GOTAN PROJECT-Triptico by ad078
9,10 aprilie 2011

In primul  ii urez bun venit noului membru in “secta” noastra (sper), Rosemarie!🙂

Acum ceva vreme primesc un mail cu subiectul “Scrisoare de intentie”. Hmmm…ia sa vedem despre ce este vorba:

“Buna

Iti urmaresc blogul.🙂 Ma numesc Rosemarie (Roze), sunt cititor fidel, aproape stalker😛 al blogului tau.
Imi plac posturile despre excursiile voastre pt ca ma intereseaza domeniul: excursii, trasee, tot ceea ce faceti voi. Si m-am gandit sa imi incerc norocul intrebandu-te daca in grupul vostru ar fi o posibilitate, pt mine,… de a “aplica”, de a ma afilia :D:D Pentru ca eu cu “gastile mele” am tot facut trasee obisnuite si as vrea sa incerc ceva mai mult.”

 

Raspunsul meu:🙂

“Buna ziua,

In urma scrisorii de intentie ati fost acceptata pentru un prim interviu. Inainte de asta mai vrem sa stim:

1. Daca puteti interpreta melodia urmatoare: http://www.youtube.com/watch?v=2Z4m4lnjxkY

2. Ce numar purtati la pantof

3. Daca va plac pisicile

4. Parerea dumneavoastra referitor la controversa din lumea muzicală românească, după ce publicul a observat similiarități între noul single DJ Sava, 2.2 Story, și o melodie a manelistului Nicolae Guță. (sursa: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/audio-nicolae-guta-versus-dj-sava-cine-pe-cine-a-copiat-327545.html )

 

Raspunsurile au fost satisfacatoare si a ramas sa o anunt cand facem prima iesire.🙂

Au urmat apoi mai multe discutii pe mail, care mai de care mai haioase🙂 si uite asa se apropie week-end-ul de 9-10 aprilie… Rux imi propune pentru ziua de duminica o tura pe Bucsoiu si Balaur. Suna bine. Ma gandesc si eu la o tura pentru sambata (Rux nu putea merge decat duminica), vorbesc cu Maria si schitam planul: Braul Mare al Morarului. O anunt pe Roze de planul nostru, o intreb daca are echipament, daca a mai facut vai si…stabilim sa mergem in formula asta sambata: eu, Maria si Roze.

Maria mi-a “reprosat” ca am cedat prea repede cand am acceptat sa vina “necunoscuti” cu noi, cand a vrut sa aduca ea pe cineva am pus ‘nspe mii de intrebari despre persoana respectiva :)) Pai cum sa nu cedezi unei priviri ca asta (a stiut Roze ce poza sa imi  trimita)!?! :))

Poza trimisa de Roze, inainte de intalnirea “face to face”🙂

roze.jpg

Vremea se anunta urata, precipitatii si vant de pana la 100km/h. Dar am zis ca fie vreme buna, fie vreme rea, nu voi sta in casa mea (adaptare de la galeria Dinamo :P)! :))

Sambata in zori ma intalnesc cu Maria la Crangasi iar pe Roze o luam de la Aviatorilor. Ne studiem in liniste apoi incep “atacurile” :))

Ma intreaba Roze cati ani am. Zic eu: 33. Hmmm…pica nitel pe ganduri si apoi scapa: “saracul!” =))  Buuun, “Prima data!” imi zic in gand. Si ne-am pus pe ras si povestit pana la Busteni, care ne-a intampinat cu o ploaie torentiala :((

Ceva explicatii acum despre titlul povestirii🙂

Ideea mi-a venit de la un banc spus de Roze:

Un cuplu celebra 50 de ani de casnicie. Armonia si linistea din familia lor erau celebre in tot oraselul, asa ca un reporter de hotaraste sa realizeze un interviu.
– Cum se face ca de 50 de ani nu v-a vazut nimeni certandu-va sau macar ridicand tonul unul la altul?
– Secretul este la inceputul casniciei, in luna de miere. Ne-am hotarat sa o petrecem la o cabana superba pe creasta muntilor si am inchiriat doi magarusi pentru a ajunge acolo impreuna cu bagajele noastre. La un moment dat, magarusul sotiei mele s-a impiedicat si au cazut. Sotia mea, desi se lovise, i-a spus animalului pe un ton calm “Prima data”. Magarul s-a ridicat si am continuat drumul. Dupa un timp, s-a impiedicat din nou. Sotia mea i-a spus, cu aceeasi voce egala “A doua oara”. Ne-am continuat calatoria, magarul s-a impiedicat a treia oara. Atunci sotia mea a scos un revolver si a impuscat magarul in cap. Am facut criza de isterie. I-am spus ca e nebuna sa procedeze asa de crud cu bietul animal, ca trebuie sa consulte un psihiatru. Sotia mea s-a intors catre mine, m-a privit in ochi si mi-a spus calm “Prima data”. A fost prima si ultima data cand ne-am certat.

