Search

Pe drumuri de munte

Tag

Valcelul cu fereastra

O saptamana prin Crai

14-21 octombrie 2012

Multe plimbari, intamplari, bune si rele, s-au adunat…insa timpul nu prea mi-a permis sa mai scriu cate ceva. Nici acum nu ma invredniceam daca nu scria cateva randuri Andreea 🙂

Dintre toate plimbarile, am ales cea mai draga, un mini concediu prin Piatra Craiului. Am avut si ceata, ploaie, vant. Am avut si soare, dar si temperaturi putin sub 0C. Am avut parte si de leneveala, si de plimbare, si putina catarare. Dar mai ales am avut parte de oameni frumosi alaturi de mine.

Mi-a placut foarte mult si deocamdata nu am de zis decat MI-NU-NAT! 🙂

Mai jos , cateva impresii de la Andreea 🙂

Cum a venit? Pai, Marius (zis si Pisi ), colegu’ in credinta aleluia, planuia concediul lui prin octombrie si cum mai aveam si eu o spatamana si nu prea stiam unde, ce si cum, ce-mi zic, hai cu Pisi la munte. Intre timp multe se schimba prin umila mea existenta, ture noi cu oameni noi si faini, dintre care Andrei, care isi exprima si el dorinta de a merge cu noi, pentru el fiind prima oara cand ar fi stat o saptamana legata pe munte desi weekend de weekend nu rata niciodata vreo iesire :).Marius avea treaba cu Paraschiva pe la Iasi asa ca cu el aveam sa ne intalnim de abia pe luni.

So, planuri, discutii, mai mult eu cu Andrei, si uite se apropie si ziua plecarii. Ne hotaram pentru vineri. Dar cum niciodata planurile nu se pot respecta 😀 amanam plecarea pe sambata la prima ora. Nici asta nu a fost respecatata, normal, si amanam pe sambata pe la pranz :)) Mda, afara ploua, vreme de somn, de ce nu? Cand dam sa iesim pe usa, uau, eram ca doi mosi craciuni, cu ditai rucsacii de nu-i puteam ridica asa ca in final alegem sa scutim oamenii de un stres major prin tramvai si optam pt taxi 🙂

Pe tren o duduie stabilita prin Viena ne face sa ne treaca timpul repede, chiar foarte repede, nici nu ne dam seama cand am ajuns in Brasov de la cata limbarnita avea biata femeie, bine ca macar am vorbit si lucruri mai interesante ca altfel….. In Brasov hotaram sa luam autobuzul din autogara ca pana la tren mai aveam de asteptat vreo 2 ore. Ajungem pe o vreme cainoasa si in Zarnesti, balaurim in noapte prin el ceva vreme de parca era prima oara cand ajungeam  🙂  Ajungem intr-un final la Gura Raului care va fi si ultima destinatie si casa pt vreo 2 zile :)) Punem cortul si pana luni dimineata cand apare Pisi sa ne culeaga nu am facut decat sa lenevim, sa vedem filme, muzica, mancare, rontzaiala, rontzaiala cu program special in noapte (tot concediul ne-am facut un obicei sa ne trezim noaptea sa rontzaim ceva hahahaha). Vreme urata tot weekendul, de ce sa nu ne odihnim si noi oscioarele obosite ?

2.jpg

Luni: Apare Pisi, schimbam terenul in sfarsit si ne hotaram sa mergem la o balaureala apoi la un adapost. Vremea era cam cetoasa si innorata, dar spre mai bine, asa ca lasam masina si plecam intr-o lene care mai de care spre adapost. Pentru mine si Pisi era prima oara si am ramas placut surprinsi de cat de frumos si bine intretinut este acest refugiu, parca eram ca acasa, mi-a placut extrem de mult. Ajunsi pe acolo am explorat zona cat si caietele de prin refugiu. Tare frumos e acolo, am aberat cat se poate de mult. Na creieras si la mine, sus la un punct de belevedere cocotati pe un perete ma uitam jos la drumul spre Plai si am vazut ceva negru care misca si ce puteam eu sa zic: uite un caine! Andrei sa moara cand a auzit, sa moara de ras, era o masina, normal, cum puteam eu sa vad un caine tocmai de acolo!!! Eu si imaginatia mea :))

3.jpg
Cam asa ne intampina ziua de azi

4.jpg

5.jpg

6.jpg

7.jpg

8.jpg

9.jpg

10.jpg

Marti: Coboram la masina, mancam bine, ne ia o mare lene dar totusi ne urnim de data asta cu rucsacei mici pana pe valea Crapaturii sa incercam Acul de acolo. Batea ceva vant dar vremea se anunta mai bine de data asta. Tare mi a placut pe vale, mai o vorba cu Andrei, mai o tigara in pauzele cand il asteptam si pe Marius, pana ajungem la baza traseului Acul Crapaturii. Andrei ca deobicei, se misca repede, se echipeaza si porneste in prima lungime. Ahhh tare inierbata, si dupa ploi- multi morcovi pana la prima regrupare.

