Nu ma intrebati de unde mi-a venit cantecul :))

26,27 noiembrie 2011

Za Team: Octavian, Rose si eu

Ce zice Rose:

“Nu prea voia Andrei sa mergem pe Acele Morarului in acel weekend, nu credea c-ar fi momentul cel mai potrivit pentru acest traseu. Nici nu se simtea prea in forma, vorba aia “ai zile cand mergi in patru labe si zile in care poti merge fluierand si sari intr-un picior”. Dar eu eram tare entuziasmata si ma bucuram ca vremea se anunta in continuare buna pentru un sfarsit de noiembrie si era ultima ocazie in acest an; asa ca Andrei a acceptat sa mergem si de dragul meu.

Cu o saptamana inainte, din cauza unui incident neprevazut in parcare, planul cu Acele picase. Dar iata-ne din nou pe drum, am descins la Gura Diham intr-o dimineata autentica de toamna, friguroasa. Rapid cateva feliute de chec leopard-cu picatele de ciocolata si am pornit spre Ace :D

Daaaaaaaaaa! E un traseu minunat. Poate unul dintre cele mai frumoase trasee. Octavian si Andrei nu erau pentru prima oara pe Ace si cred ca abia acum le inteleg punctul de vedere : chiar daca parcurgi un traseu de mai multe ori, de fiecare data e altfel caci sufletul tau se schimba, nu numai natura in anotimpuri. Au dreptate!

Si Valea Cerbului pustie, linistita, incremenita e deosebita. Multumesc Octavian, multumesc Andrei pentru tura minunata!🙂

Chiar ma gandeam ca daca ar trebui sa adaptez sufletului meu piramida trebuintelor a lui Maslow, as pune muntele la baza dar si in varf. Intr-un an de zile muntele m-a schimbat esential. Adio televizor, « cireasa de pe tort », discutii interminabile cu Base, caut sora nevasta pentru mama whatever…..😛 Adio traiului sedentar, insipid, monoton…. Cred ca natura umana e dicotomica : inima si suflet. Iar pentru fericire trebuie sa le multumesti pe amandoua. Coborand de pe Ace mi-am dat seama ca eu le-am gasit : pe Andrei si muntele : ) si mi-as dori ca toti sa gaseasca acea multumire … pacat doar ca sufletul e schimbator ”

 

Si acum ce zic eu, nu prea diferit🙂

Dupa ce week-end-ul trecut un imbecil ne-a stricat tura programata pentru Ace, saptamana asta am reprogramat iesirea, ca tot se anunta vreme buna. Numai vantul parea sa ne puna ceva probleme. Eu nu prea aveam chef…da daca trebuie, trebuie! Trebuie sa ducem domnisoara pe Acele Morarului ca altfel nu mai avem liniste😀

Octavian vine de vineri seara la noi, impartim echipamentul, fac putin pe bucatarul iar apoi somn.

De data asta reusim sa plecam la timp si pe la un 8 parca, suntem la baza traseului. Pustiu. Si frig. Ne echipam dardaind si pornim pe Valea Cerbului.

Ziua se anunta frumoasa

1.jpg

In padure liniste si pace. Nu ne intalnim cu nimeni. Mergem fiecare cu gandurile lui, mai tragem o poza si repejor ajungem in Poiana Costilei.

2.jpg

Zapada nu prea multa

3.jpg

Reusim sa ajungem la intrarea in Braul spre Ace in timpul estimat, cam 3 ore. Ne aruncam cu forta inainte dar dupa cativa metri de panta – Stop! Pauza! Bateriile ni se terminasera brusc :))

Infulecam ce aveam prin desagi si ii dam mai departe.

Octavian

4.jpg

Sus, spre Omu

5.jpg

Un puiut ne face o demonstratie de acrobatie, coborand cu capul inainte intr-o viteza “maxima” :)) Am reusit sa il surprind intr-o poza totusi.