 

Alte motive: prima data cu noi, prima ei tura pe o vale (in fine, tentativa de vale), primul ei rapel, prima data cu coltari, prima ei noapte la cort in conditii mai de iarna🙂

Asa, sa revin. Busteni. Ploaie.Urat tare afara. Mergem si parcam masina in fata Caminului Alpin si stam. Si stam. Pana cand, usor usor, ploaia incepe sa se transforme in ninsoare. Yupyyy! <:-p

Incepem sa ne agitam in masina, ne echipam si suntem gata de plecare. Ramanem uimiti de rucsacelul Rozei: in 10l a reusit sa indese coltarii, un polar, mancare, apa, ham! Recunosc, e un maestru al impachetatului🙂

Eficienta- rucsacul

1.jpg

Plecam. Era atat de frumos! Liniste, nici urma de turisti deocamdata, ninsoare, zapada incepuse sa se astearna deja. Numai vantul se infoia din cand in cand si facea padurea sa vuiasca. Vazand cat de tare bate vantul, am schimbat planul, nu vroiam sa ajungem planoare de pe Braul Mare al Morarului. Ne indreptam spre Poiana Malinului, cu gandul sa studiem la fata locului ce putem face. Incet ne apropiem de Poiana Costilei. Inainte de poiana facem un scurt popas, la adapostul brazilor, si mancam cate o ciocolata, bem ceai.

Spre Poiana Costilei

2.jpg

Urcare pe Valcelul Poienitei

3.jpg

4.jpg

Sus in capatul valcelului vantul mai sa ne zboare. Hornul pe care trebuia sa coboram era peticit cu gheata. Pregatesc de rapel, Maria se duce prima. Ii fac instructajul Rozei si cu emotii porneste si ea. S-a descurcat foarte bine🙂

Din poiana ma duc in sus si studiez zapada. Nu era ok. Cat am stat 10 minute pe loc, ma acoperise pana la genunchi, curgea valuri valuri de sus. Consistenta diferita la distanta de cativa metri, nu era ok deloc.

5.jpg

6.jpg

 

Zapada🙂

7.jpg
 
9.jpg

 

Maria

10.jpg
 

Luand in calcul conditiile de acolo decidem sa ne intoarcem. Ne mai fataim nitel  apoi plec sa explorez partea inferioara a Vaii Malinului, ma gandeam sa nu coboram pe acelasi traseu. Incep sa caut pitoane dar nu dau de ele, probabil ca erau sub zapada. Ma duc in jos, vreo 3 praguri, si tot nimic.

11.jpg

12.jpg

13.jpg

14.jpg

Cum nu aveam nici un piton la mine, abandonam si ideea asta, nu ne ramane de facut decat sa ne retragem pe acelasi traseu. In Poiana am coborat pe firul celalalt al valcelului, a fost interesant si pe acolo.

 

La iesirea din Hornul Pamantos.

18.jpg

 

Picatura

16.jpg

 

In Poiana, ceva semne de primavara

17.jpg

Stam vreo ora la stana din poiana, ne hranim bine, apoi ne gandim pe unde sa balaurim, era devreme totusi. Sa mergem la Diham? La Poiana Izvoarelor? Sau sa coboram la Gura Diham pe Munticel? Pana la urma ne hotaram sa mergem pana la Refugiul Costila. Orbecaim nitel pana prindem poteca dar pana la urma dam de doua urme, unele de urcare, altele de coborare. In partea superioara a drumului incepe distractia: patinaj artistic🙂

 

Peretele Vulturilor

19.jpg

 

Maria

20.jpg

La refugiu era pustiu. Avem parte de un super spectacol: nori, ninsoare, umbre, lumini. Soarele reusea din cand in cand sa sparga plafonul de nori.

21.jpg

23.jpg

24.jpg

Dupa ce ne-au inghetat mainile pe aparate intram in refugiu si luam o gustare.

Picatura😀

25.jpg

Am coborat spre masina cu gandul la mici si limonada, motive suficiente sa ajungem destul de repede jos🙂. Mergem si ne ospatam cu mititei, ciorba de fasole in paine, MBS si cate o bere (soferii Sprite :P).

