Search

Pe drumuri de munte

Category

De prin munti

Piatra Mare, iunie 2016

Weekendul trecut am avut o experienta intensa, alaturi de copii, in Piatra Mare.
Am reusit sa captez atentia catorva copii, impreuna cu care am cautat si descoperit urme de caprioara, de mistret. De urs nu am avut noroc.
Nu ne-a fost rusine sa cautam prin “caca” intalnit pe poteca, si sa incercam sa descoperim ce animal a trecut inainte pe acolo. Ba din contra, entuziasmul a fost maxim.
Am reusit sa vedem un crin de padure fantastic.
Am invatat despre plantele si copacii intalniti pe drum, si de ce cresc ei exact in acel loc.
Poate nu am reusit sa tinem minte numele locurilor pe unde am umblat, al tuturor florilorย pe care le-am vazut. Dar nu asta e important. Important este ca am reusit sa comunicam cu toate minunatiile din jur.
Am reusit sa vedem si sa observam timp de minute bune o ciocanitoare.
Am imbratisat copaci si am intrat in legatura cu natura.
Am aflat ce e cu acele cutii negre, raspandite prin padure.
Am fost liberi, am intrat in noroi, ne-am tavalit prin iarba, am cautat prin balti tritoni, salamandre si broscute.
Am stat nemiscati incercand sa fotografiem fluturii (cu treaba asta, o parte si-au rezsolvat si tema de vacanta:) )
Ne-am distrat montand impreuna cortul in care urma sa dorm eu (copiii ar fi vrut sa doarma si ei la cort, poate data viitoare).
Am umblat dupa lemne uscate prin padure si am invatat cum se face un foc rapid.
Mai am foarte multe de spus, insa nu imi gasesc cuvintele, am incercat sa dau totul pentru acei copii si de data asta chiar cred ca am reusit.
Toate pozeleย au fost facute si editate de mine si de catre Adina, cu telefonul. Aparatul foto a fost pus la dispozitie de catre Alex, iar excursia a fost gandita de mine si NoGravity Club.

It will be fun, he said

Iesirea era planificata de ceva timp, trebuia sa scapam din Bucuresti. Trecuse vreme multaย de cand nu ii mai propusesem Adinei o tura “relaxanta”, “usoara”, fara evenimente ๐Ÿ˜€

Ma pun pe planuri. Ce poate sa fie mai romantic si frumos decat o iesire prin Crai, usurica (dupa mine), cu dormit la un refugiu izolat, cu sobita? Intreb pe ici, pe colo: ย nu mai e zapada in Crai, pe partea estica. Sau cel putin nu care sa puna probleme. Gata, acolo o duc pe Adina!

Dimineata (foarte, 5 AM) Regio pana in Brasov. Autobuz pana la Bartolomeu. Zarnesti. Gresesc putin drumul spre Prapastii (cum naiba, nu stiu, am fost de N ย ori pe acolo, si e si muntele meu de suflet). Probabil gandul la ce seara minunata ne asteata, si la gandul ca ii voi arata Adinei locuri de vis.

Inceputul este bunicel. Adina nu zice nimic inca. Prin Prapastii zapada deloc. Situatia se schimba dupa ce ajungem la intersectia cu Cheile Pisicii. Zapada de 15-20 cm, urme lipsa. Cum Adina nu avea niste bocanci prea buni, ma apuc de facut urme, avand grija sa nu ii intre ei in bocanci. Incercam sa las urme ca de schiuri. Si ย mergi, si mergi, si mergi. Ma gandeam la ce febra o sa am a doua zi, deja ๐Ÿ™‚

Adina zice ca vrea acasa. Sa ne intoarcem. Ca vine tatal ei sa ne ia. Stiam deja de schema asta, de la o alta iesire prin Crai ๐Ÿ˜› Asa ca sunt diabolic si ii spun sa continuam, ca nu mai e mult pana la refugiu, si ca o sa fie foarte frumos!

Incep sa ma gandesc si daca o sa gasim liber la refugiu. Si ce variante am avea in caz ca nu. Mai avem putin pana la parasirea marcajului turistic, si acolo o sa vad daca sunt urme in zapada, daca urcam sau mergem la o stana din apropiere, unde am mai dormit acum ceva ani. Siiii…. nu sunt urme in sus! Inseamna ca ca refugiul e liber!

