Iar, numai poze. Sper sa va placa melodia š
Baia de Fier, 14-15 mai 2011
In sfarsit am avut parte de primavara, week-end-ul trecut!Ā Planul pentru sfarsitul saptamanii era facut de Roz de vreo 2-3 saptamani: Baia de Fier. De abia asteptam, nu mai fusesem in zona! Din povestirile ei aveam ce face pe acolo: catareala, pesteri, plimbari. Joi seara iesim pe la 10 de la teatru si dam fuga la supermarket sa facem cumparaturile pentru toata trupa (cam 14 persoane erau asteptate). Terminam treaba pe la 12:30 si fugim repede la somn. Bine, nu prea repede. Majoritatea era inca treaza pe la 2 noaptea š Vineri dimineata plecam la serviciu cu rucsacurile dupa noi, ne prefacem ca muncim (unii :P) si asteptam cu nerabdare plecarea. Greu, greu, trece timpul! La 5 dam startul: sa inceapa week-end-ul! Marius ne asteapta la Victoriei. Eu ajung primul apoi apar Roz si Carmen. Ingramadim bagajele cat de bine putem in masinuta lui Marius si plecam.
Drumul pe autostrada l-am parcurs repejor, probleme au aparut la iesire.Am stat o ora si jumatate in trafic :((
A fost cu atat mai urat cu cat burticile noastre erau cu gandul la “micariile” de la Dealul Negru. Deja vedeam gramezi de mici imensi si carnaciori si alte bunatati, sfaraind pe gratare :))
Intr-un tarziu ajungem si la Dealul Negru si ne satisfacem poftele š Dupa asta ne continuam drumul spre Baia de Fier, unde ajungem pe la 11 noaptea, dupa putina balaureala.
Gasca de acolo ne astepta cu bratele deschise- nu de alta, dar li se lungisera urechile de foame, toate cumparaturile erau la noi š Asa ca ne organizam repede si pregatim un gratar sa hranim lumea.
Intr-un tarziu ne retragem la somn, ne astepta o zi plina. Reusesc sa adorm si eu pe la ora 4Ā si ceva. Somnul nu a durat prea mult…ce poate sa fie mai frumos decat o trezire pe ritmuri de “house” , la maxim, la ora 8 dimineata? [-(
Cu ochii cam carpiti de somn pregatesc o cafeluta la primus apoi pregatim micul dejun.
Dezmortirea de dimineata, cu paznicii nostri de peste noapte š
Frumoasa zona, sunt o gramada de trasee usurele, pentru incepatori dar gasesti si chestii mai serioase pe acolo. Ei, si cum mergeam spre trasee, cu cine ma intalnesc? Cu Octavian si Viorica š Bucuros de intalnire (cred ca nu ne mai vazusem din toamna?) ma pregatesc de traseu si plec. Bucurie la reintalnirea cu stanca, soare, primavara, frumos! š
In regrupare cu Octavian
Ioana, Marius si Ramona
Ā
Octavian
Cum era sa imi frang gatul sau macar alte chestii necesare unei bune functionari š
Dupa ce termin traseul, plecam sa cautam o zona cu trasee accesibile si pentru restul trupei. Si am gasit ceva usor, un 2B sau 3A, nu mai retin. Nerabdator sa termin mai repede aici si sa incerc ceva mai serios :P, ma echipez, ii montez grigriul lui Roz si in 2 minute sunt sus. Amenajez mansa apoi dau sa cobor. Ma uit de sus la Roz si vad ca statea foarte incordata, tinea de coarda cu toate puterile.
– Roz, nu mai sta asa incordata, se blocheaza singura coarda! Grigri is the safest belay device!
– Andrei, nu tine!
– Nu are cum, da drumul la coarda si vezi ca se blocheaza automat!
– Mai, nu se blocheaza, zice Roz.
– Pai da drumul la coarda si o sa tina!
