Search

Pe drumuri de munte

Tag

Valea Seaca a Caraimanului

Pentru cateva fire de iarba in plus. Valea Seaca a Caraimanului. Valcelul Mortului

27 august 2011
Numele jurnalului mi-a venit de la melodia de mai sus si de la un pasaj de la  finalul traseului, o sa vedeti mai incolo de ce 🙂

Most wanted azi- Valea Seaca a Caraimanului cu iesire pe Valcelul Mortului (brrr…ce nume 🙂 )

Sa ii prezint pe cei 3 neinfricati 😀

Gabriela si Rosemarie

team.jpg

Eu

team1.jpg

Ca prin minune, pentru sfarsitul asta de saptamana planurile erau facute: eu acasa la cratita si facut curat prin casa, iar Rose, la o plimbare cu colegele de serviciu, pe Jepii Mici, Babele, Sfinx, Cruce (ma tot batea ea la cap ca vrea sa le vada odata si-odata!).

Numai ca… vineri nu prea aveam stare. Cum sa stau eu acasa un week-end? Cand se mai anunta si vreme buna??? Imposibil asa ceva! :)) Vorbesc cu Gabi si ne hotaram sa incercam Valea Seaca a Caraimanului si Valcelul Mortului. Iesirea in sus la cruce ramasese restanta de acum 3 ani, cand am fost pe VSC- Braul Portitei cu Cristi. Nu stiu de ce am amanat atat tura asta, dar acum eram hotarat sa o duc pana la sfarsit.

Asa… nu mai zic de comentariile lui Roze, ii cam stricam planurile, dar cum ea tot voia sa vada Crucea, pana la urma a fost de acord 🙂

Caut pe net informatii despre traseu, printam ce gasim, descrieri si harti (despre Valcelul Mortului nu prea am gasit), pregatesc echipamentul. Prima data cand mersesem cu Cristi ramasesem cam ingrozit de o urcare pe fete de iarba, inainte de iesirea in Braul Portitei si acum eram curios sa vad cum percep zona, dupa ceva vreme de umblat pe vai si catarare. Am pus totusi in rucsac si un piolet tehnic, mai micut, sa fie acolo in caz de ceva, pe pantele de iarba :).  Sambata dimineata pe la 5:30, pornim voiosi spre munte, in masinuta Gabrielei.

Se anunta o zi superba.

1.jpg

 

Peretele Vaii Albe si Picatura

2.jpg

 

Lasam masina la partie si pornim in sus, pe sub firele de la telescaun. Dupa al treilea (sau al patrulea) stalp facem dreapta si intram in padure. Exista si o sageata alba, pe un copac, care indica drumul.

3.jpg

Repejor ajungem la intrarea pe vale, fara sa intampinam probleme de orientare, poteca e clara. Incepem tura-cum altfel – cu o pauza de masa 🙂

4.jpg

Voiam ca jurnalul asta sa fie foarte detaliat, sa foloseasca si altora, cu detalii de genul “a treia saritoare pe stanga, piton dreapta, urmatoarea prin boscheti”…etc. Dar se pare ca nu prea am tinere de minte, drept urmare o sa precizez astea numai la primele saritori 🙂 Plus continuarea din braul Portitei pe Valcelul Mortului, unde noi am fost putin “in ceata”.

O prima saritoare draguta. Cred ca se poate ocoli pe dreapta. Noi am urcat pe stanga.

5.jpg

 

Gabi si Roze pe saritoare
6.jpg

Tot pe stanga, cum urci,gasesti si un piton.

7.jpg

Urmeaza cateva saritori mai mici, pe care le abordeaza fiecare cum poate. Catarare simpla, frumoasa.

8.jpg

9.jpg

Intalnim si primul obstacol serios – tufele cu zmeura – mare, grasa, aromata, parfumata! 🙂 Dar perseveram si reusim sa depasim tufa dupa tufa :))

10.jpg

Deasupra celei de a doua saritori mai acatarii, se afla un piton batut chiar pe firul vaii, cumva pe centru.