Inceputul e destul de usor. Mai sus treaba se complica, stratul de zapada creste, la fel si inclinatia. In partea finala zapada e atat de proasta, incat blestem la fiecare pas. Daca mie imi este greu, ma gandesc cum ii este Adinei… Valcelul incepe sa rasune de epitete, multe si la adresa mea (ce ……… a fost in capul meu sa venim acum aici?) ย Adina rezista foarte bine. Cand ma vede pe mine in ce stare sunt, nu ii mai vine sa imi spuna nimic :))

Poiana finala. Ii zic ca de aici ajungem in 10 minute. Ajungem in 30 minute ๐Ÿ˜€

Tot asteptam momentul magic, cand casuta ni se va dezvalui, ca in povesti. Eu eram inainte, ma apropiam de locul visat, dar el nu aparea! Imi dau seama: refugiul nu mai exista! Soc si groaza. Cum????!! ย Nu mai exista Printesa??? Nu imi venea sa cred.

Era deja noapte. Ma intreb ce sa fac. Sa o duc pe Adina inapoi, la ora aia, pe intuneric, cand era deja epuizata, cu hainele si incaltarile ude, sa mergem pana la stana urmatoare, era imposibil.

Iau hotararea sa facem bivuac pe locul fostului refugiu. Adinei ii era deja foarte frig. Intind salteluta mea, ii dau sacul de puf si o instalez. Fac si o supa in 5 minute, apoi ma apuc sa fac un foc. Si asta mi-a iesit tot in maxim 5 minute, desi totul parea sa fie ud in jur. Am folosit pliculetul cu ulei de la supa ๐Ÿ˜‰ Am cautat pe sub zapada crengute, am facut aschii. Iese fum! E bine! ย Ma duc sa mai ย caut lemne pe sub zapada.

In timp ce Adina statea in sac, eu mi-am mai facut de lucru am mai vreo 2-3 ore pe langa foc, timp in care am reusit sa ma cherchelesc putin cu ajutorul berii luate din Zarnesti. Si a fumului. Ce frumos este in salbaticie, iarna, noaptea, langa un foc, sub cerul liber! Din cand in cand ii mai aruncam Adinei cate o gluma “buna” de-a mea. Raspundea,deci era bine ๐Ÿ˜›

Toate astea s-au intamplat pe ritmurile radio Fm Antena Satelor, cu un program de zile mari:) Dupa ce m-am afumat bine, am reusit sa usuc si hainele si incaltarile.ย Ocazie cu care bocancii Adinei au devenit cu un numar mai mic ๐Ÿ˜€

Ma duc si eu la somn langa Adina, pe izopren si cu sacul de vara si un sac RCO vechi de vreo 15 ani (luat din dulap dimineata in ultima clipa, nu stiu ce m-a impins…). Peste noapte a batut vantul destul de tare si a fost cam 1C, nu pot sa zic ca am dormit prea confortabil. De abia spre dimineata am prins si eu vreo 4 ore de somn- lemn. De obicei am si cate o folie de supravietuire in fiecare rucsac, nu stiu de ce lipsea din asta…

Adinei nu i-a fost frig, dar nu a prea dormit nici ea de frica animalelor si sunetelor. Era primul ei bivuac, iarna, munte, padure, cer liber ๐Ÿ™‚ ย Discutiile au fost multe, si pe diverse teme ๐Ÿ™‚

A doua zi strangem repede, si ย mergem in poiana la soare. Ce diferenta fata de ziua trecuta! Adina era asa fericita ca scapase cu viata incat orice i se parea minunat. De parca vedea totul pentru prima oara.

Stam nitel si ne holbam la crestele din jur, rontaim ceva, si incepem coborarea. Dupa ce ajungem pe traseul marcat, vedem o gramada de urme in zapada, iar a fost plin la Curmatura ๐Ÿ™‚

Facem un popas la pepiniera parcului, mancam niste ciocolata, vedem si primii ghiocei.

Continuam spre Prapastii, unde in locul ghetusului de ieri gasim mocirla.

