17

Piatra Mare. Varful. Victorieee!!!

 

Am ales o melodie aiurita, vesela, cum a fost si tura :) Nu stiu ce zice nenea acolo dar imi place cum suna :d

17, 18 septembrie 2011

ECHIPA: Andrei, Roze , Aniela, Marius (Boboc), Carmen, Anca , Andrei Ivan, Tibi, Omar

TRASEU:

– prima zi – Dambu Morii, Canionul 7 Scari, Cabana Piatra Mare

– a doua zi – Cabana Piatra Mare, Vf. Piatra Mare, Sirul Stancilor, Timisul de Jos

 

Andrei

Vineri la pranz

Andrei: Omar, mergi sigur da?

Omar: Da ma, am cumparat si provizii

Andrei: Bine…sa nu faci ca ultima data…

Vineri pe la ora 21

Andrei: Ce faci ma, pe unde esti?

Omar: La o terasa cu baietii

Andrei: Ptiu! Ce cauti ma la terasa? Maine trebuie sa ne trezim la 4!

Omar: Lasa ca ma trezesc eu! Dai si tu un telefon pe la 4.

 

Sambata ora 4:15

Andrei: Omar nu raspunde.

 

Sambata ora 8 spre 9

Omar: Ce faci frate? Ai zis ca ma suni la 4! :D

Andrei: Pai daca aveai si telefonul deschis….

 

Eeeee cam asa a fost cu Omar :)

Ce e de admirat ca dupa o noapte la terasa s-a hotarat sa vina totusi pe munte :D

 

Sambata ora 15. Cabana Piatra Mare. Suna Omar

Omar: Ma, eu ma intorc. Mi-e cam rau.

Andrei: Cum sa te intorci ma??? Dupa ce ai ajuns pana aici? Unde esti?

Omar: Pe Familiar.

Andrei: Ai trecut de jumatate?

Omar: Da.

Andrei: Hai ca vin cu Tibi dupa tine.

 

Si am plecat. Cu Tibi. Sa recuperam intarziatul :) Il gasim cam pe la jumatatea traseului, obosit tare :)) Ii luam rucsacul si pornim spre cabana. Din nou.

 

La cabana. O gustare calda, foarte buna. O bere. Un vin fiert. Adunat lemne. Foc. Povesti. Cate o gura de tuica. Slana si ceapa. Pe la 12 noaptea ne retragem la somn, mai putin Omar si Tibi care au stat pana pe la 4, cand au terminat lemnele.

 

Duminica ora 9

Eu, Rose, Andrei Ivan si Carmen plecam spre varf. Oare? De data asta voi reusi? Sa ajung pe varf? :D

Si da!!! In sfarsit am reusit sa ajung si eu pe Varful Piatra Mare! Victorie! :))

Am ajuns de foarte multe ori in Piatra Mare, dar la cabana mi se inmuiau picioarele si ma opream la o ciorbita si omleta, apoi somn :)

Frumos pe sus. De abia astept sa vin si la iarna :)

 

ANCA :

ce mi-a placut : urcusul, muntele care e ca intr-o carte de povesti cu : raulet, podete naturale de trunchiuri peste raulet, copaci in forma de sezlonguri, foioase si conifere cascada, mini-cascade , scari si scaricele si bolovani si bolovanei. Lipsesc doar scufita lupul si ursul slava Domnului.Si iepurasii. Focul de tabara apoi dimineata cu o cafea in mana uitandu-ma la  un orizont cu 1000 metri mai  jos.
Ce m-a  lasat indiferenta : cainii pentru prima oara desi erau cat niste canapale de la ikea umblatoare. Mancarea cu toate ca am mancat o cutie de pateu intreaga doar pentru ca nu voiam sa o arunc :D. Grijile din afara muntelui pe care le-am lasat  la poale si le-am luat inapoi de cum am coborat.
Ce nu mi-a placut:  papucii mei care la coborare au pasat toata responsabilitatea locomotiei propriului posterior. Muntele si-a auzit cateva cuvinte neortodoxe pentru ca eu ma incapatanam sa pastrez pozitia bipeda…
De ce vreau sa mai  merg : cu voia oamenilor care mi-au tolerat smiorcaielile, pentru ca e frumos, suspect de frumos. Si te relaxezi intr-o drumetie din asta cat in 3 week-end-uri prelungite.

 

CARMEN :

Ura. Ura. Am adaugat la minuscula mea lista de iesiri la munte si Piatra Mare. In zona am fost si prin luna mai, dar atunci am plecat la catareala si am sfarsit stand langa foc infofoliti bine pentru ca a inceput o ploaie zdravana ce s-a transforat in ninsoare.  De data asta, vremea a fost superba, trecerea prin canionul 7 scari a fost mai amuzanta caci Ancutza s-a intepenit cu rucsacul pe scara mare J

Noi nu am auzit nimic din cauza apei, dar canionul si-a auzit cate ceva ,,, ;)

Si uite asa am tot urcat prin padure “in instinctul muzicii” (ca sa citez un pusti de pe traseu) pana la cabana, unde am avut parte de o priveliste superba – se vede tot Brasovul. Nu m-am putut abtine sa nu ma intreb cum ar fi sa te retragi din civilizatie ca bunicul lui Heidi, si sa traiesti la o asemenea cabanutza.,,,, Foarte frumos.