11.jpg

 

12.jpg

Saritoarea cu bolovanul imens o trecem pe partea dreapta.

13.jpg

Dupa asta urmeaza imediat, cea mai mare (si grea) saritoare de pe vale – Zangur. Aici ajungem din urma, un grup de 3 persoane: doua doamne si un domn, pe la vreo 40 si ceva de ani, cred. Erau prima data pe vale si voiau sa faca acelasi traseu ca si noi.

14.jpg

De la Zangur incepe sa se vada Crucea, intr-un unghi foarte fain (o sa tot fie poze cu ea, a fost ca o Fata Morgana pentru noi; cand aparea, cand disparea, de ne apucase disperarea, la sfarsitul turei – “Dom’ne, da’ nu mai ajungem la Crucea aia azi?!?” :))))

15.jpg

Aici am facut marea prostie si am lasat grupul de 3 sa intre primul pe saritoare 😦

Din cauza lor am pierdut timp mult…Puteam ocoli pe stanga Zangurul dar noi voiam sa facem saritoarea…

Si incepe distractia. Pleaca domnul primul. Pleaca e un fel de a spune. Au incercat sa asigure la pitonul de pe partea stanga a saritorii (cum urci) dar nu aveau (sau nu au folosit) nici un dispozitiv de filat/asigurat. Au trecut coarda direct prin bucla echipata si atat. Apoi au frecat coarda pe toate partile, trageau cand de un capat cand de celalat, nu im idau seama ce au vrut sa faca. Au urmat apoi instructiunile doamnelor care se pare ca erau ceva mai experimentate: omul ala nu stia nici unde sa isi prinda bucla/caraba, incerca sa o prinda de rucsac, de curea, numai de ham nu!

In fine, dupa ‘nspe tigari fumate, constat ca au reusit treaca si ei saritoarea. Am aflat apoi de la niste prieteni, ca s-au laudat in fata lor ca vezi Doamne, ce buni sunt ei, au trecut la liber saritoarea, din prima si ca ne-au lasat demult in urma.

A si sa nu mai zic ca dupa aceea, ne-au bombardat o vreme, cu pietre de ne-a stat inima in loc! De la o vreme i-am auzit mult in stanga noastra, cred ca au gresit traseul…nu stiu ce sa zic…bine ca macar am avut liniste.

16.jpg

De la pitonul din stanga m-am lasat usurel pe fir si cu ajutorul unei balustrade au trecut si fetele.

17.jpg

18.jpg

Si mai departe, la rugamintile proprietarului de blog – voi continua eu insami (roze), povestea. Sper sa fie la fel de captivanta! 🙂

Urc si eu ultima parte a saritorii lui Zangur, cu ceva emotii, cand constant ca Andrei ma fila de sus, nonsalant, fumand!!!

19.jpg

Urca si Gabi, rapid.

20.jpg

21.jpg

22.jpg

O vreme, ne continuam ascensiunea pe firul vaii, fara prea mari dificultati. Constatam cu multa tristete, ca in Valea Seaca a Caraimanului ajung toate mizeriile aruncate de turisti, de la Cruce.

23.jpg

Tancul Uriasului
24.jpg

Ajungem intr-un soi de hornulet destul de umed – Gabi inainteaza prin spraitz, iar eu, fana impatimita a oricarui tip de ramonaj (de fapt ar trebui sa ii spun tehnica ramei-limaxului de stanca….posterior, ceafa, spate, mainile proptite bine, picioarele in fata, sus de tot ca sa nu ma ud…..si inaintez in stilul vierme).

25.jpg

26.jpg

27.jpg

O saritoare cu fereastra mica mica mica. Cine e subtirel (ca Andrei) poate trece si pe acolo. Dar pana si el a avut ceva probleme, a ramas intepenit si cu chiu cu vai a reusit sa scape de rucsac si sa se strecoare de partea cealalta. Noi am ocolit pe stanga.

28.jpg

Poza asta desi e miscata, imi place cum a iesit 🙂 (zice Andrei)

29.jpg

30.jpg

31.jpg

Dupa saritoarea de mai sus se afla un piton, pe partea stanga.