In fine, dupa ce ma rog de Roz de vreo 4-5 ori, ma asculta ca de, eu sunt ala cu experienta, si da drumul la sfoara…
Fac un mic salt si ma duc…si ma duc…si ma duc cu viteza in jos! Nu se bloca! Desi totul a durat cateva secunde (eram cam la 10-15m), pentru mine timpul s-a dilatat. Ma intrebam prostit de ce mama naibii nu se blocheaza grigriul, ce am facut gresit, ce o sa zica ceilalti daca patesc ceva… si multe alte chestii. Oricum, senzatia a fost de nedescris š¦
Prin nu stiu ce miracol incep sa incetinesc si ma opresc la vreo 10cm de pamant, intins pe spate, fara absolut nici o dauna! Doar un mic soc de la ham. Sar repede in picioare si ma duc sa linistesc lumea. Inspectez grigriul. Ce facusem? In graba de a termina cat mai repede, il montasem gresit, trecusem coarda invers prin el :-<
Inca o data se confirma regula ca cele mai multe accidente apar in conditii banale, dintr-o tampenie, atunci cand esti cel mai relaxat, fara griji. Bine ca pana la urma totul s-a terminat cu bine! Cu lectia invatata (zic eu), ne vedem mai departe de treaba. Nu cred ca mai e nevoie sa zic ca dupa incidentul asta verific totul de ‘nspe ori. Si ajung cu bine sus (si inapoi pe safe ground) toti: Roz, Carmen, Ioana, Marius, Albert si Ramona.
Ā
Roz: deja binecunoscuta poza pentru profil :))
Ā
Ioana
Ā
Carmen
Ā
This boots were made for walking! :))
Ā
Marius
Ā
De pe undeva de acolo, putin mai sus de Marius, mi-am luat eu zborul
Frumoasa zona š
Ā
In departare se zareste si Fagarasul, cu ceva urme de zapada
Ne mutam la alt sector, unde iar avem parte de un eveniment…
Incepe Roz sa urce si pe la jumatatea traseului misca niste pietre care o iau la vale. Eu filam si eram atent la ea, nu am bagat de seama ca s-a intamplat ceva. Cand ma uit in spate, vad ca una dintre pietre o lovise pe Ioana si ii crapase putin pielea, undeva deasupra urechii. Lumea se mobilizeaza repede, trusa de prima ajutor, o cusatura mica si gata. Ioana nu vroia sa accepte plasturele, ca de, nu arata bine :)) Pana la urma s-a gasit o solutie mai “estetica” š
Deci inca o chestie: NU AI CE CAUTA FARA CASCA IN ZONA DE CATARARE!
Ā
Roz
O intrare in traseu putin mai dubioasa, pana la urma am fentat prin stanga š
Pe la 4-5 foamea si oboseala ne izgonesc la tabara.
Ioana si plasturele “sexy” :))
Dupa ce ciugulim cate ceva, G.D., un prieten al lui Roz care are un club montan acolo in zona, ne duce inĀ Pestera Muierilor.
Ā
Mersul piticului š
Nu prea am vazut multe pesteri pana acum, a fost foarte frumos si interesant! Dupa pestera, incepem pregatirile pentru focul de tabara si ceva gratar š Stam iar pana tarziu la povesti, pe la 2-3 ne retragem. Dimineata…am avut parte de aceeasi trezire- muzica la maxim x-(
Adapostul nostru š
Rontaim ceva, strangem cortul, facem bagajul, si plecam iar la catarat.
Octavian pe traseul Geo, parca
Ne resimtim dupa noptile cam nedormite si nu prea ne ies miscarile, ma opresc cu Octavian intr-un pasaj mai lejer si facem haz de necaz š El era pe Geo, eu pe Geea š Intr-un final ajung in regrupare si o astept pe Roz. Pleaca si ea, vine destul de repede. Pe la jumatatea traseului face o pauza pe un prag si gradinareste putin :)) Erau niste macesi si alte balarii pe acolo, si Roz se apuca de defrisare š
Roz la rapel, inca destul de stresata de operatiunea asta š De data asta nu a mai scapat fara o autoasigurare (machard), pana acum ma pacalise cum ca nu ii e bine cu nodul ala, ca o incurca, ca e mai greu š
Ziua de catarare o terminam cu traseul Lola, usurel dar cu un pasaj interesant, unde mai toata lumea a avut emotii.