In Zarnesti cautam un magazin. Primul era inchis. La al doilea am avut succes. Bere, Cola, chipsuri.

Gara Zarnesti. Bere. Chipsuri. Regiotrans Brasov. Munti plini de zapada.

Adina: “Mi-a placut!”

*Din seria lucrurilor frumoase, simple, de care iti amintesti mereu.

Succes! ๐Ÿ™‚

Regio 3001. Deocamdata e bine
Regio 3001. Deocamdata e bine
Autogara Brasov. Dam vestile acasa, suntem bine
Autogara Brasov. Dam vestile acasa, suntem bine
Asteptam autobuzul spre Zarnesti. Caldura mare, deocamdata
Asteptam autobuzul spre Zarnesti. Caldura mare, deocamdata
Stanca ce imi place mie
Stanca ce imi place mie
Veselie. Deocamdata :D
Veselie. Deocamdata ๐Ÿ˜€

IMG_20160305_134652

IMG_20160305_134458

20160305_151700

Treaba incepe sa.....
Treaba incepe sa…..

2016-03-06 15.17.32

IMG_20160305_191935

IMG_20160306_100227

20160306_074920

Poiana minunata. Munte. Liniste. SoarePoiana minunata. Munte. Liniste. Soare

20160306_102107

20160306_113040

20160306_114059

20160306_112602

IMG_20160306_140021

IMG_20160306_153706

Prin Crai. Cu ploaie. Multa

26/07/2014

Pe Irina nu o stiam de mult timp. Era printre cunostintele de pe FB, ne intalnisem prima data la Victoriei la metrou sa ii dau ceva, discutii virtuale, si o o iesire foarte faina cu biclele pe la Mogosoaia si Stirbei. Dupa toate astea, punem si de o tura pe munte, desi prognoza zicea: apocalipsa ๐Ÿ™‚

 

Hotaram sa ignoram prognoza si situatia mea financiara cam proasta si sa mergem prin Crai. Pe unde exact, vedem la fata locului. Si plecam vineri seara cu Regiotransul. Jos palaria. CFR trebuie sa ia lectii. Spatii cat de cat decente pentru bagaje si cei mai lungi :). Aer conditionat. Fara urma de vanzatori ambulanti. Timpul de parcurgere Bucuresti- Brasov simtitor mai scurt. Drumul trece repede, ne uitam si la Nanga Parbat, film pe care amansem sa il vad pana acum pentru ca era in limba germana, straina pentru mine ๐Ÿ™‚

Brasovul ne intampina cu ploaie. Hoinarim putin prin centru, ne oprim la un local cochet timp de o bere si o ciocolata calda. Frumos Brasovul. Apoi mergem spre locul unde urma sa dormim. Multumim Laura si Florin ๐Ÿ™‚

DSC_0803

Dimineata ne intampina cu… vreme buna ๐Ÿ™‚ Tot cu Regiotransul ajungem in Zarnesti. Mai facem ceva cumparaturi apoi pornim la drum. Imi era dor tare de Crai. Nu mai ajunsesem de multa vreme. La Botorog am parte de un moment neplacut, sa zicem. Trebuie sa platesc, pentru prima data, taxa de intrare in parc. Nu as vrea sa discut prea multe pe tema asta, au tot curs vorbe. Desi initial nu am vrut, am zis hai, sa nu imi fac nervi, vreau sa ma bucur de tura. Si ‘marc banu’.

 

O poteca ce mie imi place foarte mult. Inainte imi placea si mai mult, pana sa intre cu TAF-urile….

DSC_0806

DSC_0807

Mergem linistit, voie buna, liniste, companie faina. Exact de ce aveam nevoie. Popasuri de cascat gura fara numar.

DSC_0810

DSC_0812

Incep sa se auda tunete in departare. Hmmm, poate nu asa departe…. Creasta Craiului se pierde din cand in cand printre nori ce nu prea aratau bine… Ajungem intr-o poienita salbatica si foarte draga mie. Popas. Luam apa, lenevim nitel, ne invartim putin prin zona. Locul asta inseamna mult pentru mine. Linistea e sparta de zborul unui cocos de munte. Stiam eu ca am sa vad iar, mereu am avut ocazia aici ๐Ÿ™‚ Irina nu a apucat sa il vada.