Un piton si-o manichiura impecabila !

32.jpg

 

Ajungem la saritoarea cu fereastra – prilej de  incantare si ocazie de pregatit album pentru facebook si pentru gloria eterna 😀

33.jpg

34.jpg

35.jpg

36.jpg

Deasupra ei pe partea dreapta- piton.

37.jpg

 

Parea atat de aproape si cand te gandesti ca abia spre 19h, am ajuns la ea!!!

38.jpg

Strunga Marelui V

39.jpg

40.jpg

Ajungem la saritoarea prelucie, unde fiecare a ales ce traseu crede de cuvinta,  iar spre finalul saritorii, pentru a evita un perete spalat, intram in jnepenis, mult in drepta.

Am iesit plini de rasina (dar mirosind frumos :D), obositi, si cu ace de jnepeni in tricouri, in bocanci, pana si in chiloti ! Traversarea pe la baza jenpenilor, cu haul in spate, a fost destul de palpitanta! Intrasem pe vale, pe la 8h30 si era déjà ora 13-14h.

41.jpg

42.jpg

43.jpg

44.jpg

Batalia cu jnepenii- am mers mult prea in dreapta, ca si data trecuta, si am avut ceva de furca cu jnepenii.

45.jpg

Ne oprim sa luam masa, snitele si  sanwichuri delicioase preparate de Gabriela si continuam, speriati de ora cam inaintata. Dupa pre-lucie ajungem la pantele de iarba care il speriasera pe Andrei, la tura precedenta, din 2009. Incerc sa il trag de limba pe Andrei sa faca o estimare,  cam cat mai avem. Aveam nevoie de o incurajare, oricat de departe ar fi fost estimarea fata de adevar ! Dar intotdeauna Andrei se abtine de la a face evaluari, chiar si cand cunoaste traseul ca pe prorpiul buzunar! Inspectam zona si pe pantele de iarba, pleaca tot Andrei  primul, dar uita sa ne lase coarda pt asigurare, asa ca daca e musai cu placere: cataram la liber!

46.jpg

47.jpg

48.jpg

49.jpg

Pantele cu iarba sunt (nitel) fioroase (nu strica luat si-un pioletul tehnic) dar de fapt, infricosatoare este expunerea.  Mie mi-a placut mult : am o mare incredere in cele 100 de fire, stranse cu nadejde in pumn si am prins si ceva tehnica : le folosesc doar pentru mentinerea echilibrului si mai putin pentru sustinere propriu-zisa. Tot de la Andrei si Gabriela am prins tehnica – vorba cuiva : cata incredere sa ai in confratii mai experimentati? MULTA ! ! 🙂

50.jpg

51.jpg

52.jpg

Si catinel, catinel ajungem in Braul Portitei, moment  in care realizam ca am ratat intrarea in Valcelul Mortului si ca e timpul pentru solutia “suna un prieten” 😛 Asadar il suna Andrei pe Cristi Boreal, care ne lamureste binevoitor, ca de fapt, trebuie sa coboram pe o potecuta, in dreapta, din Brau spre Valcelul Mortului.

Reusim sa ne dumirim pe unde e traseul si intram in valcel…… Din Braul Portitei (e o coama cu jnepeni acolo) se coboara cativa metri si se traverseaza pe o branita in firul Valcelului Mortului.

53.jpg

54.jpg

OOOO, boierie pe capul nostru : nu era umed, stramt : asa si-asa, bolovanii de inceput nu ne-au dat mult de furca, in mare destul de accesibil.