11.jpg

12.jpg

13.jpg

14.jpg

15.jpg

16.jpg
Prima regrupare. Am facut tot traseul din 2 lungimi, cu 2 semicorzi de 60m

Ajunge Andrei, ma urnesc si eu, las aparatul lui Marius sa ne faca poze, intre timp el se hotaraste sa renunte ca nu e pregatit pentru catarat si uite cum incep eu sa ma chinui, sa ma innamolesc, sa-mi tremure morcoveii pe ierbuta aia enervanta. Ohhh tare mi-a displacut prima lungime :)). In regrupare stam un pic, fumam o tigara, mai o vorba, apoi Andrei continua si continua si iar continua, deja nu stiam unde e, nu se vedea nimic de unde eram, nu stiam cat mai are si ce se intampla, noroc cu Marius care traducea ce-mi tipa Andrei sau imi spunea cam pe unde a ajuns. Vantul incepuse sa bata, se innora, se facea tarziu si frigut si tot ma gandeam sa renunt dar in clipa aia imi tipa Marius ca Andrei e in sa la un pas de varf. Ehh pai atunci nu renuntam, trebuie sa terminam nu? Pornesc si eu intr-un sfarsit, ma chinui sa scot niste anouri puse dupa un bolovan dar nu reusesc. Andrei imi spune sa le las ca le luam la intoarcere. Trec pasajele mai grele destul de repede, eahhh avantajul secundului :))

17.jpg
Ametitor 🙂

18.jpg

Ajung intr-un final si eu in saua respectiva. Vai cat de frumos era, priveam ca intr-o fereastra cu peisaje de a dreptul impresionante. Prin fereastra aveam impresia ca sunt intr-o alta lume. Urmeaza si ultima lungine, scurta si mai usoara pana pe varf. Acolo ne cocotam fiecare pe varful cel mai varf, Marius ne face poze de jos din poteca, saracul cred ca se plictisise si inghetase de atata asteptat, stam un pic si Andrei hotaraste sa dam rapelul direct de pe varf ca ajung corzile.

19.jpg
Fereastra

20.jpg

Singura problema ar fi la recuperare din ce citise el pe la altii. Se duce primul si cand ajunge la prima regrupare, imi zice sa stau sa vada daca merg corzile si nu se blocheaza. Ei as, normal ca se blocau intr-o muchie mica de care nodul nu trecea nici mort. Uffff ce-i de facut, ufff, ma intreaba daca pot sa ma dau mai jos sa incep rapelul dar no way, imi tremurau toti morcovii de pe lume deja cand ma gandeam la asta. Trag corzile la loc, ma bag, ma dau mai jos unde puteam sa stau pe picioare si incerc a doua alternativa pe care mi-o sugereaza, sa trag de corzi pana trece nodul de muchia care il bloca. Ehhhh, aveam de ales????

Si incep sa fac asta cu un mare stres ca nu era usor deloc mai ales ca mergeau greu, nici nu imi venea sa mai slabesc mana cu pricina ca sa pot face asta, pana la urma reusesc si cu morcovii atarnand in spate in sirag incep rapelul pana jos la Andrei. Ajung, respir si eu un pic, incepem sa tragem de ele, nu prea vroiau, cu greu amandoi reusim. Inca un rapel si jos la Marius in poteca. Plecam fericiti de reusita, pe noapte ajungem la masina, apoi Plaiul Foii si montam corturile, pardon cortul ca Marius nu si nu, ca el doarme afara. Asta pana a inceput ploaia si auzim usile de la masina :)). Urmeaza o noapte linistita cu trezitul ca deobicei pentru a rontai cate ceva :)).

21.jpg

Miercuri: Incepem cu o cafea si omlete in cabana apoi ne pregatim pentru balaurit prin zona Anghelide. Eahh aici eu am renuntat pe parcurs, o durere de dintisor ma face sa fug inapoi. Nu aveam pastile la mine. Baietii au continuat. Ajung la masina, pun cortul pe care-l stransesem din cauza furturilor din ultima vreme si ce mi vine mie…. las ca ti-o coc eu Pisi, ii montez si lui cortul:)). Ma chinui cu amandoua, ca un facut fix cand m-am apucat sa le montez incepuse un vant nebun, parca intindeam zmeie sau parapante :)). Finally reusesc, profit de singuratate si ma duc la rau sa ma cosmetizez, spal etc si cand ma intorc surpriza: Andrei! S-a intors, nu vroia sa ma lase singurica pe acolo. Ei, ma descurcam eu, ca doar sunt fata mare, dar m-am bucurat mult :D!!!!!

