Lipsa de entuziasm continua, se pare 🙂 De abia saptamana viitoare urmeaza ceva mai interesant, Muchia Bondarului, povestea curand 🙂
Pentru week-end-ul asta am ales sa merg in Piatra Craiului, mai ales ca promisesem acum ceva vreme sa dau o mana de ajutor la atelierul organizat de AMC. In plus ma intalneam cu oameni pe care nu ii mai vazusem de mult 🙂
Ajungem vineri seara in Prapastii, cu Octavian si Viorica. Punem cortul, ciugulim ceva si mergem la culcare.
Sambata dimineata Octavian si Catalin Cretu pleaca sa faca ceva trasee serioase 🙂 iar eu ma pregatesc pentru ceva miscare pe la Refugiul Salvamontdin Prapastii 🙂
Prea multe nu am de zis. Ciprian, ca de obicei, si-a facut treaba foarte bine 🙂 Incepe cu prezentarea echipamentului, cateva exercitii de noduri si gata! La treaba! 🙂 Fixeaza 2-3 manse si incepe catararea. Dupa filat si supravegheat ma urc si eu pe cele 2 manse. Si cam asta a fost tot ce am facut.
Seara am stat pana destul de tarziu la foc si cantece, a fost fain.
Duminica au urmat iar diverse exercitii in Prapastii si testul final 🙂 Eu mai mult am cascat gura pe acolo si am facut cativa pasi pe un traseu neincercat ieri.
Cam atat :d
Cateva poze mai jos. Nu imi apartin, dar nu mai stiu exact care de la cine este 🙂
Old School 🙂“Examenul” 🙂ExercitiiAndrei face prezenta 🙂Apare si CiprianSeara la foc
A trecut aproape un an de cand nu ma mai vazusem cu Marius si Lucian. Cu Fagarasul, la fel… Imi era dor de toti 🙂
Dar uite ca joi, la ceas de seara, Marius vine cu propunerea: hai in Fagaras! Nu e nimic sigur inca, dar hai sa incercam. Lucian e inca nehotarat, dar vedem noi, poate- poate!
Puteam sa refuz? Nu! 🙂 Pe vineri dimineata lucrurile sunt destul de clare. Ma urc in personal, din Ploiesti ma preia Marius, si pe la 19-20 suntem la Balea Lac.Proaspetii membrii Salvamont Vrancea 😛 se duc si negociaza cu cei de la Salvamont Sibiu si obtin incuviintarea sa punem cortul langa refugiul lor 🙂
Ne punem pe gatit, povesti, un pahar cu vin si ne bagam la somn.
Planul pentru a doua zi: Negoiu. Ne echipam cu bagaj cat mai mic pornim- Balea Lac-Laitel- Caltun- Strunga Doamnei- Negoiu. Prea multe nu am de zis. S-a mers lejer, cu pauze destul de dese. Vremea a fost ok pana la urma, desi in departare se ivisera niste nori amenintatori si se auzeau si ceva bubuituri. Pe Negoiu, lume multa. Am lenevit vreo ora pe acolo, timp in care au sosit si Rux, Andrei, Sebi si Cristina. Intoarcerea s-a facut pe acelasi drum. Urcarea pe Laitel a cam scos sufletul din mine :))
La Balea ne intalnim si cu Marius, ce mai, gasca mare 🙂 Stam la o bere la terasa apoi ne retragem la corturi unde continuam “petrecerea” pana…tarziu 🙂
Duminica eu nu am mai avut chef de nimic, am preferat sa stau la cort si sa citesc. Marius si Lucian s-au mai dus pana pe Vanatoarea lui Buteanu, Capra, si au coborat pe la Salvamont 2000.
