Blackmore’s Night – Toast To Tomorrow by ad078
26,27/02/2011
V-ati saturat de Crai? Nu? Pai e bine, pentru ca urmeaza iar o tura de pe acolo 🙂
Sambata in zori Maria vine si ma pescuieste de acasa si impreuna cu Floriana pornim spre Campulung unde trebuia sa ne intalnim cu Tzuri. A avut ceva de asteptat dupa noi, cam vreo ora, timp in care a avut timp si de un pui de somn 🙂
Parasim Campulung cu tinta Plaiul Foii, asta nu inainte de a face o vizita unei cofetarii vestite in oras, ‘Iepurasul” :). Au niste pateuri si prajituri delicioase!
Lasam masina in parcarea de la Plaiul Foii si pornim. Ca de obicei cand vin in Crai, am parte de o zi superba 🙂
Floriana si Tzuri
Nu ne grabim, avem timp berechet (deocamdata 😀 ). Eram curios daca voi gasi drumul bun, nu mai fusesem pe aici decat vara si de, iarna nu-i ca vara 🙂
Intrarea in traseu nu imi pune probleme, o dibuiesc din prima. Am un moment de ezitare la o bifurcatie asa ca o sun pe Gabi pentru lamuriri. Normal ca pornisem in directia gresita, spre Anghelide 🙂
Floriana si Tzuri se intorc pe aceleasi urme, eu si Maria o taiem direct prin padure peste o culme.
Grupul mi-a lasat mie onoarea sa fac urme 😀
Maria
Fisura aia mi-a furat privirile tot drumul 🙂
La intrebarile trupei “Mai avem mult?” eu raspundeam invariabil- “Cam o ora” :)) Care ora s-a transformat in final in sapte ore 😀 Am mers extrem de incet, cu pauze gramada. Eu am luat-o mult in fata sa explorez zona si cu mici ezitari am ajuns la refugiul la lumina frontalelor (pe o ruta noua cred :)) ). Inainte de refugiu, la un horn cam dubios acum iarna, o parte din grup si-a pierdut increderea in capacitatile mele de orientare si erau gata gata sa intoarca :D. Urc hornul inghetat intr-un mod mai ciudat si cu ceva emotii ies deasupra. Ii las pe cei de jos sa astepte 10 minute si plec sa ma conving ca nu mai avem mult pana la locul unde urma sa dormim. Cu niste crampe groaznice la muschii de la picioare ii dau in sus si gasesc refugiul. Bun…fuga inapoi sa dau vestea. Nu stiu daca toti m-au crezut ca mai sunt 10-15 minute pana la refugiu :D, cert e ca au inceput sa urce. Cu semicoarda de la Tzuri i-am asigurat la un copac si asa a trecut toata lumea cu bine.
La refugiu facem focul si ma pun la uscat, aveam hainele fleasca de la atata mers prin zapada mare. Si incepem cu supe, ceaiuri, o mancare delicioasa preparata de Tzuri iar la final cate o cana de vin fiert. Stam la povesti pana pe la miezul noptii, dezbatem tot felul de tehnici de asigurat, de catarat.
Dimineata- mare de nori si peisaje incredibile 8->
La coborarea pe horn. Putina prosteala nu strica 🙂
Si acum niste “butt-shots” 🙂
La intrarea pe firul vaii facem o pauza si lenevim nitel la soare.
Cam atat! 🙂
Aaaa si o intrebare: mai mergeti cu mine pe nemarcate? 😛
Pe drumuri de munte 