22.jpg

23.jpg

24.jpg

25.jpg

Apoi ne-am dus la o bericioaica la Plai pe terasa, am mancat, ne-am bagat in cort la lenevit, frigul incepuse sa muste, si uite asa leneveala pana tarziu cand apare si Marius cu lanterna lui care, auzi, imi dadea impresia ca e un ochi de caine =)). Vai ce imaginatie nebuna am avut si eu in tura asta si o sa mai urmeze =)). Ne povesteste Marius cum a fost (prin zona Temopile), a balaurit ceva, a pierdut si poteca si noroc ca a gasit-o, ne-a aratat si mandria lui de zgarieturi. Plus ceva aventuri singurel venind noaptea printr-o zona cu ursuleti, dar nu a vazut decat iepurasi :)). Am incercat sa-l convingem sa mergem in Zarnesti sa ne luam tigari, cafea si rontaieli dar nu a fost chip, era prea obosit sa conduca! Deja ne gandeam sa o luam pe jos dar in scurt timp ne-am razgnadit, prea mult de mers, ne obosim si urma zi grea. Deci gata, ne odihnim ca mergem pe Coarnele Caprei! Credeti? 😀 Bineanteles ne-am trezit din nou noaptea sa savuram un snickers 🙂

26.jpg

Joi: Vai ce frig a fost toata noaptea dar vai ce frig e acum dimineata!!! Nu reuseam sa iesim din cort sub nici o forma, de abia ne-am miscat pana in cabana unde era caldut si bine, la o cafea! Vai nu-mi venea sa cred cum Marius radea gheata de pe masina brrrrrrrrrrrrrrrrrrr! Da, se facea senin si frumos dar frig noaptea si dimineata!

Dam o fuga in Zarnesti, planul cu Coarnele deja picase era prea tarziu, luam multe tigari, 3 in 1 o gramada, sa fie, ceva dulciuri pt noptile urmatoare :)) si ceva mancare. Ne intoarcem si ne gandim ce sa facem. Marius vrea sa leneveasca azi, Eu cu Andrei plecam in sfarsit spre Diana, Padina Popii pentru Trandafirul Negru. De abia urcam, ne simteam foarte obositi dupa frig, asudam care mai de care si la punctul de belvedere de la Diana facem un popas de rontait si lenevit la un pic la soare. Cu greu ne urnim si ajungem intr-un final la baza traseului.

Deja era tarziu si nu eram in apele noastre deloc.Am catarat doar o lungime, eu nu ma simteam bine, poate daca insistam eu un pic Andrei ar fi continuat dar nu aveam nici o placere de catarat. Ehhh macar am vazut dspre ce este vorba, alta data revenim. Nu stiu, dar sincer, ca sa cateri si nu numai trebuie sa ai placerea aia si sa o faci pentru ca vrei si te simti bine, altfel ce rost are? Am coborat si ne-am intors la Plai.

27.jpg
Prima lungime chiar mi-a placut. Trebuie sa ma intorc sa termin 🙂

28.jpg

29.jpg

30.jpg
Psycho face :))
31.jpg
Serious face 🙂

32.jpg

Vineri: Din nou cafea la Plai, de obicei pana o beam noi iesea si soarele :)) Mancam niste oua fiecare cum le-a dorit si hotaram sa strangem si sa mergem la cautat de printese din povesti.

33.jpg

Pregatim, mai oprim in Zarnesti pentru una alta etc. A fost foarte placut drumul, incredibil de salbatic si de frumos si cu toate ca oboseala deja isi intrase in drepturi am savurat cat am putut fiecare moment. Am vazut zburand si niste cocosi de munte, m-am urzicat de m-am umplut de basici, m-am bucurat de peisaje impresionante si in final apare si casuta din povesti. Ce frumoasa e si asta, pacat ca unii si-au batut joc si au distrus pe acolo masutele si inauntru, noroc ca sobita inca functiona. O seara superba, se vedea Bucegiul in toata splendoarea lui, multe luminite colorate si o semi luna de vis!!!! Tare mi-a placut si in locul asta!!!  Ne amuzam cu slagare din vremea noastra, slagare de mare interes national care ne trezeau amintiri care mai de care :)).

34.jpg
Nu am mai suportat si la Botorog m-am spalat pe cap cu o apa rece de ma paralizaze 😀

Sambata: Ne trezim, bem cafeaua la belvedere, cocotati, si planuim Coarnele, ce coarne am apucat vedeti acum, ca de, rar planurile de acasa se potrivesc cu cele….. Plec cu Andrei, Marius iar ramane la lenevit si explorat prin zona. Iesim cum putem printr-un horn in creasta. Stam acolo putin sa admiram privelisti de vis, doamne ce-mi place Craiul asta! Apoi trecem de la un soare care ne gadila placut oscioarele la umbra si frigul din Padina lui Calinet.

