11 aprilie 2012
Echipa: Cristi, Laurentiu, Tudor, eu
Pregatiri si asteptari pentru mini-vacanta de Paste. Imi luasem liber si joi si vineri cu gandul de a merge undeva mai departe, in Cheile Turzii. Numai ca draguta de vreme nu a tinut cont de planurile noastre si si-a pus in gand sa ne cam ploua. Si cum stateam eu bosumflat asa, ma suna Cristi cu o propunere de nerefuzat- Valea Seaca a Caraimanului- Valcelul Mortului. Chiar daca vara trecuta am zis ca nu o sa mai calce prea curand bocancii mei pe acolo, am zis “da” imediat propunerii lui Cristi, asta si pentru ca eram curios cum e si cu zapada pe acolo.
Numai ca era o mica problema- tura era pentru miercuri, 11. Rezolv insa si problema asta si gata de plecare sunt 🙂
Pe foarte scurt mai jos 😀
Plecare dimineata la 5:30.
Drum fara peripetii.
Bucegiul spectaculos si maret ca de obicei.
Zapada numa’ buna de coltari.
Urcare frumoasa.
Saua Mortului repejor.
Plecat spre Braul Mare al Caraimanului.
Traversat cateva portiuni urate de zapada pe brau, cu inima cat un purice.
Facut cale intoarsa pe cele cateva portiuni de zapada, tot cu inima cat un purice. 🙂
Pornit spre Valea Alba, unde am gonit repede pana la Verdeata. Zapada de sus pana jos, buna de coltari.
Asteptat o vreme coechipierii. Plecat spre Bucuresti multumit de tura si echipa. Foarte multumit. 🙂
Mai vreau!
Cam asta a fost si iesirea pe VSC, postata printre picaturi la job, nu de alta dar de vreo 2 saptamani am foarte mult de lucru 😀
O povestire “normala” gasiti la Cristi. Cititi ca merita 😉
Ce am facut de Paste pana la urma, saptamana viitoare.
Si mai jos poze:
Pe drumuri de munte 
June 29, 2012 at 1:52 pm
faina tura, peisaje magnifice. Am urcat-o si eu in apr 2006 dar pe o zapada uda si ceva ceata. La coborire am ales o varianta, platou-Jepii Mari, deloc inspirata cind esti singur si trebuie sa-ti croiesti drum prin nameti. Desigur, a meritat!
LikeLike