Eu si cu mine prin Crai

09/10/2010

Trebuia sa merg iar munte. Nu conta unde, dar trebuia. De vreo doua saptamani imi faceam tot felul de planuri marete: Calinet, Canionul Cioranga, Creasta Frumoasa din Crai… 🙂  E, dar uite ca vremea a avut alte planuri. Si iata-ma sambata dimineata (dimineata, vorba vine- era deja vreo 11:30) la Botorog, fara nici un plan exact. Singur…cu “mine”. Asta nu era o problema, am mai fost singur de multe ori, ba am zis chiar ca e spre bine, poate mi se mai asaza si mie gandurile astea, ca parca e cam vraiste la mine in ultima vreme 🙂

Incep sa urc spre Curmatura pe poteca strabatuta de atatea ori. Pustiu, nici tipenie. Doar vantul. Si toamna cu mii de culori. Si miros proaspat de padure.

Click pe poze pentru a le vedea mai mari

-Cam greu domnu’, cam greu ne miscam!

-E, si tu acuma!

–Ziceai ca te lasi de fumat. Ba la intalnirea carpati, ba de ziua nu stiu cui, mereu gasesti cate un motiv. Una peste alta ti-a trebuit si bere aseara. Acuma, poftim- de abia urci!

-Hai taci si tu acum!  Mai bine uita-te ce minunatii sunt in jur. Stai usor sa fac niste poze. Cam greu cu obiectivul asta de 200mm; trebuie neaparat sa il inlocuiesc pe stricat, ala de kit.

-Mda, schimbi vorba ca de obicei cand nu iti convine ceva. Nu mai zic nimic…

Mi-e cam rau. Cu chiu cu vai ajung primul izvor, unde acum ceva vreme era si o bancuta. Bancuta…nu mai este. Resturi din ea zac aruncate putin mai incolo. Sorb o gura de apa si ca prin farmec mi-am mai revenit. Zic hai ca se poate, facem noi un traseu fain azi. Ma apropiam de Zanoaga. Vantul musca mai tare, incepuse sa ninga, ceata dadea si ea tarcoale. Foarte frumos, imi place vremea asta!

-Nu esti prea normal omule, cum sa iti placa asa o vreme?

La Curmatura, destul de putina lume. Nu am mai ajuns pe aici de cand era Doru cabanier. Iau o ciorba de fasole cu ceapa, un ceai, un Sprite. Slabuta ciorba, nu prea mi-a placut. Nu se compara cu ciorbele facute de Vasile, apoi de Doru. Stau putin la povesti cu Cristi de la Salvamont, imi spune ca mai trebuie sa apara la cabana niste prieteni. Caldura din cabana ma cam topise.

-Unde mai vrei sa pleci? Nu vezi ce vreme e afara?  Oricum nu o sa vezi nimic pe ceata asta. Mai bine ramai la cabana, la caldurica. Bei o bere, mai schimbi o vorba, citesti ceva…

-Mda, cam ai dreptate. Ce rost are sa ma chinui pana la Ascutit?  Da’ parca tot as merge pe undeva. Macar pana la Grind, jos. Bufni parea sa ma indemna si ea sa raman la cabana, dar ea avea alt interes- avea nevoie de cineva sa ii mai scape ceva mancare si sa o scarpine intre urechi 🙂

Pana la urma imi revin:

-Ma, nu am venit pana aici sa stau la cabana si sa beau bere de la ora 13:00. Asa ca haide, plecam spre Ascutit. Am zis! Si ca sa nu fie timp de razgandit, am insfacat rucsacul si tusti afara in viscol. Marcaj- triunghi albastru- Padinile Frumoase.

O atmosfera plina de mister, un pic sinistra, ma intampina. Vantul parca s-a mai domolit, ninsoarea a stat si ea. A ramas numai ceata. Si linistea. Nu ma grabesc, urc usor si respir aerul de iarna. Imi place iarna. Ce chestie, jos e inca toamna si aici deja zici ca esti in toiul iernii.

Pe masura ce m-am apropiat de creasta, vantul a inceput sa sufle din ce in ce mai tare. Mainile deja nu le mai simteam. Ma opresc si scormonesc in rucsac dupa supramanusi. Pfiu, bine ca le-am luat, dimineata cand am facut bagajul nu am gasit nici o pereche de manusi!