Asta pana la un punct: pana cand am dat peste o saritoare stramta si dificila, asa ca am ales varianta prin stanga. Am urcat, am dat de o poteca ce ne-a condus la o muchie accesibila …. de unde ne-am intors  in Valcelul Mortului. Ne-am si asigurat, pentru confortul psihologic mai mult 😛

55.jpg

eiiiii bine treaba cu valcelul asta se strica!  Nu putine au fost momentele cu emotii, valcelul s-a inasprit, stanca era rece si umeda. Mai sus solul s-a deteriorat mult (fata de ce vazusem prin jurnale mai vechi): pamant cu pietricele, totul foarte friabil, nu mai e vegetatie pe el si pragul de dupa fereastra s-a adancit mult. E de-a dreptul urat, cu risc foarte mare de accidentare a coechipierilor: avalanse de pietricele (ceea ce s-a si intamplat, cand o pietricica mica dar suficienta, s-a oprit in glezna lui Andrei!)

56.jpg

Din Braul Portitei spre vale
57.jpg

Creasta Picaturii
58.jpg

59.jpg

Brana de traversare spre Valcelul Mortului
60.jpg

In ultima parte, inaintam cu greu  iar cand iesim din valcel (si iesirea a fost un adevarat chin – mai crunt decat intreaga VSC) si dam in saua valcelui, ne izbeste vantul in fata! Déjà se facuse 18h si crucea nicaieri!

E timpul pentru  un nou telefon  cu gand sa intrebam : « din sa, de aici, o luam in drepta sau in stanga? e un perete in fata……» Numai ca binefecatorul nostru nu a mai auzit telefonul la timp asa ca am luat-o intuitiv prin stanga, pe carari si pe fete de iarba expuse, traversand cu inima cat un purice  vreo 3-4 muchii.

(La iesirea din Valcel, pornim catre Cruce in dreapta apoi ocolim pe partea stanga un perete. Se merge pe fetele de iarba, un pic ascendent).

61.jpg

62.jpg

Intr-un final, am ajuns si la cruce, dupa vreo jumatate de ora in care ne-am promis ca daca vom scapa cu viata, vom manca ciorba calda si papanasi pana la refuz, vom face numai trasee marcate si nu vom mai calca prin astfel de locuri, IN VECI … si ca gata, ne-am incheiat definitiv socotelile cu VSC! FOREVER EVER EVER! « Doamne’ de mult nu m-am mai bucurat atat de mult, sa vad o cruce….si nu la capatai! » 😛

Andrei- cam obosit 😀

63.jpg

Imi indica Andrei brana aeriana. Nu pierdem prea mult timp la cruce.

64.jpg

65.jpg

Era vant, pustiu, seara, asa ca ragazul a fost scurt (cat sa savuram « delicioase » vitamine din sticla Gabrielei) si am si pornit-o spre Cab. Caraiman. Constatam ca poteca s-a deteriorat si e surpata pe alocuri.

 

Umbra “Uriasului”

66.jpg

67.jpg

Pe drum supriza : dam de rupicapra si de progenitura ei. Sunt superbe capritele : au niste figuri atat de inteligente si curioase si pline de bunatate!

68.jpg

Imi tremura mana pe aparat de emotie, asa ca trag instantanee la nimereala: ce-o fi o fi! Exceptional de frumos iedutul.

69.jpg

70.jpg

Franti de oboseala, ajungem la telecabina, in Busteni, pe la  22h30. Pe drum revenisem la ganduri mai bune in privinta alpinismului, hotarand ca si hornurile Vaii seci aratau interesant pentru o posibila (dar nu in viitorul apropriat) ascensiune! 😛 O oboseala placuta si buna dispozitie se reinstalasere printre noi.

Cam astea au fost peripetiile noastre !

Dimineata- de la corturi

71.jpg

 

Roze a uitat sa precizeze ca a doua zi- duminica- la ora 8 a plecat si a urcat iar pe Jepii Mici cu colegele de la serviciu. Eu in locul ei imi inchideam telefonul si dormeam ca ….. pana la 12!!! :)) Bravo ei 🙂

Valea Seaca a Caraimanului, 08/10/2009, Laurentiu si Cristi

­­­

 Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific. 

Mincinoasa ca o fata, Vale Seaca si sireata,
M’ai sedus cu’n zambet dulce de sub Crucea luminata
Si-ai facut sa-mi creasca tainic zi de zi un vis nebun
Sa te cuceresc si ’nvinsa sub calcai sa te supun.