DSC_0816

DSC_0818

DSC_0826

DSC_0832

Ma gandesc ce sa facem. Creasta se ascundea din cand in cand printre nori, tunetele rasunau din ce in ce mai aproape. Doar eu “stiam” zona. Iau decizia sa continuam, sa iesim in creasta. Grohotisul ne pune indemanarea in a topai la incercare.

DSC_0835

Trecem de grohotis si ma gandesc pe unde sa o luam in sus. Din creasta stiu exact, de aici….cam stau pe ganduri. Am mai avut ceva experiente in zona, cu mers cam pe la cucurigu. Aleg un valcel ce de jos mie imi pare viabil. O intreb si pe Irina daca i se pare ok. Am acordul si ii dau in sus.

 

Hmmm, de jos parea mai simplu ๐Ÿ˜€ dupa ce ne-am angajat pe valcel incepe ploaia. Intai usurel,asa, apoi….. potop. Ajungem la un pas mai delicat. Stau si calculez. Pe uscat poate nu era mare lucru. Aveam si bagaj maricel… Dupa ce ma cacai putin (mai mult) reusesc sa trec pasul. Totul ud in jur…cam nasol… De coborat inapoi nici vorba. Dupa ce ca era friabil, mai era si iarba uda. Deja imi faceam mustrari, uite unde am bagat “biata” fata. Daca pateste ceva?ย  Am eu oricum un talent la balaurit…. ๐Ÿ™‚ Irina spune ca e ok si ca daca nu i se parea ok de la inceput, nu mai venea. Mi-a placut calmul ei.

Bun… trec pasul printr-un sprait cam larg, catar pe niste fete cu iarba, in timp ce turna peste noi. Irina imi spune ca daca ar scapa de rucsac i-ar fi mult mai usor. Ma gandesc ce as putea improviza ca sa trag rucsacul. Nu aveam la noi nimic “tehnic”. Ma gnadesc intai sa leg hainele din rucsac una de alta ๐Ÿ™‚ Apoi imi vine ideea sa scot sacul de bivuac. Buna idee! Are vreo 2m si ceva. Descatar putin, il arunc, leaga rucsacul, reusesc sa il trag, si …gata! Am scapat ๐Ÿ™‚

Pe moment, mai avem pana la creasta.

Dupa pasajul depasit, ne mai relaxam nitel ๐Ÿ™‚

DSC_0837

DSC_0838

O bubuitura imi taie respiratia. Ce ecou a putut avea acolo, in sufletul Craiului! Ma uit si spre creasta, un alt traznet….. Trebuie sa iesim macar din zona asta, sa fim cu picioarele pe “pamant”, sa zic asa.

De unde suntem parca imi mai amintesc ceva, am mai balaurit. Am urcat muchiuta din spatele Irinei cam “la liber”, si pe teren ud. Ma tot intreba cat mai e pana in creasta ๐Ÿ˜€ Nu dupa mult timp iesim pe teren ceva mai uman. Ma gandesc daca sa iesim in creasta sau sa mergem pe un brau pana spre Ascutit. Furtuna incepe sa se potoleasca. Eram uzi pana la fund, scuzati expresia ๐Ÿ™‚ Partea de sus era totusi uscata, jacheta pe care abia m-am indurat sa dau 30 euro in Tatra si-a facut treaba! ๐Ÿ™‚

 

DSC_0842

DSC_0843

Discomfortul pentru mine era maxim. Nu suport sa fiu ud. La fel si Irina, imi zicea ca e a doua oara cand o prinde ploaia pe munte. Cum, doar a doua oara? :)) Initial am vrut sa o luam spre Ascutit, dar in curand am inceput sa ma obisnuiesc cu hainele ude pe mine. La Ascutit oricum se vedea puhoi de lume si nu ma incanta ideea. Asa ca… o pornim spre La Om.

DSC_0845

DSC_0846

DSC_0847

Ploaia se oprise si avem parte de spectacol. Aburi se ridicau peste padure.