Pe Lola
Ā
Eu, Viorica, Octavian si Rose
Desi a fost o iesire minunata, nu prea mi-am gasit cuvintele pentru o povestire pe masura š¦ Am avut si incidente neplacute, care se puteau termina urat dar am avut noroc si zic ca de acum o sa fim muuult mai atenti!
Sa ne auzim cu bine! š
7-8 mai 2011 Piatra Mare, Prapastia Ursilor
Din lipsa de timp, foooarte pe scurt despre iesirea din week-end.Ā Deci:
Plecat vineri seara din Bucuresti
Dormit la cort la Dambul Morii
Sambata dimineata- directia Prapastia Ursilor
Prapastia Ursilor- o catareala mica, inceput ploaia, inceput ninsoare, plimbare Canionul Sapte Scari, povesti la foc, somn. Mult somn, pana la 12 a doua zi š
Duminica: strans cort. Bucuresti.
Sambata dimineata, vedere din apartament š
Gata de plecare!
“Cu mainile in buzunare” š
Rose š
Mmm…papa bun š
It’s mine! :))
Plecam spre Sapte Scari
Neaparat trebuie sa facem si poze pentru site-urile de socializare :))
Ce ziceam intr-o povestire recenta? Ultima zapada de anul asta? š
Apartamentul nostru
Primavara- Iarna
La foc
Credeti ca venirea noptii ne-a oprit? Ninsoarea a stat nitel si am mai exersat niste rapeluri š
Duminica, spre casa
La final, f. pe scurt: a fost ffff frumos weekendul š
Celelalte Cuvinte-Daca Vrei by ad078
Text: Rose
Mici completari pe ici pe colo (text italic): eu
Poze: Marius (cele de la stanca) si eu
PRIMA ZI:
Ce-o fi, o fi!
A fost destul de greu sa organizam, pardonā¦SA ORGANIZEZ š excursia asta, cu 13 oameni! Ba chiar am reusit sa-i fac si sa gateasca : gratar !
Lunga a fost asteptarea darā¦ in sfarsit a venit si 1 Mai muncitoresc ! Si l-am inceput, weekend-ul, impreuna cu oameni minunati: Andrei, Carmen, Ioana, Marius, Andra, Andrei I. ā¦ā¦ā¦ J
Cel mai frumos vis al unui corporatist: sa aiba soare de ziua muncitorului, sa iesim la munte, sa facem un gratar ! :P. Noi ne-am pornit din Pipera, pe la 6 seara, vineriā¦..si ne-a plouatā¦ si ne-a plouatā¦..si cand credeam ca s-a terminat, ne-a plouat si mai rau. Dar cu biscuiti, cafele calde, sandvisuri, in ciuda norilor si ploii, am reusit sa ne inveselim pana la Cheia !
Eiiiā¦si-amu, am ramas fara ideiā¦.cum sa continui si ce sa mai scriu ? Si-mi pare rau, fiindca Andrei mi-a oferit sansa (si-un pic de spatiu pe blogul lui !)ā¦sa impartasesc opiniile mele din WE. Cand de fapt eu ar trebui sa-mi vad lungul nasului si sa-l las pe el sa continueā¦ā¦ de fapt impropriu spus Ā« de lungul nasului Ā» ! Sa-mi vad de luciul nasului : caci am avut parte de o vreme superba si-avem toti nasurile bronzate !
Si-am ajuns la Muntele Rosu in fapt de searaā¦.si calm si relaxare si-mi propusesem sa dorm WE asta, sa ma odihnesc, sa nu stau mai mult de 10-11 seara (asta in extremis!) Schlafen !