Desi nu am deloc talent de povestitor, o sa incerc sa va zugravesc o  tura minunata, pe un traseu ce mi-a placut foarte mult, in inima Caraimanului.

­ Totul a pornit ca de obicei de la telefonul lui Cristi, care ma invita joi 8/10/2009 la o balaureala prin abrupturile Bucegiului, alaturi de el si Laurentiu. Pai puteam eu sa refuz asa oferta, in mijloc (aproape) de saptamana?!?

Dimineata incepe foarte devreme, pe la 05:10 Laurentiu ma culege cu masina si ii dam bataie spre Busteni.

Imbatat de tamaerea viilor entuziasme

Am pornit-o catre tine ca un Fat-Frumos din basme

Si ‘narmat ca Don Quihotte minus numai Rosinanta,

Am ajuns in faptul zilei sa-ti masor din poale panta.

Inca nu eram hotarati pe ce carari o sa ne poarte pasii. Pe la ora 8 fara ceva eram gata echipati, in dreptul Caminului Alpin. Vremea era admirabila si fagaduia a se mentine astfel toata ziua. Marele perete al Vaii Albe era scaldat in lumina calda a  rasaritului de toamna.
 
Carpati.org

In final optam pentru Valea Seaca a Caraimanului (Grad de dificultate 1 B) , cu iesirea sus pe Valcelul Mortului sau Hornurile Vaii Seci, vedem la fata locului ce alegem. Parcasem cam rau pentru traseul ales, dar nu-i bai, o luam la picior prin padure spre partia Kalinderu.

 Luna inca e sus pe cer; aruncam o privire spre tinta noastra

Carpati.org

Valea Seaca isi are originea intr-o strunga situata in imediata
apropiere a Monumentului Eroilor, la sud de acesta. Afluentii ei pe
dreapta sunt Spintecatura Vaii Seci, Valcelul Mortului, Valcelul
Uriasului si Valea lui Zangur. Pe stanga, Spalatura Vaii Seci formeaza,
inainte de confluenta, o mare ruptura de panta; mult mai la vale,
Valcelul Marelui V, coborand din Strunga Mare a Picaturii, are un curs
accidentat ai discontinuu.

Urcam un pic pe partia Kalinderu iar apoi drumul noastru – denumit si drumul Vaii Seci –  face dreapta,  traverseaza prin padure firul foarte slab definit al Valcelului de sub Portita, acoperit cu o vegetatie bogata, iar dupa un parcurs aproape orizontal, coboram curand in albia adanca a Vaii Seci.

Aici facem si primul popas pentru a lua gustarea de dimineata. Cât puteam cuprinde cu privirea in sus, nu se vedeau decat bolovani uriasi ingramaditi unii peste altii si se ghiceau saritori ademenitoare.

Incepem sa urcam cu pofta si bucurie primele saritori, care sunt mici si lipsite de dificultati.

Prima saritoare a vaii, se poate ocoli pe dreapta, sau se poate urca pe fisura din partea stanga a saritorii.

 Carpati.org

Un pic mai sus un bolovan imens blocheaza valea. Ocolim aceasta saritoare prin partea dreapta.­

Carpati.org

Carpati.org

Deasupra saritorii

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Crucea, alba de departe ne cadea din plin in fata
Ca o magica minune datatoare de viata
Si puterile slabite renasteau din nou aprinse
Re’nviate ‘n plin de nimbul depe bratele-I intinse.

 
Carpati.org

In sus, cam 500 m deasupra capului meu „Crucea Eroilor” de pe Saua Mare a Caraimanului, se profila ca o aparitie din basme pe albastrul imaculat al cerului, iar sub ea valea, cand largindu-se, cand stramtandu-se, se rostogolea impresionanta in fantastice cascade de piatra pana la mine. Ici si colo, cativa copaci, de toata frumusetea, ca si portiuni de maluri inierbate inveseleau ochii, parca obositi de albul imaculat al stancariei

 Carpati.org

Firul tau ingust si aspru naste’n pacea din bradet
Unde codrul se revarsa pana jos in Clabucet
Si pe linia de gheata, pe sub hornuri care mint,
Il zaream cum serpueste ca o banta de argint.

