul. Alegem Piatra Mare, Prapastia Ursului, cu gandul la ceva catarat. Vineri pe la 18:00 eu, Rose si Carmen ne intalnim cu Octavian si Viorica si plecam spre Dambul Morii. Ajungem repede, inca pe lumina. Montam corturile in poiana de jos, luam o gustare si ne retragem la somn.

Dimineata pe la 9-10 tabara e stransa si suntem gata de drum.

 

Toate pozele au fost facute de Viorica si Octavian (si Rose 🙂 )

Dupa o ora si un pic ajungem la Prapastia Ursilor. Ultimul urcus a cam scos sufletul din noi asa ca stam nitel sa ne tragem sufletul. Montam corturile si ne punem pe treaba. Octavian intra pe traseul “Trei Crengute” iar eu pe “Cu mainile in buzunare”.

Desi de jos traseele par usoare, treburile se cam complica la fata locului 🙂

Octavian

 

Carmen

 

Viorica si Carmen

Am avut si eu de furca cu intrarea pe “Cu mainile in buzunare”, nu imi iesea deloc. Dupa cateva incercari reusesc si montez o mansa.Fetele (Carmen si Rose) s-au chinuit cat s-au chinuit cu pasul de intrare, apoi au reusit printr-o metoda nu tocmai artistica: scarita 😀

Rose

Schimbam traseele

O mica si scurta ploicica ne-a dat prilej de odihna si de putina gospodareala. Am adunat repede o “gramajoara” de lemne, sa ne ajunga pe vreo 2-3 zile 🙂

Ne mutam apoi la alt sector. Eu, Rose si Carmen intram in Hornul Crenelat iar Octavian si Viorica pe Raluca (sau Roland, unul din ele 🙂 )

Hornul Crenelat

Urcusul pe Horn a fost interesant, mai ales ca se pregatea o noua ploaie si tunetele rasunau foooarte interesant acolo 🙂 Partea favorita a fetelor a fost iesirea din horn, printr-un ramonaj de vreo 3-4 m 🙂 Cu ceva emotii au reusit sa treaca hopul si ne retragem fuguta spre corturi, prin padure. Cat tine ploicica mai rontaim cate ceva apoi, mai fara chef la inceput, ne indreptam spre perete iar. Urca si pun o mansa pe Creasta Frumoasa, dar nu la top. Arunc o privire in continuarea traseului si pare simplu, dar o las pe altadata. Dupa ce ne dam toti merg cu Octavian sa studiem ce mai putem face in zona, ceva pe puterile noastre 🙂

Octavian alege un traseu la care eu nici n-as fi uitat, cu surplomba, chestii, socoteli 🙂 Din topo nu imi dau seama exact care a fost traseul,  unul din astea 😛 Mic si rau 6b+, Noaghiic 6c+, Semifinale baieti 7b+. Oricum a fost greu pentru mine, niste pasi interesanti inca de la intrarea in traseu.

Octavian

 

Iesirea la lumina 🙂

 

Viorica

 

Elefantul de mine! Nu ma refer la marimea/greutatea mea, ci la gratia miscarilor =))

 

Bun, pana aici am ajuns. Cum ne intoarcem cu fata la perete acum? 😀

Pana la urma reusesc sa ajung si eu sus

 

Dupa traseul asta (care traseu pe mine m-a cam stors de puteri 🙂 ) incheiem programul de catarat pe ziua de azi. Stam la povesti in jurul focului, rontaim  seminte…frumos si relaxant 🙂

Dimineata (asa zicem noi, pe la 11 de fapt 😛 ) bem cafeluta, mancam si plecam iar la catarat. Intram pe Hornul Frumos.

Traseul are vreo 2 pasi mai…aiurea sa le zicem 🙂 Prima dupa mine vine Carmen (Rose a avut o tentativa dar a renuntat 🙂 )

Carmen in primul pasaj ciudatel: cand incerci sa te ridici in picioare, te cam impinge in afara din locul “sigur” in care stai 🙂

 

Pozitia obligatorie la traseul asta :d

 

Ceva emotii..ufff ce caut eu aici?!? 🙂

Pana la urma Carmen se mobilizeaza si trece pasajele. Vine si Octavian apoi amenajam o mansa si dam rapel.

Rose se hotaraste sa isi mai incerce si ea inca o data puterile.

Dupa ce a vrut sa coboare de o gramada de ori, Rose se enerveaza si se avanta cu curaj pe traseu :). Are timp chiar si de ceva gradinarit, da iama intr-o zona cu buruieni de unde se alege cu ceva zgarieturi.

Ajunsa cu picioarele pe pamant, Rose era hotarata sa vanda tot echipamentul de catarat si sa nu mai auda de asa ceva 🙂  Ei, draga Rose stai linistita ca s ieu am avut parte de mai multe momente de genul asta 🙂 Dar dupa cum se vede, m-am reintors mereu la munte 🙂

Dupa Hornul Frumos Octavian intra pe Vulpea 6a+. De jos parea floare la ureche insa nu a fost tocmai asa. Au fost vreo 2-3 treceri la aderenta, cap nu stiu cum le treceam 🙂

Octavian pe traseu

Dupa asta consideram incheiate socotelile cu Prapastia Ursilor si pornim spre casa. Pe drum facem un popas la Riviera unde mancam ca spartii :)) Cel putin eu, care am mancat portie aproape dubla (Rose mi-a donat si o parte din portia ei 🙂 )

Pe la ora 23 ne despartim de Octavian si Viorica in Piata Victoriei, iar noi luam un taxi spre casa.

That’s all, folks! 🙂