35.jpg

36.jpg
Cautand o iesire spre creasta

37.jpg

38.jpg

39.jpg
Calinetul

Si coboram, si coboram, la un moment dat Andrei ma cheama si imi arata multe caprite, ohhhh ce frumoase erau si ce multe cu ieduti si blanita lor deja innegrita, ce moment!!!!! Apoi admiram muchia Timbalului, toate turnuletele specifice Craiului care parca sunt scoase din basme de demult si tot coboram si coboram, din ce in ce mai greu, mai un ajutor de la Andrei la descatarat, mai un genunchi care anunta si-mi spunea tot timpul: hey sunt aici, m-am trezit si vreau sa te bag in seama! Intalnim si un grup ce urca si-l cunoasteau pe Andrei de pe carpati.org sau blog, ehhhh vedetele astea de admini :)).

40.jpg

41.jpg
Tot coborand, m-am uitat si de Hornul lui Nicu, dar nu mi-am dat seama care. Mai sus, m-am apropiat mai mult si parea viabila iesirea pe aici in Creasta Timbalului.

In sfarsit ajungem in locul unde Andrei banuia ca incep Coarnele. Intram pe un brau, urcam un pic, balaurim, scoate si citeste iar, banuie care e intrarea, se pregateste sa urce sa caute pitonul acela. Il gaseste, sta acolo si nu stie ce sa faca. Era tarziu, apare frustrarea si nehotararea, il simt cum isi doreste atat de mult traseul asta si ii spun ca daca el vrea, vin orice ar fi dar el ia hoatarea grea, atat de grea sa renunte, din cauza timpului. Ii simt tristetea, ma cuprinde si pe mine si ma simt aiurea si nu stiu ce sa fac si ce sa zic 😦

42.jpg
Intrarea pe Coarnele Caprei
43.jpg
Valcelul cu fereastra

Strangem tristi, ajungem la Sperantelor, pornim catre Valcelul cu Fereastra unde as fi zabovit mai mult mai ales ca eram atat de obosita incat mi-a fost atat de greu sa catar saritorile alea, imi tremurau genunchii de la coborarea de pe padina. Andrei tot ma indemna sa ne grabim ca e tarziu, eu tot as mai fi stat ca e este superba zona, mai ales iesirea din canionul Cioranga. Trag repede cate poze pot si o pornim catre creasta. Ajungem  sus, stam un pic sa ne hidratam si sa rontaim ceva ca eram lesinati, apoi ocolim Ascutitul, era multa lume si nici unul nu avea chef de nimeni. Intr-o ora maxim ajungem la Curmatura. Acolo Andrei intalneste un prieten, stam cu ei la masa, fiecare cum doreste, o bere, o cola si mancarea calda (care a fost rece) la care visam, varza cu carnati si ardei iute, iute de te ustura mult timp :))

44.jpg

45.jpg

46.jpg

Mancam, se lasa frigul si acolo si o pornim spre refugiu, mai aveam destul de mers. Desi eram atat de dezamagiti si tristi tot am avut puterea si placerea de a admira culorile de toamna superbe, raul care clipocea in linistea aia, ahhhhh toata sapatmana a fost atat de bine, liniste, nu tu tipenie de om si galagie, o adevarata placere de a fi in munte. Intunericul se lasa fix cand am ajuns sa urcam prin padure. Eu iar aveam imaginatie bogata, vedeam multe labute de urs care ieseau din braduti sa ma apuce si sa ma ia cu ele =)). Andrei a pus o populara la telefon ca sa ma calmeze :)) si uite asa cu greu, ca deja simteam oboseala, am ajuns in poienita. Acolo am facut un popas lung desi era cam frig dar nu am putut sa rezistam la frumusetile care ni se aratau, semiluna cu umbrele brazilor, ohhhhh ce frumos, parca nu era real si totusi era, parca traiam intr-un basm frumos unde eram numai noi si natura care te fermeca si te tinea in loc intr-o alta lume, o lume perfecta…. Mi-e greu sa exprim in cuvinte totul, am trait momente incredibil de frumoase 🙂

Cu greu ne urnim si pornim catre Pisi care a lenevit toata ziua, a facut o plimbare scurta prin zona si ne astepta sa mancam cu totii nestiind ca noi deja papasem la cabana :D. Stam, povestim la caldurica, Andrei ii ofera cutia de bere mult ravnita, mancam si terminam seara de data asta cu povesti, 1001 nopti 🙂

47.jpg

Duminica: Nimic interesant, strangem, plecam, ajungem la Gura Raului unde am mancat 3 mici si cartofi prajiti, uau am mancat eu 3 mici fara ajutor :D!!!!! Pornim catre Brasov, prindem un tren fix atunci, repede, Marius spre Iasi, noi Bucuresti, un taxi si acasa :).