 

DSC_0848

DSC_0854

DSC_0854

DSC_0861

Inainte de refugiu stam si privim fascinati la o capra neagra si puiul ei, ce nu pareau prea deranjati de prezenta noastra.

DSC_0881

Refugiul gol. Ieeeei! Am ajuns la timp pentru a prinde apusul. Nu ne schimbam cu haine uscate, ne asezam si privim fascinati spectacolul. Cu clantanit de dinti si suportand un atac turbat al unor musculite :))

 

DSC_0891

Pana la urma ne retragem in refugiu. Dau sa ma schimb, si observ ca hainele mele erau partial ude, inclusiv sacul. Ne punem pe gatit si mancat. Pe parcusul noptii m-am trezit de mai multe ori, sa ma rontai ceva si sa ascult vantul ce parea ca o sa ia refugiul pe sus. Noapte superba! Imi era dor de Crai.

Dimineata coboram alene spre Grind.

DSC_0893

DSC_0915

DSC_0897

DSC_0918

DSC_0920

DSC_0923

 

10524465_820974627921466_1721485931_n

Pe curand, Crai! Multam Irina!

10570632_820974574588138_1371106689_n

Eu, desfasurat in tren :)) Tot Regiotrans ๐Ÿ˜‰

10567973_820974471254815_2124602456_n

 

 

 

Plimbare de noapte

22/06/2013

Echipa: eu si cu mine ๐Ÿ™‚

Traseu: Jepii Mici- Caraiman- Omu- Ciubotea- Bran

Mi-am adus aminte iesirea asta de anul trecut. Nu mai retin ce sarbatoare era, era o zi libera, siย  mai toata lumea plecase pe undeva. Numai eu nu ๐Ÿ™‚

N-am avut chef. Initial. Dupa ce am pierdut mai toata ziua aiurea cu bicicleta prin Bucuresti, pe seara incep sa am mancarimi in talpi.

Parca totusi as pleca pe unde.Dar unde sa plec? La ora asta? Singur? Erau anuntate si tot felul de coduri/atentionari de ploaie, furtuna, etc…

Ma tot agit de unul singur vreo juma’ de ora apoi gata! Ma hotarasc sa plec. Arunc in rucsac salteluta, sacul de bivuac, sacul de vara, ceva mancare gasita prin dulap si fug spre gara. Schitasem si un traseu, cu o parte stiuta, parcursa, si una noua. In drumul spre gara il sun pe Marius si il pun sa caute un track gps si sa imi spuna marcajele ๐Ÿ™‚ Gaseste, imi trimite pe mail trackul, gata, sunt pregatit :d

Cum cobor din tren in Busteni, ma intampina niste tunete…. Hmmm. O pornesc spre Silva. Pana sa ajung incepe si ploaia. Incep sa ma intreb daca sa urc sau sa raman in oras la o Silva bruna ๐Ÿ™‚ Au inceput bubuielile. Si fulgerele. Ce mai, era un adevarat spectacol! Nu mai vazusem de multa vreme asemenea dezlantuire.

Pana la urma hotarasc sa urc. Era ora 23. Mmm tura de noapte ๐Ÿ˜€ Ce o fi, o fi! ๐Ÿ™‚ Gandeam ca in padure sunt la adapost si ca o sa se opreasca ploaia pana ies eu la gol alpin. Incep sa bag tare. Imi place sa merg si singur, am ritmul meu, parca sunt pe pilot automat. Eu si cu gandurile mele. Prin padure era destul de bine, nu ploua asa tare. Pornesc ipodul, sa sperii animalele cica. Dar nu prea facea fata la ce era in jur. Merg constant, cu atentie pentru ca pe la jumatatea vaii mai erau ceva poduri de zapada.

