22/06/2013

Echipa: eu si cu mine🙂

Traseu: Jepii Mici- Caraiman- Omu- Ciubotea- Bran

Mi-am adus aminte iesirea asta de anul trecut. Nu mai retin ce sarbatoare era, era o zi libera, si  mai toata lumea plecase pe undeva. Numai eu nu🙂

N-am avut chef. Initial. Dupa ce am pierdut mai toata ziua aiurea cu bicicleta prin Bucuresti, pe seara incep sa am mancarimi in talpi.

Parca totusi as pleca pe unde.Dar unde sa plec? La ora asta? Singur? Erau anuntate si tot felul de coduri/atentionari de ploaie, furtuna, etc…

Ma tot agit de unul singur vreo juma’ de ora apoi gata! Ma hotarasc sa plec. Arunc in rucsac salteluta, sacul de bivuac, sacul de vara, ceva mancare gasita prin dulap si fug spre gara. Schitasem si un traseu, cu o parte stiuta, parcursa, si una noua. In drumul spre gara il sun pe Marius si il pun sa caute un track gps si sa imi spuna marcajele🙂 Gaseste, imi trimite pe mail trackul, gata, sunt pregatit :d

Cum cobor din tren in Busteni, ma intampina niste tunete…. Hmmm. O pornesc spre Silva. Pana sa ajung incepe si ploaia. Incep sa ma intreb daca sa urc sau sa raman in oras la o Silva bruna🙂 Au inceput bubuielile. Si fulgerele. Ce mai, era un adevarat spectacol! Nu mai vazusem de multa vreme asemenea dezlantuire.

Pana la urma hotarasc sa urc. Era ora 23. Mmm tura de noapte😀 Ce o fi, o fi!🙂 Gandeam ca in padure sunt la adapost si ca o sa se opreasca ploaia pana ies eu la gol alpin. Incep sa bag tare. Imi place sa merg si singur, am ritmul meu, parca sunt pe pilot automat. Eu si cu gandurile mele. Prin padure era destul de bine, nu ploua asa tare. Pornesc ipodul, sa sperii animalele cica. Dar nu prea facea fata la ce era in jur. Merg constant, cu atentie pentru ca pe la jumatatea vaii mai erau ceva poduri de zapada.

Fac un mic popas, imi aprind o tigara. Cum stateam eu linistit, arunc o privire in sus… Deasupra mea, la vreo 20 metri, doi ochi ma fixau. In prima faza intepenesc, apoi trag o hauila :)) “Ochii” au luat-o la goana in sus. Nu mi-am dat seama ce era, probabil vreo capra. Dupa faza asta mi-a intrat in cap o stupizenie de melodie, nu stiu de unde, cum, dar m-a tinut toata seara :)) Doi ochi caprui :))

Bun, termin tigara, si reiau drumul. Pana la Cabana Caraiman am facut vreo 1h30, maxim, de jos. Ploaia se oprise, parea ca se mutase deasupra Baiului. Poposescc in fata cabanei si rontai o ciocolata. Pana sa termin eu de mancat, pam-pam: ploaia se intoarce! Initial planul era sa merg spre Omu pe la Cruce, mi se parea mai frumos si cu mai putina diferenta de nivel. Cand am vazut ce ploaie incepuse si cum picau traznetele prin jur, am schimbat planul. In 10 minute eram la centrul Salvamont de pe platou.

Nu va zic ce fete au facut oamenii cand am intrat, era cam ora 1 noaptea :)) Doar vreo 3 persoane mai erau treze la ora aia. Dau seara buna, intreb daca pot sa poposesc putin pana trece ploaia. Oamenii inca nu erau prea vorbareti, se uitau la mine de parca eram de pe alta planeta. Imi spun ca da, e ok sa stau, pot chiar sa si raman la ei.

Ma intreaba la ce ora am plecat de jos si ce e cu mine la ora asta.

-La cat ai plecat de jos?

-Pe la 11, zic eu.

-Cat??? Wow, pai de ce ti-a luat asa mult sa ajungi pana aici?

-Pai nici 2 ore din Busteni pana aici la voi nu mi se pare prea mult…. zic eu :)))

-Aaaaa, ai plecat acum seara.. Aha…

Si tot se uitau la mine :)) M-am schimbat, am mai rontait cate ceva. Oamenii au tot incercat sa ma convinga sa raman peste noapte la ei. Nici nu le-am mai zis care era tinta (Ciubotea), le-am zis ca vreau doar sa ajung pana la Omu😀 I-am linistit ca stiu traseul, l-am parcurs de multe ori. Dupa vreo 2 ore, dupa ce se opreste furtuna, plec la drum.

Ce pot sa zic, a fost genial! Nici urma de urgia de mai devreme. Era o liniste totala. Si o luna plina extraordinara! Nici o adiere de vant. M-am mai speriat de vreo 2 ori de niste paserele ce tasneau din iarba, de langa poteca, dar in rest a fost ok🙂

La Omu mai fac o pauza de tigara si de privit. Totul in jur era luminat de luna. Toata lumea dormea la cabana.

Acum urma partea noua de traseu. Am avut o mica bajbaiala, dar pana la urma am reusit sa ajung cu bine la refugiu, dupa aproximativ vreo 4h:30 (fara pauza de la Salvamont) Taman cand incepea sa se lumineze.  Credeti ca m-am dus sa ma culc? Nu, am mai stat vreo ora sa admir rasaritul. De abia dupa aceea am picat. Lemn :)) Dar nu pentru multa vreme. Cred ca am dormit vreo 3 ore.

La refugiu era si Andreea, si hotaram sa coboram impreuna pe Ciubotea. Traseu nou pentru amandoi. Fain traseul, ca de altfel toate de pe partea asta a Bucegiului. In partea finala a traseului, ne prinde iar ploaia. Nu e bai🙂

Bran, autobuz, Brasov, Bucuresti….

Una din iesirile care imi plac mult🙂

SAM_0586

SAM_0602

SAM_0612

SAM_0619

20130623_100914

20130623_094626

20130623_102153

20130623_102313

20130623_102520

20130623_103149

20130623_113534

SAM_0641

SAM_0656

20130623_120308