Carpati.org

Risipit pe cate-o coama, spanzurat pe varfuri sure,
Impletit pe brauri negre, dominand peste padure,
El s’asvarle ‘n salturi grele si elastic ca o guma
Se incheaga cu granitul si cu clarul alb de spuma.

Carpati.org

Saritoarea lui Zangur – se poate ocoli pe partea stanga. Noi am ales sa urcam direct si am pierdut aici cred ca vreo 40 de minute. Totul era umed, acoperit de muschi si mazga.

Carpati.org

Am urcat un pic pe stanga pe o branita apoi Cristi a facut un mic rapel pe firul vaii de unde a continuat in sus. Eu sigur nu as fi avut tupeul, mai ales in conditiile date (umezeala).

Carpati.org
Carpati.org

Carpati.org

Cristi ne ajuta apoi si pe noi sa urcam.

Carpati.org

Deasupra Saritorii lui Zangur

Carpati.org

Dupa trecerea Saritorii lui Zangur, ajungem la confluenta cu V. lui Zangur (grad de dificult. 1A), al carei traseu urcand in prelungirea V. Seci este confundat uneori cu aceasta din urma. La confuzie poate contribui si marcajul “V. Zangur” scris cu vopsea rosie mai mult spre dreptul Vaii Seci.

Dupa ‘ntaia saritoare, am intrat in goluri subte
Pe sub dinti giganti de monstri prinsi de stancile abrupte
Unde gurile cascate stateau gata sa ne ‘nghita
Flamanzite ca someurii dupa miezul cald de pita.

Carpati.org

Firul vaii patrunde curand intr-un prim canion cu pereti foarte apropiati si verticali

Carpati.org

Pe de-asupra-ti cerul moale, medita ca ’ntr’o visare,
Vantu-ti mangaia scheletul cu-o subtila fluturare
Si magnific suprapuse crestele in erarhie
Iti ornamenteaza drumul cu-o maiastra broderie.

 In stanga – Tancul Uriasului

 Carpati.org

Incordat pe verticale, strans in chingile de zgura
Simtiam inima ca-mi sboara, sufletul ca-mi vine ‘ngura
Si cand traversam vre-o brana sau ne angajeam pe fete
Toata vlaga tineretei si curaju-mi stau sa ‘nghete.

Carpati.org

Cand pe burta, cand pe spate, cand cu sfoara prinsa ’n dinti,
Cand variti pe vre-o fisura pomenind de Pasti si Sfinti,
Te massam strangandu-ti sanii voluptosi in maini si buze
Si faceam pe subchirurgii aplicandu-ti la ventuze.

Carpati.org

Curand dupa ce depasim confluenta cu Valea lui Zangur, o saritoare verticala de circa 10 m inaltime (Saritoarea din Cotitura) poate fi escaladata direct – in cazul cand fereastra ce o formeaza in partea superioara nu este blocata – sau ocolita prin stanga vaii. 

Carpati.org

Tot mai sus si mai departe, inspre zari inrourate,
Muscam stancile cu dintii si cu bratele ‘nclestate
Indarjiti trageam din tine infratiti cu suferinta
Si-asteptam din clipa ‘n clipa sa ne rada biruinta.

Carpati.org

Fata inalta – cred

 Carpati.org

Varful Picatura si Strunga Marelui V

Carpati.org

Sa mai descriu toate frumusetile pe care am avut prilejul sa le vad? Ar fi greu. Nici imaginatia poetica cea mai înflacarata si nici pana cea mai dibace in ale scrisului nu poate reda în toata maretia lor peisajele ce se pot admira acolo sus.

Carpati.org

Carpati.org

Subsemnatul – spirit practic – ca pastorul dupa turma
Conduceam ascensiunea filosofic …. dela urma
Si numai cand artagoasa ne ranjea vre-o saritoare
Eram primul pe franghie agatat cu disperare.

