Cateva imagini din tura pe Galbenele, 1 mai. Sper sa imi fac timp sa revin si cu ceva comentarii.
1 Mai se apropia repede si eu nu ma hotarasem inca ce sa fac. Primisem diverse invitatii, dar eram indecis. Pana la urma, vineri dimineata plec spre serviciu cu rucsacul dupa mine, hotarat sa balauresc un pic prin Crai, prin zona Hornurilor Grindului. Il sun pe Nucu cu gandul sa il chem si pe el, dar avea deja alte planuri- Valea Galbenele cu coborare pe Alba. Hmmm, suna interesant :D.
Schimbare de plan: nu mai merg in Crai, prefer Bucegiul. Ma intorc frumos acasa si schimb echipamentul, urmand sa plec sambata dimineata cu microbuzul.
Echipa: eu, Nucu, Ovidiu si Remus
In drum spre Busteni
Primavara in padure
Peretele Vulturilor
In apropierea refugiului Costila, un ursulet se zbenguia. Era foarte haios, parca era un copil ce se bucura de zapada: facea tumbe, se lasa sa alunece la vale. Daca aparea si mama-ursoaica nu cred ca mai era asa haios :D. Cum eu eram primul, am inceput sa strig pentru ai avertiza si pe ceilalti. La inceput nu m-au auzit, apoi au crezut ca fac vreo gluma, asta pana au dat si ei ochii cu ursache. Ursuletul mai sa vina spre mine, la joaca, cu greu s-a lasat izgonit de pe terenul lui de joaca. Cand in sfarsit a plecat, a pornit exact in directia in care trebuia sa mergem si noi, spre Galbenele.
Ursuletul
La refugiu- pustiu, am ramas uimit ca intr-o zi de sambata, frumoasa, sa nu fie nimeni. Aici am facut un “scurt” popas pentru masa.
Tancul Ascutit
Baiului si Busteniul la picioarele noastre
Valea Costilei
Tancul Ascutit
La coborarea pe firul Galbenelelor iar urme de urs
Privelistea de la “fereastra” Hotelului Galbenele
La Hotel Galbenele
Coltul Galbenele, unde sa vedeti mai incolo ce surpriza ne astepta 🙂
Ne lasam bagajele pe brana spre Strunga Coltilor si mergem in sus spre Strunga Galbenele pentru poze.
Langa Coltul Strungii
Postavaru si Peretele Animalelor
Creasta Malinului
Varful Omu vazut din Strunga Galbenele
La iesirea in creasta, cornise
Pe Scorusi
In strunga Galbenele
Am facut cativa pasi in jos de strunga Galbenele, inspre Scorusi, pentru cateva poze, si zapada era foarte proasta, moale, uda, fara stabilitate. Nu era de iesit in Braul mare al Costilei si apoi continuare pe Alba; schimbam coborarea pe Valea Coltilor.
Dupa ce am inceput sa coboram din strunga, spre intrarea in Valea Coltilor, am auzit zgomotul- avalansa. Urcam repede inapoi in strunga, dar grosul deja trecuse. Nu am mai prins decat scurgerea de dupa, ca un rau.
Ne-am intors la bagaje, si cum stateam noi si rontaiam la o ciocolata, Nucu ne arata o surpriza: un urs stea si ne urmarea tocmai de pe Coltul Galbenele. Ce zic eu urs, cred ca era “tatal ursilor”, avea un cap imens. Cum se cocotase acolo, nu prea ne dadeam seama 😀
Valea Coltilor
La coborare
Valea Coltilor in stanga si Malinului in dreapta; saritoarea mare de la inceputul Malinului era descoperita.
La iesirea din Hornul Pamantos
Echipa: Remus, eu, Ovidiu, Nucu
Schita
May 5, 2010 at 7:17 am
super tura..mi-a placut mult..cu asa camarazi de munte sa tot strabati potecile…ai omis partea cu mine cand am alunecat pe vlea cotilor si aventura cu coltarii, cand era sa raman fara ei…felicitari pt jurnal!
LikeLike
May 5, 2010 at 9:28 am
Eh, nu am zis eu mai multe 🙂
Cu alunecatul pe V. Coltilor, te-ai descurcat bine, desi erai la prima intalnire cu pioletul, parca.
Aaa…si sa nu uitam si de clatitele de la Nucu, care parca erau scoase din traista fermecata, de nu se mai terminau 😉
LikeLike
May 6, 2010 at 10:53 pm
…Si sa nu mai vorbim de faptul ca si eu eram la prima tura pe un traseu nemarcat in Bucegi 🙂
Ma bucur ca am putut face parte dintro asemenea echipa… de mult nu m-am simtit asa de bine 😀
E meritul lui Nucu!
Pe de alta parte, felicitari Andrei pt articol! Imi place pt ca e de bin simt si la obiect… dar vad ca nici la poze nu te-ai zgarcit, ceea ce-i bine! Abia asteptam sa vad pozele cu ursache nr. 2 😀
Toate cele bune si ture cat mai multe iti doresc! Poate ne mai vedem in Bucegi, ca e si preferatul meu 😉
Remi
LikeLike