Fac un mic popas, imi aprind o tigara. Cum stateam eu linistit, arunc o privire in sus… Deasupra mea, la vreo 20 metri, doi ochi ma fixau. In prima faza intepenesc, apoi trag o hauila :)) “Ochii” au luat-o la goana in sus. Nu mi-am dat seama ce era, probabil vreo capra. Dupa faza asta mi-a intrat in cap o stupizenie de melodie, nu stiu de unde, cum, dar m-a tinut toata seara :)) Doi ochi caprui :))

Bun, termin tigara, si reiau drumul. Pana la Cabana Caraiman am facut vreo 1h30, maxim, de jos. Ploaia se oprise, parea ca se mutase deasupra Baiului. Poposescc in fata cabanei si rontai o ciocolata. Pana sa termin eu de mancat, pam-pam: ploaia se intoarce! Initial planul era sa merg spre Omu pe la Cruce, mi se parea mai frumos si cu mai putina diferenta de nivel. Cand am vazut ce ploaie incepuse si cum picau traznetele prin jur, am schimbat planul. In 10 minute eram la centrul Salvamont de pe platou.

Nu va zic ce fete au facut oamenii cand am intrat, era cam ora 1 noaptea :)) Doar vreo 3 persoane mai erau treze la ora aia. Dau seara buna, intreb daca pot sa poposesc putin pana trece ploaia. Oamenii inca nu erau prea vorbareti, se uitau la mine de parca eram de pe alta planeta. Imi spun ca da, e ok sa stau, pot chiar sa si raman la ei.

Ma intreaba la ce ora am plecat de jos si ce e cu mine la ora asta.

-La cat ai plecat de jos?

-Pe la 11, zic eu.

-Cat??? Wow, pai de ce ti-a luat asa mult sa ajungi pana aici?

-Pai nici 2 ore din Busteni pana aici la voi nu mi se pare prea mult…. zic eu :)))

-Aaaaa, ai plecat acum seara.. Aha…

Si tot se uitau la mine :)) M-am schimbat, am mai rontait cate ceva. Oamenii au tot incercat sa ma convinga sa raman peste noapte la ei. Nici nu le-am mai zis care era tinta (Ciubotea), le-am zis ca vreau doar sa ajung pana la Omu ๐Ÿ˜€ I-am linistit ca stiu traseul, l-am parcurs de multe ori. Dupa vreo 2 ore, dupa ce se opreste furtuna, plec la drum.

Ce pot sa zic, a fost genial! Nici urma de urgia de mai devreme. Era o liniste totala. Si o luna plina extraordinara! Nici o adiere de vant. M-am mai speriat de vreo 2 ori de niste paserele ce tasneau din iarba, de langa poteca, dar in rest a fost ok ๐Ÿ™‚

La Omu mai fac o pauza de tigara si de privit. Totul in jur era luminat de luna. Toata lumea dormea la cabana.

Acum urma partea noua de traseu. Am avut o mica bajbaiala, dar pana la urma am reusit sa ajung cu bine la refugiu, dupa aproximativ vreo 4h:30 (fara pauza de la Salvamont) Taman cand incepea sa se lumineze.ย  Credeti ca m-am dus sa ma culc? Nu, am mai stat vreo ora sa admir rasaritul. De abia dupa aceea am picat. Lemn :))ย Dar nu pentru multa vreme. Cred ca am dormit vreo 3 ore.

La refugiu era si Andreea, si hotaram sa coboram impreuna pe Ciubotea. Traseu nou pentru amandoi. Fain traseul, ca de altfel toate de pe partea asta a Bucegiului. In partea finala a traseului, ne prinde iar ploaia. Nu e bai ๐Ÿ™‚

Bran, autobuz, Brasov, Bucuresti….

Una din iesirile care imi plac mult ๐Ÿ™‚

SAM_0586

SAM_0602

SAM_0612

SAM_0619

20130623_100914

20130623_094626

20130623_102153

20130623_102313

20130623_102520

20130623_103149

20130623_113534

SAM_0641

SAM_0656

20130623_120308

Valea Tapului si Creasta Malinului

2013/09/07

Echipa: eu, Andreea, Andrei, Roxana

Traseu: Valea Tapului- Creasta Malinului- Braul Mare al Costilei- Valea Priponului.

Ei da, n-am mai scris cam de multicel pe aici. Azi insa m-a “pocnit” cheful. Incep usurel, cu un album foto si o descriere sumara a traseului ๐Ÿ™‚

Din Busteni pornim catre Valea Cerbului. Nimerim fara probleme intrarea pe vale (nici unul dintre noi nu mai fusese pe aceste trasee). Punct de reper: un bolovan imens, pe partea stanga cum urci. Daca imi aduc bine aminte e cam inainte de Valea Urzicii. Bolovanul poate fi mascat de copaci, asa ca atentie.