Eiii, ash, darā de undeā¦.intai gratar (ca sa acoperim nevoile primare) si apoi nenumarate Ā« racoritoare Ā» ā¦Ce-o fi, o fi ! Si foc de tabara, si bancuri si glume si discutii aproape metafizice : Ā« Libertatea nu inseamna glume proaste spuse la burduful autobuzului, libertatea e altcevaā¦..Dar sa nu fim grobieni ! Femeile sunt rautacioaseā¦.au o consecventa femeile in a se razbunaā¦.. De ce-a murit melcul ? Pentru ca s-a uitat in priza ! Nu exista suflet pereche, stii ca poti sa cauti muuuult si bine ! Ā» Si-o mega mega piesa de la Celelalte Cuvinteā¦..si-uite asa s-a facut 1 noaptea !
Din pacate nu-mi aduc aminte jumatate din discutiile din acea noapteā¦ā¦dar eram ff ok de dimineata (nu mi era scarba, nu mi era greata :P)!
SAMBATAĀ :
A fost destul de racorica in timpul noptii, desi dimineata era caldaĀ si senina si frumoasa!Ā
Dimineata magicienilor, cu zvon placut de padure sub panza de cort, cu iarba verde si un vanticel caldā¦ā¦..iar cand bei o gura de cafea parca lumea se intoarce inapoi la tineĀ !
Ma pierd in ganduri si scheme Ā«Ā ce vom face azi, unde mergem, sa ii trezesc oare si pe ceilalti, si fetele mele, oare ne vor insotiā¦.cand vor ajunge restul, cealalta masina de la BucurestiĀ , oare vor gasi traseul spre coltul de stanca pe care planuim sa-l cucerim, vin ei singuriĀ ?ā¦. Mi-e foameĀ ? nu, nu-mi esteĀ !Ā un pic de cafeaĀ si biscuiti cu migdale! Soarele de peste nori si laptele din cafeaĀ !Ā :PĀ»
Ā«Ā – Ce faci RozĀ ? Ia ziiĀ ?
– Ce sa fac uite ma gandesc cum sa facemā¦.
– GandestiĀ ? Aoleu, atunci nu e bineĀ !Ā Ā»
Vad cortul si ma loveste gandul lenes de a ma arunca inapoi inĀ sac si de a-mi mai pierde cateva ore la caldurica. Dar nuĀ !
Omleta cu sunca, hamul, papuceii, casca, rucsace, servetele, apa rece ca gheata, o tigara, cafea, catareala, o tigaraā¦..e ca un cerc viciosĀ ! Ā«Ā Roz, fumezi ca turciiĀ !Ā Ā»
Adunam Ć®n cap toate cele trebuicioase si-apoi le asezam in rucsacele pe cele pe care le vom lua dupa noiĀ !
Si fetele mele frumoase cu pleopele paienjenite de somn, se urnescĀ ! De fapt, ne bucura plecarea, ne incita gandul unei viitoare escaladeĀ ! Traseul serpuieste usor prin padure si dupa nici 20 de minute ajungem la coltul de stanca. Piatra rece in palma ne da fioriĀ !
Ne echipam si Andrei pleaca primul, capĀ :D. Ā Mari emotii pentru noi ceilalti, care vedeam Ā«Ā o prima catareala LIVE, in directĀ !ā
Andrei s-a descurcat excelent! I-au lipsit doar pantalonii mulati de catareala!Ā š Pentru el, parea o nimica toata, se urca prin niste fisuri, pe niste praguri de iarba, a gasit usor prizele bune, si pitoanele. Trecea parca fluierand coarda prin eleā¦..
Incurajata de ceilalti si mai mult de rusine ā¦o pornesc si eu. O prima oara Ā pt catareala si pt mine insamiĀ ! Si ma descurc, ma mai poticnesc, ma opresc, ma odihnescā¦. Traseul nu e greu, dar te copleseste frica si creasta ingusta (bine, cel putin pe mine) si emotia de inceputĀ ! intotdeauna prima data e mirificĀ ! Uite vezi, despre emotia asta vorba! E atat de placut sentimentul!