6.jpg

Valea Caldarilor si Valea Priponului

7.JPG

Am iesit si noi in sfarsit la soare. Rose o ia inainte, noi mai catinel asa🙂

8.jpg

9.jpg

Cand iesim sus, pe partea cealalta – minune de peisaj! O scurgere de nori foarte faina!

10.jpg

Eu si Octavian extaziati in fata maretiei naturii :))

11.jpg

12.jpg

Ne echipam si pornim.

13.JPG

Pe Creasta Ascutita – priveliste minunata. Io – cam plictisit si fara chef :))

14.jpg

15.jpg

16.JPG

Urcarea ce ne astepta spre Acul Mare

17.JPG

18.JPG

In urcare spre Acul Mare. O spun de pe acum: am fost taaare stresat tot traseul! Nu stiu, poate faptul ca nu prea am avut chef de la inceput de iesit weekendul asta, poate faptul ca nu mai am incredere in bocancii mei vechi (tot zic sa ii schimb dar nu ma indur, m-au purtat prin multe locuri), poate ca m-am obisnuit cu escalada cu asigurare din 2 in 2 metri, nu stiu. Cert e ca am stat tot timpul incordat, cu teama sa nu alunec😦

19.jpg

Creasta Ascutita se vede frumos in urma noastra

20.jpg

Vedem si aici doua caprite temerare, cred ca erau pe Degetul Rosu

21.jpg

Eeee si ajungem si la Acul Mare. M-a batut vag asa un gand sa ma duc primul dar am zis lasa – sa mearga Octavian :)) Am fost atat de stresat ca nici macar pana la prima asigurare de pe Ac nu am vrut sa merg liber :))

22.jpg

Octavian – pregatiri pentru 2 secunzi🙂

23.jpg

24.jpg

Priveliste ametitoare la picioarele mele

25.jpg

Aruncam o privire si spre Costila

26.jpg

Octavian asteptand cei 2 secunzi

27.JPG

Octavian la filat

28.jpg

Fericiti! Unii ca au trecut cu bine de Acul Mare, unii ca au reusit sa ajunga in asa locuri minunate :)) Cum spuneam si la iesirile trecute, o tura pe Ace e printre cele mai faine pe care le-am facut.

29.JPG

Octavian la rapel de pe Acul Mare

30.jpg

31.JPG

Vine apoi si Randul lui Rose. Si pentru ca tot ii “plac” ei muuuult rapelurile :d , are parte si de ceva aventura: un fir al semicorzii este luat de vant si imbarligat printre niste pietroaie. Asa ca Rose are ceva de furca pana sa ajunga cu picioarele pe pamant🙂

32.jpg

Vine si randul meu la rapel

33.JPG

34.jpg

Ne hotaram sa mergem si pe Degetul Rosu. Il las iar pe Octavian sa mearga primul. Ajuns la baza Degetului, eu renunt sa mai urc. Si asa mai fusesem de 2 ori :)) Asa ca iau loc si picotesc putin pana se intorc ei.

 

Sa va zic ceva? caietul si cutia dusa de mine anul trecut au disparut. Iar. Se pare ca cineva a devenit colectionar de caiete de pe Degetul Rosu😦 Mi-au zis Rose si Octavian ca nu mai era decat cutia veche si cateva foi cu insemnari, pe care le stiam.

35.JPG

36.JPG

37.JPG

Pana sa coboare ei de pe Degetul Rosu, eu am atipit putin dar am si inghetat. Desi stateam la soare batea vantul.