Ei baiatule, si sa vezi urgie cand am iesit in creasta! Un vant fantastic m-a izbit din prima clipa. M-am trantit la pamant. La greutatea mea, chiar si cu rucsacul plin in spate, tot era sa ma transform in zmeu in mainile vantului. A fost cam crunt. Eram deja obosit, vantul batea atat de tare incat iti taia respiratia, mii de tepi muscau din obrazul meu, ceata ma dezorientase complet. Mai faceam cate un pas intre rafalele de vant apoi iar la pamant. Deja mai mai stiam in ce parte sa merg.

-Auzi, iti aduci aminte de cazurile alea, cand unii isi gaseau sfarsitul la cativa metri de adapost? Te intrebai cum naiba se poate asa ceva, eh uite!

-Taci si tu acum, nu e momentul pentru glume din astea.  Ajung eu si la refugiu.

Ce sa zic, am ajuns la refugiu, dar bucata aia de la ultimul indicator si pana la adapost, care in mod normal se face in 2 minute, mie mi-a luat acum vreo 20. M-am mai chinuit 5 minute sa deschid usa un pietroi, zavorul avea manerul rupt. Pfiuuu…inauntru parca era alt anotimp, fata de grozavia de afara 🙂

Stau putin sa imi trag sufletul apoi scot repede sacul si ma bag sa ma incalzesc. Trag o gura de tuica 🙂 si simt cum imi revin.

Bun, am reusit. Hai sa pregatim ceva cald de mancare. Ajut clasica supa la plic cu ceva morcov si patrunjel, mai arunc si cateva bucati de cascaval si mmmmmm…… delicios!

Mi-au venit in minte versurile lui Dinu Olarasu:

N-ai nevoie de foarte multe
Ca sa fii fericit
E de ajuns o mana de prieteni
In asfintit
N-ai nevoie de foarte multe
Ca sa fii fericit
E de ajuns un cantec,de ajuns
Si putin infinit…

Am dormit dus de pe la 21:00 pana la 08:00. Noaptea…simfonie. De abia dimineata s-a mai domolit vantul. Ies afara sa vad care e situatia. Totul alb. Vizibilitate cativa metri. Bun, pai in cazul asta coboram. Nu avem ce face pe o vreme ca asta. Strang bagajele, ciugulesc putin si pornesc la drum.

-Alo! Domnu’! Vezi ca ai pornit in directia gresita! Sau vrei sa mergi in Saua Grindului?

-Of, ai dreptate.

Ma intorc si pornesc in directia buna de data asta.

Pe la jumatatea drumului se intampla un miracol. Soarele se arata pentru cateva clipe, alungand ceata si dezvaluind imagini fantastic de frumoase.

-Doamne, e incredibil de frumos!

-Auzi ma, si ieri aveai chef de lenevit la cabana. Daca ma luam dupa tine uite ce pierdeam.

-Mda, ai dreptate, bine ca am urcat.

Si merg, si ma opresc si ma minunez de atata frumusete. Nu ma mai saturam.

Prin poiana Zanoaga, cum mergeam eu cu ochii cascati in jur, si vorbeam la telefon, si mai incercam sa fac si cate o poza (da, toate la un loc), zbaaang alunec pe iarba uda, telefonul imi zboara din mana, fac un fel de tumba si aterizez in….da- intr-o balegaaa :))

Ma adun de pe jos si ii dau la vale, eram deja in intarziere, Laura ma astepta jos. Plecasem infofolit de sus cu toate cele pe mine iar pe drum m-am incins de nu mai puteam. Zic lasa, nu mai opresc sa dau jos haine, ajung jos mai repede, imi iau o cola si tigari (da, ramasesem de aseara inca fara tigari) :))

Si da-i si transpira, si alearga, am ajuns lac de apa la masina.

Si inca o faza funny 😀

Cat m-au asteptat pe mine tatal Laurei a prins un pestisor, si pe drumul de intoarcere a zis sa isi mai incerce norocul. Oprim, se duce in spatele masinii, scoate undita, pregateste momeala si…si… si Laura inchide portbagajul. Cu cheia inauntru :))

Pfoai, am zis ca turbez :)) De abia asteptam sa ajung sa fac o baie, sa iau o cola si tigari, si uite belea. N-am mai avut rabdare pana a venit cineva cu cheia de rezerva si am plecat pe jos in Zarnesti sa caut COLA si TIGARI :))

Cam asta a fost. Pana la urmatoarea intalnire cu “mine” va urez ture frumoase! Si vreme buna!

PS: nu, nu am luat-o razna de la tura asta (cred :)) ) dar alta idee nu am avut pentru jurnalul asta 😀