Cam greu cu scosul buclelor š Am ales sa urcam asa pentru a te invata cu recuperatul materialelor de pe traseu si cu rapelul š
Si Andrei acolo susā¦ Andrei care are infinita rabdare si experienta si ne urca pe rand, pe totiĀ : Carmen, Ioana, Andrei I., Marius, Cristi.
BRAVO noua, sa ne fie de bineĀ !
Bucurie
Emotie:)
Hai ca nu e atat de greu š
Carmen
Andrei I
Ioana
Iar daca va gandeati vreodata ca sunteti o PITZI mica de Bucuresti, ca aveti unghii de acril, ca va simtiti mai confortabil intr-un Mall decat pe o stancaā¦si ca nu veti fi niciodata in stare de asa ceva, atunci va inselatiĀ :
As putea intitula poza astaĀ : Ā«Ā I am still able to climb the rock and look like I am caressing it!ā
Trebuie sa va inchipuiti gherutelor unei pisici alunecand Ā pe acoperisā¦ca sa intelegeti zgomotul de acril pe stancaĀ !
Aplauze, isterii, tipete de bucurieā¦.ce maiĀ : tot tacamulĀ !
Marius
Cosmin, Alex, Cristi, Simina
Si trecem la un alt colt al stancii. Aici se complica nitel treabaĀ : Andrei cap iar, usor, nonsalantā¦. Ne roade invidiaĀ !Ā š
ā¦.si apoi incep eu sa urcĀ ! Am vrut sa renunt de cel putin 10 oriā¦..dar cred ca de rusine mi-am zis ca e musai sa continui,ā¦mai departeĀ ! Am avut de furca cu trasul corzii pt ca nu scosesem buclele din piton dar in sfarsit ajungem sus unde facem un mic popas si unde privelistea e superba! Iar la coborare, ca meniul Ā sa fie complet si inima sa-mi cedezeĀ : peretele e surplombat si va trebui sa facem Ā un rapel de 15 -20 de metriĀ ! Ca sa nu mentionam, pt un surplus de adrenalina, ca ā¦.Ā Ā«Ā sfoaraĀ Ā» era asigurata de un copac semi-putredĀ !
Copacul era ok Rose, daca vroiam sa scap de tine, gaseam alta metoda š
Ioana si Andrei
Si bineinteles, Andrei coboara ca un maestruĀ :
In poza de sus: ce faci daca ramai fara dispozitiv de coborare- folosesti nodul semicabestan. Nu stiu cat au retinut, mai trebuie exersat š
In fine, ajungem toti on safe ground! Suntem fascinate de propria noastra viata si de propria persoana, de activitatile pe care le desfasuramā¦ā¦ceea ce nu e neaparat rau, darĀ :Dā¦Ā Ā«Ā uite domnule ca nu sunt neaparat cetateanul mediu-standardĀ ! Nici nu ma credeam in stare de asa cevaĀ !Ā Ā» Ā e un fel de atractie pt catarealaā¦. Ce maiĀ : a fost o zi de povesteĀ !
Ma bucur ca v-a placut si felicit toata trupa pentru realizari! š
In sfarsit ajungem la cabana, dupa randuri randuri de poze.
Berea este buna, contine vitamine, minerale si antioxidanti esentiali! consumata in cantitatiā¦X (aicea fiecare pune ce vrea) ā¦are efecte benefice asupra reducerii bolilor cardio vasculare, diabet, etcā¦ si este o bautura rehidrantanta idealaĀ !Ā š Si plecam apoi, intr-un traseu scurt prin ā¦. cred ca va trebui sa pui pozeĀ pt ca nu mai stiu ce sa povestescĀ ! Si facem popas intr-o poienita unde pozele curg, sedinta foto, bancuri, biscuiti.