Obosite de “atata” urcus, noi incepatoarele (Aniela, Ancutza si eu) ne-am retras la somn devreme ca sa ne pregatim pentru  urcarea de duminica dimineata pana la Varful Piatra Mare (1854m).  Pana la urma am ramas doar 4 doritori de varf din 9, restul au ramas la cabana la soare.  Coborarea a fost crunta si pentru mine, nu numai pentru Ancutza. Mi-am fortat genunchii rau, dar imi imbunatatesc tehnica cu fiecare iesire ;)

“Si-alta data, si-alta data o s-o facem si mai, si mai lata,,,” Cu siguranta as vrea sa schimbam modalitatea de transport :D

 

ANIELA + BOBOC :

Tezã

Piatra Mare. E o lege când te duci la munte: tot ce e mare e OK (ca exemplul de faţã), tot ce e mic –ferește-te ! (de ex. Jepii Mici). Un urcuș potrivit pentru un 30+ (sic !) ramolit ca mine (noroc cã au fost consumatori grei de alcool în grup ca sã nu rãmân eu chiar ultima).

Sus sunt niște mãgari tare simpatici și care își iau rolul în serios (mãnâncã tot ce apucã –comestibil sau nu, asta nu e un criteriu suficient pentru a refuza sã molfãi ceva –cred cã l-ar fi gustat și pe prietenul nostru Omar dacã nu era așa iute, adicã rapid).

Vezi frumos munţii în jos (ceea ce e de bine –dacã îi vezi în sus nu e așa impresionant, e chiar banal). Combinat cu o încremenire auditivã bizarã dã o impresie deosebitã.

Cabana, pe lângã faptul cã e curatã, e plinã de oameni simpatici și dacã nu ai televizor le asculţi telenovelele personale și adormi fãrã probleme. Vinul fiert este un mare atu al locului (chiar și la 9 dimineaţa).

Coborârea pe traseul tradiţionalist-familial e chiar suportabilã (eu am apreciat). Iar când ajungi jos la grataragii te simţi mândru de tine însuţi. E și o crâșmã cu bere ieftinã postatã fixa colo unde trebuie –de cum ai trecut râul sã mergi spre garã.

 

Antitezã

Tot trebuie sã urci. Nu e chiar spectaculos, daaar, pãdurea e frumoasã. Ceva în genul Anticristul lui von Trier. Dar nu am gãsit nici o Charlotte Gainsbourg dezbrãcatã. Poate data viitoare.

Canionul și Peștera de gheaţã sunt frumoase (canionul e chiar superb). Dar îţi trebuie ceva antrenament de pompier ca sã le guști (mai ales peștera).

La coborâre trebuie sã practici tactica modernã în 4 labe (asta dacã nu ai o dexteritate peste medie ; mult peste medie). Cel puţin funcţioneazã ceva. Putea sã eșueze și asta.

Sintezã

E frumos, mãi, ce mai. Si oamenii care ajung pânã la cabanã sunt mai de calitate decât în alte locuri cu acces mai facil. Iar poieniţe cu brusturi și urzici ca aici nu prea am mai vãzut.

 

ANDREI IVAN :

Pe Sapte Scari in sus
Pe un mare urcus
Rose Marie se zbate
Cu rucsacu-n spate
Plin cu mancare
Pentru fiecare
Sapte negri o urmeaza
Ei toti se minuneaza
De splendoarea canionului
Si de farmecul locului
Plus Andrei opt
Care-i cel mai copt.
Merg cu toti prin dumbravita
Ca s-aleaga-n poienita
Loc de poposire
Si de hodinire.
Dintre ei doi voinici
Au plecat ca un arici
Sa il ia pe un amic
Ce-o tras la masea un pic
Iata noua negri mititei
Cu supa, tzuica dupa ei
Si cu Omar zece
Care-i si intrece.

Ce inseamna sa fii singur vineri seara :))

Ma duc pe afara sa mai capat inspiratie

 

Mai jos cateva poze din tura:

 

1.jpg

2.jpg

3.jpg

4.jpg

5.jpg

6.jpg

7.jpg

8.jpg

9.jpg

10.jpg

11.jpg

12.jpg

13.jpg

14.jpg

15.jpg

16.jpg

17.jpg

18.jpg

19.jpg

20.jpg

21.jpg

22.jpg

23.jpg

24.jpg

25.jpg

26.jpg

27.jpg

28.jpg

29.jpg

Harta.jpg