Reperul pentru intrarea pe Valea Tapului- bolovanul imens
Reperul pentru intrarea pe Valea Tapului- bolovanul imens

20130907_11_41_29_IMG_3033

Valea Tapului nu ne-a pus nici o problema, din ce gasisem pe internet in faza de documentare parea mai “interesanta”. Chiar de la intrare ne intampina o saritoare mare, pe care ocolit-o pe stanga, pe un mic prag.

20130907_11_50_03_IMG_3057

20130907_114223

Se urca pe vale pana cand se inchide, arata ca un ceaun.

20130907_12_06_02_IMG_3067

20130907_12_06_49_IMG_3075

O platforma draguta

20130907_12_15_10_IMG_7111

Am ajuns in locul in care valea se inchide. De aici ne orientam pe dreapta, pe niste ierbotenii, apoi un mic hornulet, pana depasim “ceaunul”.

20130907_12_22_33_IMG_3082
Valea se inchide. Ocolire pe dreapta, pana dam in Braul cu Jnepeni

Aici suntem pe Braul cu Jnepeni, aproape de Creasta Frumoasa (Viilor Senzatii). In spate se vede traseul parcurs.

Brana pe care am venit spre Creasta Viilor Senzatii (Frumoasa)

20130907_12_48_36_IMG_7113
Iesirea in Creasta Viilor Senzatii

20130907_13_03_58_IMG_3104

Pe creasta facem un mic popas, rontaim ceva si cascam ochii in jur. Caci avem ce vedea ๐Ÿ™‚

20130907_13_08_51_IMG_3114

20130907_13_11_44_IMG_3123

La plecarea de pe creasta noi am luat-o cam aiurea. Adica oarecum pe curba de nivel. Unde am dat de o MAREEE de jnepeni. Eu m-am prins mai repede si am iesit direct in sus pe creasta unde situatia era mai ok. Pe restul i-am lasat sa se chinuie ๐Ÿ˜€ย ย  Deci urcati pe creasta, pana ajungeti cumva la Valea Seaca a Costilei.

Pe Creasta Viilor Senzatii
Pe Creasta Viilor Senzatii, locul unde am iesit de pe Braul cu Jnepeni

20130907_14_37_57_IMG_3181

Din firul Secii Costilei urcam direct pe niste fete de iarba pana sub Colt, unde dam de un piton mare. Incepe bine- al doilea piton din traseu ๐Ÿ™‚ De la pitonul asta mergem spre stanga, spre Valea Malinului. E o traversare draguta.

Picture 088Dupa traversare regrupez pentru a nu freca prea mult coarda. Urmeaza pasajul cel mai interesat, cred. Sunt vreo 2 pitoane.

20130907_16_06_53_IMG_3195

Picture 097Se merge pe fata dinspre Malin.

20130907_152239

20130907_16_42_18_IMG_3208

Picture 124

Ultima portiune inainte de a iesi pe creasta propriu-zisa a Malinului.

20130907_17_04_59_IMG_3221

20130907_17_23_49_IMG_7141

20130907_17_44_45_IMG_3238

20130907_17_47_35_IMG_3245

Un apus de vis

Pe Creasta am avut ceva emotii la traversarea Coltului. E un piton inainte de traversare si unul dupa. Andrei s-a descurcat mai bine, a gasit o priza de mana pe care eu o ratasem.

20130907_182743

20130907_17_59_20_IMG_7147

20130907_175626

20130907_17_59_29_IMG_3250

20130907_18_52_30_IMG_3267

20130907_19_08_05_IMG_3273

Pe BMC, la intersectia cu Valea Urzicii. La coborarea pe Pripon ne-a prins noaptea si am balaurit putin.

20130907_19_38_16_IMG_3287

20130907_184403

Cam asta a fost. O iesire foarte faina. Data viitoare o sa incerc sa bag mai mult text ๐Ÿ˜›

coltul malinului fig50

Blog at WordPress.com.

Up ↑