Carpati.org

  Aici cred ca e Saritoarea Prelucie

Carpati.org

Saritoarea Prelucie este formata dintr-o inlantuire de lespezi puternic erodate de ape si alunecarea lenta a zapezilor. Acest obstacol poate fi escaladat direct, urmand scocurile si micile fisuri ce-l brazdeaza frontal sau ocolit prin coastele inierbate si pe langa jnepenisul din dreapta vaii (cum urcam). Noi am urcat prima parte direct iar apoi am ocolit pe partea dreapta.

Carpati.org

O alta lume – jos

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Nu stiu ce intentii sumbre au preocupat natura
Cand te-a pus ca repezita sa te ‘nalti de sub Zangura.
Dar de-acolo cine poate sa se urce mai departe
N’o sa se mai teama ‘n viata nici de dracu, nici de moarte.

Carpati.org

Cand am traversat pe stanga, peste margini de abis,
Se parea ca ‘n ziduri negre drumul nostru s’a inchis
Dar pe-un tiv ingust de brana nu mai lat decat o schioapa­
Am trecut cum trece-un flutur peste-un fir ascuns de apa.

Eu cautand cele 100 de fire de iarba necesare asigurarii 🙂

Carpati.org

Carpati.org

Te priviam uimit si ‘n mine incepusera s’apuna
Nebunestile-mi intentii ce vroiau sa te supuna
Si simtiam cum mi-se ’nmoae coardele dela picioare
Si ma clatinam sub sacul saltaret depe spinare.

Carpati.org

In subita ‘nfiorare, valul de emotiune
M’a facut in gand, pe fuga, sa rostesc o rugaciune
Si de nu mi-ar fi fost jena, iti cantam si trei litanii
Si-as fi framantat zapada si cu cateva metanii.

Carpati.org

Insirati pe coarda lunga, sustinuti de piolete,
Vanam prizele cu mana suspendati pe vre-un perete,
Scaparau coltarii ‘n piatra si de pulberea usoara
Ne tineam adesea trupul sa n’o ia ‘napoi spre …. gara.

Carpati.org

Melancolic peste neguri, ca o Rodie de aur,
Soarele-si frangea grumazul peste trupu-ti de balaur
Si ‘n lumina lui saraca manam visurile noastre
Urmariti de umbra mortei catre crestele albastre.

Carpati.org

Din imensul amfiteatru al Poienii Mari hotaram sa mergem pe Braul Portitei deoarece era deja o ora cam inaintata si ne gandeam si cam cat ne-ar lua sa iesim sus pe hornuri sau Valcelul Mortului, daca era la fel de ud ca si pe Saritoarea lui Zangur.

Carpati.org

Cotind la stanga, am luat Braul Portitei, urmandu-i serpuiturile pe o poteca bunicica. Am avut de luptat ceva si cu jnepenii.­

Carpati.org

In spate – Creasta Picatura; centru – Braul Portitei

Carpati.org

Incercand sa fotografiem o floare de colt

Carpati.org
 
Carpati.org

 Carpati.org

Centru-stanga: Saua Vaii Seci dintre Clai, locul unde ia sfarsit ascensiunea Vaii Seci dintre Clai

 Carpati.org

La Portita Caraimanului facem popas. Terminam de mancat ce mai aveam prin rucsac.

Carpati.org

Braul Portitei

Carpati.org

Carpati.org

Trebuie sa ajungem in sa si de acolo mai departe in jos pe Jepii Mici.

Carpati.org

Carpati.org

Portita

Carpati.org

Cascada Caraiman, acum fara apa

Carpati.org
­

Coborarea pe Jepii Mici s-a terminat la frontale. De la Hotel Silva am luat un taxi pana la masina noastra.

Carpati.org
 Monografie, BUCEGI TURISM-ALPINISM – Em. Cristea [1961]

Carpati.org
Kargel- Drumul spre culmi

Fotografii: eu si Laurentiu
Versuri: Ion Udriste-Olt, Valea Seaca

Blog at WordPress.com.

Up ↑