The Baboons – Drinkin’ Gasoline
Muchia Bondarului, 4A, 4Lc
Echipele: Vio cu Octavian si eu cu Dorian
Iata ca a venit in sfarsit timpul si pentru Muchia Bondarului, traseu ravnit de mine de ceva vreme 🙂
Inceputul e clasic deja 🙂
Vineri seara- masina Octavian- blocaj Comarnic- Priatra Craiului- Plaiul Foii- cort- somn 😀
Dimineata pornim spre Ascunsa. Ramanem uimiti de urmarile viiturii de acum cateva luni. Auzisem despre asta dar ce vedeam intrecea inchipuirea. Grohotis de jos pana sus, unde era poteca de pamant acum era plin de pietre. Copacii fara scoarta pe partea dinspre perete…
Nu prea am poze de pe traseu, pentru ca de obicei ori iau aparatul la mine si nu am baterii, ori uit aparatul acasa. De data asta nu am avut baterii 🙂
Aici suntem in dreptul Izvorului Orlovski. Reusim sa vedem firicelul slab de apa, dar ca sa ajungi la el trebuie sa treci un sant imens.
La Ascunsa, un mic popas.
De la refugiu tinem Braul Cioranga si dupa ce depasim 2 valcele (Cu Fereastra si cu Smardar) ajungem la al treilea- Canionul Cioranga la baza caruia se afla si traseul nostru. Pentru o descriere mai amanuntita cautati Monografia lui Cristea.
Intrarea in Muchia Bondarului este comuna cu cea in Lespezile Lirei, la intrarea in Canionul Cioranga. Pornim. Octavian cap cu Viorica si eu cu Dorian.
Prima parte a traseului (primele 4 l.c. din schita) urmeaza un horn clar spre baza muchiei. Lungimile astea sunt usoare si drept urmare slab asigurate. Luam altitudine, cam vreo 150 m. Am gasit maxim 4 pitoane si o regrupare.
Ajungem la primele lungimi propriu-zise de stanca.
Prima LC (45-50m) pleaca direct pe muchie, primul piton este cam departe. In a doua parte a lungimii depasesc pe partea dreapta un bloc de pe piatra(pe ocolire sunt vreo 10-15m verticali cu un singur piton.
A doua lungime este cea mai scurta, cam 20m, si are un singur piton cam pe la jumatate. Plecarea e putin dubioasa, apoi la jumatate, e putin delicat, semerge la aderenta. Lungimea asta i-a revenit lui Dorian 😀
A treia LC (cam 50m) imi revine mie. Plecarea in lungime este cea mai grea parte din traseu (gr. 6) si este destul de bine pitonat. Cu toate astea, am avut un moment de ezitare, pitoanele nu mi se pareau destul de dese pe moment :)) Si incep usor usor sa bat stepul, ma blocasem 🙂 Stau, incerc, nu merge! Psihicul meu zicea NU! Puterile incep sa ma lase 😀 Cum ma uitam eu asa cu disperare :)), vad in stanga o fisurica si in ea…o piatra. O intepenesc bine bine, trec un anou de 60 peste si gata asigurarea! Psihicul meu se arata satisfacut de aceasta inginerie si da OK-ul pentru continuarea traseului :)) Ies pe partea de creasta propriu-zisa, mai asigur cu un anou de 120 la un tanc, mai urc putin si gasesc un inel la care regrupez. Desi toata lumea spunea ca e o creasta foarte expusa si aeriana, mie nu prea mi-a dat senzatia de “creasta”, Muchia Bondarului.
Vine si Dorian si plec mai departe pe a patra lungime. Care, dezamagire- e foarte usoara, pe pante de iarba si jnepeni. Tocmai cand ma incalzisem si eu :))
Retragerea o facem pe Valcelul cu Fereastra
A doua zi e mai relax, mergem in Prapastiile Zarnestiului si ne mai distram putin pe acolo 🙂
Concluzie: week-end frumos, prieteni, traseu fain! Imi place din ce in ce mai mult Piatra Craiului! 🙂
Schitele cu traseul:
THAT’S ALL FOLKS! 🙂
Pe drumuri de munte 