Muchia Bondarului

The Baboons – Drinkin’ Gasoline

Muchia Bondarului, 4A, 4Lc
Echipele: Vio cu Octavian si eu cu Dorian

Iata ca a venit in sfarsit timpul si pentru Muchia Bondarului, traseu ravnit de mine de ceva vreme 🙂

Inceputul e clasic deja 🙂

Vineri seara- masina Octavian- blocaj Comarnic- Priatra Craiului- Plaiul Foii- cort- somn 😀

Dimineata pornim spre Ascunsa. Ramanem uimiti de urmarile viiturii de acum cateva luni. Auzisem despre asta dar ce vedeam intrecea inchipuirea. Grohotis de jos pana sus, unde era poteca de pamant acum era plin de pietre. Copacii fara scoarta pe partea dinspre perete…

Nu prea am poze de pe traseu, pentru ca de obicei ori iau aparatul la mine si nu am baterii, ori uit aparatul acasa. De data asta nu am avut baterii 🙂

1.jpg

2.jpg

3.jpg

Aici suntem in dreptul Izvorului Orlovski. Reusim sa vedem firicelul slab de apa, dar ca sa ajungi la el trebuie sa treci un sant imens.

4.jpg

La Ascunsa, un mic popas.

5.jpg

De la refugiu tinem Braul Cioranga si dupa ce depasim 2 valcele (Cu  Fereastra si cu Smardar) ajungem la al treilea- Canionul Cioranga la baza caruia se afla si traseul nostru. Pentru o descriere mai amanuntita cautati Monografia lui Cristea.

6.jpg
Pereti impunatori- la baza traseului nostru
7.jpg
Pregatirea inainte de traseu :))

Intrarea in Muchia Bondarului este comuna cu cea in Lespezile Lirei, la intrarea in Canionul Cioranga. Pornim. Octavian cap cu Viorica si eu cu Dorian.

Prima parte a traseului (primele 4 l.c. din schita) urmeaza un horn clar spre baza muchiei. Lungimile astea sunt usoare si drept urmare slab asigurate. Luam altitudine, cam vreo 150 m. Am gasit maxim 4 pitoane si o regrupare.

8.jpg

9.jpg

Ajungem la primele lungimi propriu-zise de stanca.

Prima LC (45-50m) pleaca direct pe muchie, primul piton este cam departe. In a doua parte a lungimii depasesc pe partea dreapta un bloc de pe piatra(pe ocolire sunt vreo 10-15m verticali cu un singur piton.

10.jpg

11.jpg

12.jpg

13.jpg

14.jpg

15.jpg

A doua lungime este cea mai scurta, cam 20m, si are un singur piton cam pe la jumatate. Plecarea e putin dubioasa, apoi la jumatate, e putin delicat,  semerge la aderenta. Lungimea asta i-a revenit lui Dorian 😀

16.jpg

17.jpg

18.jpg

19.jpg

A treia LC  (cam 50m) imi revine mie.  Plecarea in lungime  este cea mai grea parte din traseu (gr. 6) si este destul de bine pitonat. Cu toate astea, am avut un moment de ezitare, pitoanele nu mi se pareau destul de dese pe moment :)) Si incep usor usor sa bat stepul, ma blocasem 🙂  Stau, incerc, nu merge! Psihicul meu zicea NU! Puterile incep sa ma lase 😀 Cum ma uitam eu asa cu disperare :)), vad in stanga o fisurica si in ea…o piatra. O intepenesc bine bine, trec un anou de 60 peste si gata asigurarea! Psihicul meu se arata satisfacut de aceasta inginerie si da OK-ul pentru continuarea traseului :))   Ies pe partea de creasta propriu-zisa, mai asigur cu un anou de 120 la un tanc, mai urc putin si gasesc un inel la care regrupez. Desi toata lumea spunea ca e o creasta foarte expusa si aeriana, mie nu prea mi-a dat senzatia de “creasta”, Muchia Bondarului.

20.jpg

Vine si Dorian si plec mai departe pe a patra lungime. Care, dezamagire- e foarte usoara, pe pante de iarba si jnepeni. Tocmai cand ma incalzisem si eu :))

21.jpg
La final de traseu 🙂

22.jpg

23.jpg
Baietii 😀

Retragerea o facem pe Valcelul cu Fereastra

24.jpg
Spre Valcelul cu Fereastra

25.jpg

26.jpg
La retragere, ne minunam iar de urmele viiturii

A doua zi e mai relax, mergem in Prapastiile Zarnestiului si ne mai distram putin pe acolo 🙂

Concluzie: week-end frumos, prieteni, traseu fain! Imi place din ce in ce mai mult Piatra Craiului! 🙂

27.jpg

Schitele cu traseul:

muchia bondarului.JPG

schita traseu.JPG

THAT’S ALL FOLKS! 🙂

Fisura Cenusie, Valcelul cu fereastra, Creasta Coarnele Caprei

White Lies To Lose My Life 4 Play

 

Nu am mai scris de multa vreme insa am trecut printr-o perioada mai aiurea si nu prea mi-a ars de asta.

