30,31 iulie 2011
Traseu: Caminul Alpin – Munticelul – Ref. Costila – V. Galbenele principal – Strunga Galbenelelor – V. Galbenele secundar
Participanti: Octavian, Viorica, Andrei si Roze.
Text: Roze
Se pare ca vremea nu va intra intr-un fagas normal in vara asta, si daca ne luam dupa prognozele lor – descarcari electrice, ploi, furtuni – am petrece fiecare weekend la refugiul “casuta”.
Totusi cum vremea, sambata de dimineata, nu era tocmai prielnica, gandiram ca nu pierdem mare lucru daca plecam dupa pranz, din Bucuresti ; asa ca, abia pe la 15h, am ajuns la Caminul Alpin.
Urcam la inceput pe marcaj TR, apoi pe poteca nemarcata spre ref. Costila.
Atmosfera in Busteni
Miroase atat de frumos in padure. Inaintam, prundenti, pe cararea cu resturi de copaci cazuti, printr-o jungla de crengi. Oricum, din cate mi-a povestit Andrei, e mult mai bine decat anul trecut: “S-a mai curatat un pic zona!”
Ajungem la o ramificatie a drumului, la poteca ce duce in stanga, spre Valea Alba.
Un copac ciupercos sta de straja. Imi trec ganduri puerile (?!) : “Oare copacul asta era si pe vremea lu’ Baticu?”
Facem un scurt popas la izvor si constatam ca s-a surpat buza de ciment si apa se scurge pe-alaturi. In jgheab era ceva apa, dar statuta. Viorica incearca sa astupe si sa mute firisorul pe fagasul normal insa e mai mult de munca. Ne aprovizionam sticlele cum putem si ne urnim.
Lui Andrei ii este deja foame :d E uimitor! Un om atat de slab, care poate manca orice si inghiti tot si mancarea nu se depune; parca mancarea dispare asa…. intr-o alta dimensiune!
Pe la 18h ajungem la ref. Costila. Foame, sete -potolite, ceapa e antidepresiva.
Si ? Sa stam linistiti ? Sa admiram privelistea deosebita catre Valea Prahovei ? 😀 Maretia Picaturii ? 😛 Mai bine sa-ncercam niste trasee usurele…asa ca pentru mine.
Explorare humanum est!
Picatura
Cataram prima lc din Fisura Intrerupta (4A) – Tancul Ascutit. Octavian cap de coarda, apoi eu.
Octavian in prima lungime
Urca si Viorica si Andrei. Era aproape 21h, cand repriza de ploaie ne intrerupe avantul spre a doua lungime. 😛 Aer umed si cohorte de tantari/musculite ne sporesc confortul ; prin urmare ne retragem infranti. Intre timp la refugiu s-a aglomerat. Suntem 8 in total, peste noapte.
Viorica
Am dormit prost: fobie de ursi 😛 (fiecare cu nebuniile lui!)
Duminica dimineata, ei isi bat capul cu ce drum sa urmam. Vremea superba ii impinge sa opteze pt V. Galbenele (1B).
Ieiiii…inca o vale frumoasa pentru mine! Dap! Inca le numar pe degetele de la o mana, nemarcatele parcurse 😀
De linga refugiu pornim pe firul Vaii Costilei, apoi un pic de catareala si poteca iese aproape de culmea Tancului Ascutit. Traversam catre dreapta, ne ratacim in zona in care poteca este deteriorata dar memoria infailibila a Vioricai ne readuce pe drumul cel bun. Coborim in firul principal al Vaii Galbenelelor, in apropierea confluentei cu firul secundar.
Aici e iadul pe pamant! Bucata mare din perete s-a desprins prin august 2007-2008 (?) si-a distrus tot, branele cu jenpenis si zadele au fost masacrate, pamantul a fost ras…..
“Oare a vazut cineva?”
“da’ era ziua sau noaptea?” , “Da’ in ce luna era ? In august ? Da’ erau oameni in perete ?” ……am un dar de a-l stresa pe Andrei cu intrebari ! 🙂
Inaintam pe firul principal. E mai dificil din cauza saritorilor, dintre care doua sint un pic mai mari.
Mi-e foame. Stomacul a inceput deja sa-mi manance celelalte organe, sa le digere incet incet. Dar nu ma plang.
Inca o saritoare. Eu sunt o fricoasa de felul meu. Ufff, Andrei nu ma prea ajuta! Nici nu prea are cum, spune ca trebuie sa invat sa ma descurc singura. Noroc ca stanca e curata si bocancii mei – in mod suprinzator – au aderenta. 😀 Zoe fii barbata! Cred ca valea asta e foarte buna de catarat, pentru incepatori ca mine.
La o saritoare, avem o disputa cu Andrei care vrea sa urce neasigurat si fara rucsac.
Porneste curajos la atac – numai el stie ce-l atrage la saritori : neasigurat, emotie, poate si neplacere, stanca umeda si bocancii tociti de-atatia ani si atatea drumetii. Cert e, ca e atras de ele ca mustele de miere.
Restul grupului – am ocolit prin stanga, desi n-am castigat mare lucru la capitolul siguranta: e foarte expus, pericol mare de lunecus si spart dintii ! Destul ca m-am “cuimanit” seara trecuta, cu emoţii, cu ham si casca si asigurata, pe Fisura Intrerupta; de data asta chiar am tremurat la ocolul saritorii!
Coltul Galbenele
Imi pare rau ca nu am intrat in mica grota “Hotelul Galbenele”.
Continuam urcusul pina in Strunga Galbenelelor unde ni se ofera o priveliste superba asupra Vailor Scorusilor si Malinului /Creasta Malinului si Coltul Malinului si Dintele dintre Colti, departe cabana Omul si creasta Morarului. Mi le indica Andrei pe toate in reprize, cand ceata se ridica.
Din Strunga, Valea Scorusilor nu pare deloc imbietoare. Facem un mic popas, mancam gogosi si alegem ca varianta pentru intoarcere, firul secundar.
Flori de colt au fost din belsug
Ufff, Hornul Coamei….oare il voi putea urca vreodata? Se spune ca ar avea numai 1B . De la distanta imi pare mult mai dificil. Sa stau deocamdata linistita, nu-i de mine ! “mai vedem” vorba lui Andrei. 😛
Traversare spre Strunga Coltilor
In Strunga Coltilor
Din Strunga Coltilor mergem pe o potecuta in firul secundar al vaii, pe care il vom urma pina aproape de confluenta cu firul principal, in locul de unde am pornit ascensiunea. Pana aici am facut 3-4 rapeluri.
Echipa in Creasta Costila Galbenele
Pe drumul cunoscut ne intoarcem la refugiul Costila si apoi in Busteni, intr-un ritm alert ca sa prindem acceleratul spre Bucuresti.
A fost o tura foarte frumoasa si m-am simtit foarte bine. De-asta sunt eu mereu bine dispusa, la serviciu in Pipera…daca ajung pe munte weekend de weekend. 🙂
Multumesc lui Octavian si Vio pt ajutor si indicatii si atmosfera. Si pentru ceapa !
Jurnalul Vioricai aici