Pe seara soseste si restul trupei: Rux, Andrei si Despot. Mai bem o bere apoi ne urnim spre “hotel”😀. Am ales sa punem corturile in patria ursilor, in zona Gura Diham :)) Ne punem pe montat. Vantul isi face de cap si rupe un bat de la cortul lui Andrei (era deja subrezit- batul, nu Andrei :)) ). Asa ca Rux si Andrei vor dormi in masina. Cortul Mariei devine adapost pentru Despot iar al Ruxandrei pentru mine, Roze si Maria. Ne gospodarim repede asa ca mai avem timp si de un mic foc. In 10 minute am strans cu Despot un brat de lemne si focul e gata repede.

Ultima poza facuta cu aparatul lui Roze. Aparatul s-a cam blocat dupa tratamentul cu sare aplicat. Roze “imprumutase”😀 de la restaurant niste sare pentru a avea la slana si ceapa, si servetelul s-a rupt in buzunar.

26.jpg

Nu zabovim prea mult, frigul si oboseala ne-au trimis la nani. Cum Roze avea un sac de dormit nu tocmai grozav, o bagam la mijloc, sa ii tinem de cald🙂 Acum nu stiu cat de frig i-a fost, dar nu s-a plans deloc🙂. Dimineata (pe la 9) termometrul de la masina indica -2 grade. In timpul noptii am avut parte si de vreo 3 momente neplacute, provocate de niste “brainless” ca sa ma abtin. Toata noaptea au circulat masinile spre si dinspre Gura Diham. E si unii au gasit funny sa claxoneze cand treceau pe langa noi. Asta pe la 1-2 noaptea. Ba unii si mai inteligenti au oprit masina, au deschis geamul si au inceput sa faca ca toate “lighioanele”. Sperietura mare pe restul, eu eram treaz de fiecare data si dadeam explicatii fetelor: eh, nu e ursul, numai niste idioti :))

 

Dimineata…leneveala mare. Zabovim atat de mult ca ne piere tot cheful de a mai incerca ceva in zona. Ce-i drept nici vremea nu ne prea imbia. Stam in cort fac niste paste la primus, mancam una alta, mai ascultam niste muzica…

 

Dimineata la Gura Diham

27.jpg

Cum stateam noi nehotarati, Despot si Andrei vin cu o idee: sa mergem la Slanic, la Salina. Rumegam ideea, nu prea mersese nimeni pe acolo (doar Rux, acum multi ani) si intr-un final ne hotaram: salina sa fie🙂

In Busteni cand am plecat noi ba ploua ba ningea. In Sinaia complet diferit: soare si frumos. Drumul pana la Slanic mi-a placut foarte mult, pitoresc, si primavara isi facea simtita prezenta pe ici pe colo.

28.jpg

29.jpg

 

Andrei🙂

30.jpg

 

Daaaati si laaaa noiiii un baaaaaan!🙂

31.jpg

32.jpg

33.jpg

 

35.jpg

36.jpg

37.jpg

38.jpg

39.jpg

40.jpg

41.jpg

42.jpg

43.jpg

44.jpg

45.jpg

46.jpg

<47.jpg

48.jpg

49.jpg

50.jpg

51.jpg

Chiar daca nu a iesit ce vroiam, a fost o iesire foooarte frumoasa, cu ceva locuri noi vazute, cu prieteni si cu un amestec de iarna primavara🙂 A, si nu am stat acasa!😛

Parerea lui Rosemarie despre intalnirea cu noi:)

“Cum sa fiu dezamagita !!!! Vai mai Andrei….dar m-am simtit atat de bine! A fost cu adevarat o EXPERIENTA pt mine…. Am aflat ca pitonul nu e neaparat un sarpe si ca oricum pitonii nu traiesc in Romania.

Am aflat cum se indeasa o casca pe scafarlie, cum se pun coltarii….de rapel nu mai spun! valuri valuri de adrenalina mi-au facut inima sa-mi stea inloc, pentru cateva secunde. De frig nu mai zic nimic ! :P

Am vazut si eu o saritoare ! Si prima noapte de iarna dormita in cort !”

 

Pana la urmatoarea isprava, va salut!

 

PS: week-end-ul viitor sunt si eu invitat sa cunosc gasca lui Roze, daca nu mai apar stiti cine e de vina >:) (asta apropo de ce zicea ea, “cine stie ce schelete aveti prin dulapuri si ce va poate capu’”