Hai sa reiau totusi firul. Pe scurt 🙂

 

Unde? Prin Crai. Cu cine? Lume multa: Rose, Vio, Octavian, Catalin, Silvia, Laura, Poke, Ciri, Ioana, Tache, Catalin…si multi multi altii 🙂

 

Prima zi, sambata, am incercqat sa fac cu Rose Fisura Cenusie. Nu ne-au iesit decat doua lungimi din patru.

In prima lungime este multa lume indusa in eroare si se baga in continuare in sus, pentru ca se vad cateva cuie. Nu e bine. Dupa ce se urca vreo 15m se face o traversare spre dreapta, lunga vreo 4-5 m. Chiar daca nu vedeti din prima pitoane, asa este. Am schitat si in poza de mai jos linia. Dupa traversare se mai urca putin si se regrupeaza la baza unei fisuri.

Pe mine m-a prins intr-o zi proasta si am avut ceva de tras la lungimea asta. Urc, urc, ma zbat, ma lupt, mai tras de bucle, caldura mare… Cum urcam eu asa, simt ca vad negru in fata ochilor si inima mi-o ia razna. Si o durere in cosul pieptului. Noroc ca tocmai asigurasem. Stau vreo 10 minute si incep sa imi mai revin.

Ii dau mai departe in sus pana in a doua regrupare. Greul trecuse, a doua lungime se zice ca e cea mai grea. Hai sa vina si Rose.

 

Nu poooooot!

Hai mai, trage-te de bucle trebuie sa reusesti!

Pana la urma nu a reusit. De ametit ce eram nu mi-a venit ideea sa ii zic sa improvizeze o scarita ceva dintr-un anou.

 

Eh, asta e, ne dam jos. Si ma chinuisem sa trec lungimea doi :))

 

Ne mai fataim o vreme prin zona, merge si ii pozam pe Octavian si Catalin in traseul 23 August. Apoi o lalaim pana la Plaiul Foii, unde aveam corturile.

 

Vrau sa zic ca am avut durerea aceea in cosul pieptului vreo saptamana. Am fost la medic, i-am povestit cum a fost, m-a consultat. Concluzia- sunt sanatos tun :))

Cica am intins prea mult coarda :))

Eu nu merg des la medic (chiar deloc) si nu am mai aprofundat chestia.

 

Asaaa…….ziua doi- duminica.

Nu sunt foarte multe de zis, de data asta nu au fost evenimente 🙂

Doar ca a fost un traseu foarte fain si in compania unor oameni pe care nu ii mai vazusem de multa vreme, chiar mi-a placut mult.

Traseul a fost Valcelul cu fereastra- Valcelul cu smardar- Ascutit- Padina Popii- Plaiul Foii

Asta am facut eu.

Rose si Octavian au mers pe Coarnele Caprei, asteptam, poate pune si ea cateva impresii 🙂

Cam asta a fost, sper ca in curand sa revin cu detalii si jurnale noi 🙂

Promit sa completez jurnalul cat mai curand si cu date tehnice.

Mai jos cateva poze din tura. Fotografiile de duminica de pe Coarnele Caprei sunt preluate de pe blogul Silviei: http://www.silvique.ro

 

Aaaaa si poze de pe Valcelul cu Fereastra nu am primit inca, shame on you mister Poke 😀

DSC01794.JPG
Linia traseului Fisura Cenusie

DSC01808.JPG

DSC01815.JPG

DSC01816.JPG
Pana acolo am urcat eu- a doua lungime

DSC01826.JPG

DSC01828.JPG

DSC01840.JPG

DSC01842.JPG

DSC01851.JPG

fig075.jpg

189.JPG

204.JPG

227.JPG

242.JPG

271.JPG

279.JPG

319.JPG

331_1.JPG

333.JPG

349.JPG

351.JPG

369.JPG

5.3 Creasta Coarnele Caprei.JPG

Prin Cetatea Craiului 20/06/2009

Hai sa va povestesc si eu plimbarea mea prin Cetatea Craiului, pe Valcelul cu Fereastra, din urma cu aproximativ o luna.

Sambata seara (20/06/09) trebuia sa fim la Curmatura. Mai trebuia sa stabilesc cu Laura si traseul. Cum de “clasicul” Botorog – Curmatura via Zanoaga eram cam satul, tot cautam alternative. Vorbeam cu Ciprian pe messenger si imi spune ca Andrei (andrei) vrea sa urce pe Padina Hotarelor. Ideea imi surade, pentru ca e un traseu nou pentru mine.

Iau legatura cu Andrei si din una in alta, Padina Hotarelor se transforma in Valcelul cu Fereastra. Stabilim intalnirea pentru a doua zi, pe la ora 8:30, Andrei urmand sa ne culeaga de la Laura de acasa.