Pai sa curga pozele : š
Plecam in misiune š
Oboseala mare š
Focus pe bocancii mei š
Pe la 6 seara suntem inapoi la Cabana Silva. Si ne e foammeeeeeeā¦.
Si cum vad eu ca lumea si-a gasit de lucru, ma furisez si plec sa dau o plimbare prin padure, la ceas de seara., singurel. Am plecat razna, fara nici o tinta; in padure primvara e deja prezenta: covor verde presarat cu floricele mov, albe, galbene…o nebunie. Mai adaugati la asta si mirosul de iarba cruda, ciripitul pasarilor, lumina amurgului si ce mai…zici ca nu iti ma itrebuie nimic š
Am dat si de o “plantatie” de leurda si am cules cateva frunze, pentru o salata. Dupa vreo ora de balaureala dau fuga la tabara, nu de alta, dar sa nu raman fara mancare š
De data asta, sunt degrevata de responsabilitati in materie de gratar/bucatarealaĀ : salata e facuta la comun, legumele sunt ciopartite de mai multe fete, Andrei face o delicioasa salata de leurda, eu condimentez carnea, baietii o ard dubios pe la gratar, cu berea in manaĀ !
Iar la Cabana Silva sunt niste oameni extraordinariĀ !
Si intunericul se lasa usor, pornim un foc de tabara pe la 22h. Minunata seara: o atmosfera boema si focul care atrage implicit si vinul fiert si oamenii frumosiĀ ! Si Cosmin la chitaraĀ : toate scarileā¦.valorile auditive, estetice iti sunt date peste cap, dupa ce il asculti pe el. Apreciezi cantecele de munte si muzica traditionala altfelā¦..
A fost o seara de poveste si muzica in acord cu oamenii ā¦Ā Ā«Ā hai sa terminam cu prostiile, cu grijile, cu problemele, sa ne bucuram!Ā Ā» Ā A fost minunatā¦.si te pierzi, si te prinzi, si reviiā¦.si nu stai bine, nuĀ ? ti-e frigĀ ā¦ stai, nu plecaā¦.relaxeaza-teā¦..
Si uite asa se mai adauga o “cea mai frumoasa noapte petrecuta la foc” š
DUMINICA:
Somn de voie, relaxare, plimbare prin padure š
Duminica a fost crunta trezirea , ā¦dar de faptā¦..poate ca rezist pe munte doar o noapte, hai doua!ā¦.dar apoi, cand ma trezesc dimineata: inghesuita si murdara in sacul de dormit, imi simt corpul strain si astept cu nerabdare sa ajung in casuta mea din Bucuresti, cu cabina de dus! š
Va recomand totusi cafeau tare, pregatita de Despot: e anti-depresiva!
Programul zilei a fost lejer: plimbareĀ prin padure, cules si infulecat de leurda, poze poze poze si iar poze (am impresia ca fetele au o obsesie cu pozeleĀ : le place la nebunie sa se lase fotografiateĀ !)ā¦..si singurul episod palpitant a fost cand Andrei a semnalat discret in padureā¦.mai departe, un pui de ursĀ ! Sau a fost de fapt, doar a o glumaĀ ???!
Mai bine ca n-am vazut nimic.Ā Ā Sunt un mare iubitor al muntelui dar imi este extraordinar de frica de o eventuala intalnire cu ursul
Cam asa am petrecut noi de 1 Mai š
A fost o iesire frumoasa, desi nu cunosteam decat doua persoane nu m-am simtit strain, oameni faini, vreme frumoasa in ciuda prognozelor amenintatoare si…. ce sa mai zic, mi-a placut o chestie scrisa de Rose asa ca o reiau š
“A fost minunatā¦.si te pierzi, si te prinzi, si reviiā¦.si nu stai bine, nuĀ ? ti-e frigĀ ā¦ stai, nu plecaā¦.relaxeaza-teā¦..”
PS: Initial i-am cerut sa scrie 2-3 randuri lui Rose, dar mi-a placut cum a scris asa ca….(bine, mi-a fost lene :P)
Pe drumuri de munte 