05/09/2012
De multa vreme aveam poze pregatite, sa prezint si ceilalti membrii ai familiei. Caci da, desi sunt “doar” niste pisici, ocupa un loc important in viata si inima mea. Si am amanat, si am amanat…pana azi, in niste imprejurari foarte, foarte nefericite.
Din pacate Sisu ne-a parasit prea devreme, la doar un an si cateva luni. Totul s-a incheiat cu un salt in gol de la etajul noua, aseara…Imi este foarte greu sa vorbesc despre asta, incerc sa ma consolez cu ideea ca macar nu a suferit ๐ฆ
Si simt nevoia sa vorbesc despre asta…
Ii multumesc mult mult mult de tot lui Rux pentru ca, aseara la ora 24,dupa ce am anuntat-o, in 10 minute era la mine, desi nu sta tocmai aproape, si ora era destul de inaintata. Si ca a stat alaturi de mine pana pe la 2:30-3, mi-ar fi fost foarte greu altfel…
Deci cine a fost Sisulici motanul?
A fost o pisica pe care am luat-o in urma unui anunt primit la serviciu.
La inceput a fost Sisa, pisica. Asta timp de vreo 2-3 luni pana ne-am prins si noi de niste chestii ๐ L-am adus acasa cu metroul, in geaca. Apoi brusc, a devenit Sisu ๐
Lui Sisu ii placea cafeaua, si nu de putine ori si-a parlit mustatile la aragaz, incercand sa soarba cand inca era pe foc.
Lui Sisu ii placeau florile, de cate ori aduceam acasa, statea numai pe langa ele si le rontaia.
Sisu era tot timpul primul la usa atunci cand ajungeam acasa.
Sisu era tot timpul, dar tot timpul, printre picioarele mele, cand mergeam prin casa.
Sisu avea inclinatii spre alpinism, de cate ori avea ocazia exersa noduri cu cordelina. De asemena isi alegea locuri cat mai inalte din casa, de unde supraveghea toate miscarile.
Lui Sisu ii placeau filmele, cand ma asezam in pat cu laptopul era primul pe pieptul meu, si urmarea cu interes ce se intampla pe ecran.
Sisu era afectuos si iubitor, cand vroia el ๐
Sisu era in stare sa alerge pana pica lat dupa un snur sau laser.
Sisu era paznicul casei. Cand plecam mai multe zileย il rugam pe unchiul meu sa treaca sa vada ce mai face. Pleca terorizat :)) Se ajungea la lupte corp la corp, ma ruga sa ii las un mop sau ceva la indemana ca sa se poata apara :))
Asta poate sa o confirme si Rux, care a ramas cu un semn permanent in urma bataliei cu el, SISUย ๐
Sisu era ceasul desteptator. Astfel, in ultimul an, am avut trezire fortata, apoi intrata in reflex, la ora 5:30 punct, dimineata :))
Sisu era un luptator. Nu putine lupte am dus si eu, si Rose, cu el. Pierdute de noi de cele mai multe ori ๐
Sisu era rabdator. Nu de foame, desi de cateva ori ma uitat sa ii cumpar mancare ๐ In general, suporta multe “dragalasenii” pana sa ii sara tandara ๐
Lui Sisu ii placea sa bea apa din WC, si asta era una din grijile mele, sa nu uit sa las capacul jos :))
Sisu era explorator, asa ca a fost sa faca o vizita vecinei de alaturi. Pe o chestie foarte ingusta. La etajul noua.
Sisu simtea cand nu ma simt bine si imediat venea langa mine. Simtea chiar si de ce am nevoie, sa stea linistit langa mine si sa toarca sau sa ma inveseleasca cu giumbuslucurile lui ๐
Of, imi pare rau insa nu mai sunt in stare sa continui acum, desi mai am multe de spus despre ce a insemnat Sisu pentru mine. Sper ca maine sa ma simt mai bine si sa continui…:(

Privire de monstrulet inca de mic ๐
Isi arata coltii inca din primele zile ๐



September 6, 2012 at 11:23 am
O dulceata de motanel.
Foarte multe din dragalaseniile si nebuniile pe care le-ai descris le facea si pisica mea cand era mica.
Acelasi spirit afectuos cand dorea, independent, emancipat…oricum degeaba te opuneai caci pana la urma ajungeai sa faci cum vroia ea si bonus te mai si obisnuiai cu asta. Pana pe la 1 an jumate sunt extrem de dragalasi si agitati, exact ca un copil mic, e perioada cea mai frumoasa asa ca bucura-te ca ai facut parte din povestea lui, de fapt ai reprezentat povestea lui tot acest timp.
Un caine sau o pisica fac doar parte din povestea noastra, dar noi reprezentam intreaga lor poveste si e bine cand aceasta a fost frumoasa.
LikeLike
September 12, 2012 at 10:48 am
E foarte trist. A insemnat foarte mult pentru noi, motanelul ๐ฆ
LikeLike
September 9, 2012 at 8:46 pm
Uf… trist moment. Eu am “parasit” o pisica si nu cred ca o sa uit vreodata privirea si ultimul mieunat… Cum spunea si Mike, au facut parte din povestea noastra, am facut parte din povestea lor si cumva, asa necuvantatoare cum sunt, merg mai departe prin noi.
Sisu a fost un norocos sa va cunoasca si sunt sigura ca a fost un motanel tare fericit.
LikeLike
September 9, 2012 at 8:51 pm
Multumesc mult de tot pentru vorbele bune! Chiar va multumesc, mi-au prins bine
LikeLike