Sambata ne trezim de dimineata si pana sa apara Andrei, Laura da o fuga in gradina si culege o punga de capsuni mari si gustoase. Dupa ce apare Andrei, pornim spre Plaiul Foii, unde urma sa ne intalnim cu:

Octavian (octavian67)

Viorica

Emil (emils)

Cristi (vintila)

Vali (valentin_c)

Muha (frg)

Ei venisera de vineri seara si au stat la cort in zona Plaiul Foii. Pana au terminat de strans corturile, am dat gata si capsunile.

Pe la 9:30 pornim la drum, spre Valcelul cu Fereastra.

Valcelul cu Fereastra este denumirea unuia dintre cele mai frumoase trasee intre refugiul Cioranga Mare si Creasta Nordica a Pietrei Craiului. Denumirea a fost inspirata de arcada naturala sapata în peretele unei coame de piatra, desprinsa din Muchia Timbalului Mare. Arcada situata la obarsia Valcelului cu Fereastra permite trecerea din acesta în Valcelul cu Smardar.

Traseul se desfasoara de-a lungul a trei valcele diferite: Valcelul cu Fereastra, Valcelul cu Smardar si portiunea superioara a Canionului Cioranga Mare, a carui obarsie se afla sub Creasta Nordica a Pietrei Craiului.

De la cabana Plaiul Foii ne intoarcem aproximativ 250 m spre Zarnesti, unde intalnim o poteca ce urca o mica panta inierbata si ajungem intr-o faneata.

Trecem pe langa o stana (parasita?) si ne continuam drumul avand ca reper o stanca galbena ce se vede in fata (Malul Galben).

In centru se vede saua Calinetului, marginita de Vf. Timbalul Mare (2177m) in stanga si Vf. dintre Timbale (2231m) in dreapta.

Carpati.org

Mai pozam o floricica.

Carpati.org

Deocamdata prin padure era bine, ne gandeam cum o sa fie cand iesim la gol, deja se anunta o zi foarte calduroasa.

Pana la Izvorul lui Orlowschi suntem insotiti o bucata de drum de Izvorul Olteanului. Facem o pauza la Izvorul lui Orlowschi, unde ne reimprospatam rezervele de apa.

Izvorul lui Orlowschi, (1290 m.) a fost pe vremuri curatat si înviorat de un mare iubitor al Craiului, capitan de artilerie pe atunci, de unde deriva si numele dat de vanatori (i se mai spune si Izvorul Capitanului)

Carpati.org

Plecam mai departe spre Malul Galben.

Carpati.org

Multe garofite, cu un miros foarte puternic.

Carpati.org

Carpati.org

De la Izvorul Orlowschi mai urcam un pic pe grohotis, apropiindu-ne de Malul Galben.

Carpati.org

Aici, pe la aproximativ 1380m, drumul se bifurca. In stanga se continua pe Hornul Nisipos. Noi am ales varianta din dreapta, unde am avut de trecut o saritoare mai mare, dar cu prize multe si bune.

Deasupra saritorii.

Carpati.org

In portiunea asta a trebuit sa fim atenti, bolovanii o tot luau la vale.

De la un moment dat am avut niste insotitori foarte sacaitori. Fiecare a avut roiul lui de musculite, care nu ne-au dat pace pana pe la Valcelul cu Smardar.

Carpati.org

Carpati.org

Trecem pe la Adapatoarea Caprelor, secata acum, unde mai facem un mic popas.

Carpati.org

Pornim iar la drum si la un moment dat poteca se ramnifica: la dreapta spre Padina lui Calinet, iar la stanga, spre refugiul Sperantelor. Noi mergem la stanga, si dupa cativa pasi iesim in luminisul in care se afla refugiul Sperantelor (sau Cioranga Mare).

Carpati.org

Aici se afla inainte Cabana Ascunsa.

In luminisul refugiului facem si prima pauza mai mare pentru a manca.

Carpati.org

Locatia refugiului este extraordinara, de aici putem admira Fagarasul cu ale sale culmi estice.

Carpati.org

Carpati.org

Dupa pauza o luam din loc. O pornim pe un hatas care traverseaza Muchia Rachitei (hotar catre sud-vest pentru Padina lui Raie) si coboara printr-o zona cu vegetatie de-a lungul Brîului Ciorînga Mare. Valcelul cu Fereastra este primul valcel care se desprinde din brau spre creasta.

Intrarea pe valcel este strajuita în stanga (dreapta vaii) de un tanc cu vîrful rotunjit.

La catarat.

Carpati.org

Carpati.org

La iesirea din horn.

Carpati.org

De la Refugiu pana la arcada am intalnit 4 saritori, pe care le-am depasit fara mari probleme. A treia saritoare este un horn ingust care poate incomoda daca avem un rucsac mare.