38.JPG

Ne dam jos si pornim spre Acul Crucii

39.jpg

Acele🙂

40.JPG

41.JPG

42.jpg

Aici iar am avut un impuls slab sa plec primul. Insa l-am lasat tot pe Octavian🙂

Octavian pe Acul Crucii

43.jpg

Asteptand sa ne vina randul

44.jpg

O poza facut de Octavian de pe Acul Crucii. Imi place mult unghiul in care a surprins “haul”🙂

45.JPG

Pe Acul Crucii avut nitel probleme de comunicare pentru ca batea vantul si nu ne auzeam deloc. Si nici nu ne vedeam. Asa ca intru eu pe hornuletul de dinainte de Ac, apoi pauza. In schimb se simte trasa Rose, peste mine. Si ala nu e tocmai un loc comod de facut acrobatii :)) Ne chinuim nitel, apoi vazand ca la mine nu mai curge coarda, merg la liber pana sus. Mi-a zis Octavian ca probabil se blocase coarda pe undeva…

46.JPG

Dupa Acul Crucii traseul era practic gata. Eram multumiti ca am iesit pe lumina de pe Ace si ca aveam timp sa ne orientam in continuare spre Omu. Octavian mai mersese o singura data, dar pe intuneric si ceata, asa ca nu se putea baza numai pe amintiri. Retinea ca a mers in stanga.

47.JPG

Dar problema spre Omu a fost rezolvata. Am recunoscut iesirea din Valea Adanca, tura facuta in urma cu un an. Din continuarea Acelor se merge la dreapta, e mult mai lejer.

Avem timp sa admiram si un apus superb. Dar nu prea mult ca ne goneste vantul🙂

48.JPG

Au mai urmat cateva portiuni cu zapada unde am fost stresat din cauza bocancilor.

49.JPG

La Omu ajungem pe intuneric. Facem poza regulamentara de grup si intram sa ne tragem putin sufletul.

50.JPG

Suntem primiti de cei de la statia meteo cu ceai cald si gogosi si fursecuri🙂 Multumim pentru ospitalitate!

51.JPG

Cele 3 pisici :))

52.JPG

Dupa vreo 20 de minute, cum weekendul asta nu mai era deschis la Omu, ne luam talpasita spre Babele. Cam fara chef de Babele, dar cum nu prea aveam alte posibilitati…

Aratari in noapte :))

53.JPG

La Babele normal ca dau exact peste cine nu aveam chef… dar asta e! :))

Ne delectam cu cate o ciorba fierbinte. Apoi sarbatorim si cu cate o bere. Mai stau cu Octavian la povesti pe hol vreo juma’ de ora, apoi ne retragem si noi la somn.

Dimineata la cafea

54.JPG

Minunatie de constructie pe platou, pe langa telecabina. Si din cate am inteles e ceva cladire a Mediului… Ptiu ce aratare :(  Turnul din Pisa: se chinuie s-o termine de ceva vreme si tot stramba a iesit!

55.jpg

Avem parte si azi de un spectacol al norilor.

56.jpg

Pe Jepii Mici copaci pudrati

57.jpg

 

Doi catelandrii veseli la Cabana Caraiman🙂

58.jpg

59.JPG

O capra ne privea impasibila si rumega de zor :))

60.jpg

Pe Jepii Mici, desi Rose nu vroia la inceput sa coboram pe acest traseu, am avut parte de niste peisaje extraordinare, de toamna imbinata cu iarna, copaci de zahar, copaci ruginii, lumini si umbre.

61.jpg

62.jpg

63.jpg

64.jpg

Am aflat si ca Zamolxis ne iubeste :))

65.jpg

Pe langa Braul lui Raducu am dat si de cascade micute de gheata unde ne-am distrat nitel :d

66.jpg

Trucaj :))

67.jpg

68.jpg

69.jpg

70.jpg

71.jpg

72.jpg

73.jpg

74.jpg

75.jpg

76.jpg

Jos la telecabina facem plinul de cola, cafele si chipsuri si ne luam pranzul :))

77.JPG

Alaturi de un catelus la fel de infometat🙂

78.jpg

Daca esti alpinist, e musai sa mananci “sandwich-ul alpinistului” :))

79.jpg

80.jpg

Cam atat. Pana la urma a fost o tura foarte frumoasa, cu tot stresul meu :))

Sa ne auzim cu bine!