Cam asta a fost singura portiune tehnica, de la refugiu pana la fereastra. Traseul este cotat 1B.

Pentru a ocoli o limba de grohotis, urcam pe fetele din dreapta vaii, dincolo de care urmeaza doua saritori înlantuite. Ultima ne scoate în dreptul marii ferestre prin care trecem în Vîlcelul cu Smardar (1 800 m alt.).

Partea mai tehnica a traseului luand sfarsit, mai reducem din turatie si mai stam la povesti si poze.

Grupul.

Carpati.org

Din Valcelul cu Smirdar, decorul se schimba complet. În locul peretilor verticali si al culoarului îngust lasat în urma, ni se înfatiseaza o vale plina cu vegetatie, de un verde puternic, presarat cu flori rosii de smardar.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Nu departe de fereastra ne intampina si primele capre negre.

Carpati.org

Urcam circa 150 m diferenta de nivel, si ajungem la obarsia valcelului. Locului i se spune “La Amvon”. Din acest punct se ramifica spre stînga (nord) Braul de Sus, strecurat pe sub pereti pana în apropierea locului unde se afla, pe Creasta Nordica, refugiul de la Varful Ascutit.

Carpati.org

Carpati.org

Din punctul “La Amvon” catre stanga continuam traseul nostru pe lînga perete, trecînd prin “Portita Acului de la Amvon”, nume inspirat de acul de piatra din zona.

Partea superioara a impresionantului Canion Cioranga Mare (cotat 3A, parca).

Carpati.org

Carpati.org

Dupa portita coboram putin pana în valcelul plin cu grohotis al Canionului Cioranga Mare, apoi începem urcusul în lungul acestuia, depasindu-i micile obstacole direct sau prin ocoluri catre stanga, pe fetele înierbate.

Carpati.org

Un pic de “jnepening”.

Carpati.org

Traseul nu ne mai pune probleme, si continuam urcusul spre creasta, cu ochii cascati la frumuseti cum numai in Ceteatea Craiului poti vedea.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Gasim un loc umbros si mai facem o pauza pentru a ne racori un pic.

Carpati.org

Cat am stat aici, am avut parte si de o demonstratie de alpinism, din partea unor caprite.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Refugiul de la Ascutit incepe sa se vada.

Carpati.org

Hehe, dimineata eram jos, pe undeva pe acolo.

Carpati.org

Inca putin pana in creasta.

Carpati.org

Carpati.org

Ajunsi la Ascutit facem o pauza serioasa de data asta, cred ca vreo 2 ore am stat si am lenevit la soare, timp avand berechet ca sa coboram la Curmatura.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

A fost foarte senin, se vedea chiar si releul de la Costila.

Carpati.org

Pe creasta, aglomeratie mare. Cat am stat noi la soare a fost un du-te vino la refugiu. De fapt si la coborarea pe Padinile Frumoase aveam sa intalnim mai multe grupuri care urcau spre creasta.

Carpati.org

Carpati.org

Smardarul inca in floare.

Carpati.org

Carpati.org

La coborare pe Padinile Frumoase.

Carpati.org

Nu ma uita.

Carpati.org

Toata valea era plina de fel de fel de flori, care mai de care mai frumoase.

Carpati.org

Coborarea unei saritori “periculoase” Smiley

Carpati.org

Mai avem un pic pana la cabana, deja ma gandeam la o bere rece…. aaa, pardon, la o ciorbita calda Smiley

Carpati.org

Seara, la cabana, multa voie buna, glume, povesti, cantat la chitara pana tarziu in noapte. A fost o seara superba (de fapt toata tura Smiley). Ce poate fi mai frumos decat sa asculti o chitara, sub cerul plin de stele, in inima Craiului, alaturi de iubitori de munte.

Carpati.org

Carpati.org

Dimineata ne trezim destul de devreme si ne pregatim de coborare.

Cel mai tanar vizitator de la Curmatura Smiley

Carpati.org

Alegem sa coboram pe Valea Curmaturii, impreuna cu Cipi, Oana, Marius cu sotia si fetita.

Marius pregatit de drum Smiley

Carpati.org

Si o pornim la vale.

Carpati.org

Pe Valea Curmaturii, desi nu am intalnit marcaje, am dat de panouri informative. Traseul a fost si el o premiera pentru mine, ca si Valcelul cu Fereastra. Am intalnit si niste chei interesante, pe care le-am strabatut impreuna cu Laura, Oana si Ciprian, dupa ce am lasat rucsacii in niste tufe.

Carpati.org

De la Fantana lui Botorog, Marius ne-a transportat acasa la Laura, unde am mai stat la o vorba si o capsuna Smiley

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Cam asta a fost!

Ture frumoase la toata lumea!

Blog at WordPress.com.

Up ↑