Cam atat, mai jos cateva poze:
Traseul nostru
Pregatirea taberei 🙂Dimineata, inainte de plecareReparatiile de la refugiul Caltun, facute de AMC, au rezistat cu bineAglomeratie pe Negoiu 🙂
O sa imi fie greu sa povestesc despre tura asta. O sa incerc sa nu deviez de la “subiect” prea mult 🙂
De ce o sa imi fie greu? Pentru ca e ultima tura alturi de Rose. Cu cateva zile inainte aflasem ca urmeaza sa plece in Franta foarte curand…peste 3 zile mai exact. Si de altfel, nici nu prea amintiri din acele trasee, nu am putut retine mare lucru din ele :))
Asa ca incerc sa ii pregatesc o surpriza, niste trasee frumoase. Vorbesc cu Octavian si hotaram sa mergem in Postavaru la catarat. Vineri la ora 19 suntem deja in masina cu Octavian, cu directia Cheile Rasnovului. Ajungem pe intuneric in Cheile Rasnov. Ne hotaram ca in noaptea asta sa nu mai mergem pana in Poiana Inului si punem cortul pe langa unul din muuultele foisoare de de lemn ce au aparut in zona.
Desi era destul de tarziu, punem de o masa si mai stam la discutii la un pahar de vin 🙂 Depanam amintiri, face planuri, vorbim de toate cele. Si uite asa ne prinde cred ca ora 2. Gata, dam stingerea 🙂
Dimineata prevesteste o zi buna. Dupa ce rontaim ceva si bem o cafea pornim spre trasee.
Peretele Animalelor. De la stanga la dreapta: prima muchie- Panseluta, a treia muchie- Caprioara, a patra muchie- Iepurasul
Strabatem Poiana Inului si prindem firul valcelului din partea superioara. Dupa vrea 15 minute de urcat poteca face dreapta si mergem pe curba de nivel pana la intrarea in traseu: primul de azi Muchia Panselutei, 3B, 6+, A0 (6+/7-), 5LC.
Rose isi exprima dorinta de a merge cap, pe primele lungimi mai usoare. Deci eu si Octavian o sa fim secunzi 🙂
Ne echipam si pornim. Adica Rose porneste, noi asteptam 🙂
Cu ceva ezitari si emotii la inceput, Rose inainteaza. Ii place 🙂
Eu nu prea am chef de nimic, nu am tragere astazi. Gandurile imi zboara aiurea.
Nu prea am amintiri din aceste trasee, asa ca pentru descrierea lor m-am mai inspirat de la Mike si Octavian.
Prima lungime are 35-40 m si este usoara, se poate parcurge si la bocanci. Asigurarile sunt putine, cam 3 pitoane. Regruparea este comoda.
Doi secunzi 🙂
Prima sau a doua lungime, nu im iaduc aminte exact, am urcat mai mult la liber, pentru ca Rose nu montase corect reverso-ul :d Noroc ca a fost o lungime usoara si nu a pus probleme. Dupa asta, Rose a invatat lectia si nu a mai gresit 🙂
Cat entuziasm! :))
Lungimea 2 are cam 30m. Catarare pe muchie, cam gradul III. Regruparea este comoda, pe o brana. Asigurari suficiente.
Lungimea 3: Incepe cu 2 m de brana, dupa care se intra intr-un horn de aproximativ 10 m, aici este pasul lungimii, un V+, apoi se urca pe muchie, orientandu-ne usor stanga, se urca vertical 2-3 m si se coboara cam 2 m pana la regruparea organizata pe o placa. Asigurari suficiente.
Lungimea 4, 25 m: Contine pasul cheie din traseu… De la regruparea cu placa plecam 2 m spre dreapta pana in dreptul unui piton batut intr-o fisura… Pasul de 6+ este aici si are cam 3-4 m lungime… Apoi lungimea pierde din verticalitate si, desi este mai sustinuta decat celelalte, cu prize ceva mai putine, nu mai pune probleme dificile. La 20 m de la plecare, dupa o portiune buna, cu stanca curata, iesim pe cateva pernite de iarba care ne conduc intr-o regrupare comoda. Cam 8 -10 asigurari pe lungime.
Lungimea 5, 55 m. O catarare simpla cu pas de III, dar ceva mai lunga decat precedentele, se urmeaza matematic muchia, iar problemele se simplifica metru cu metru pana in top, pe o platforma comoda, unde se asigura la un copac. Asigurari putine. De aici se face un rapel la un copac ce are o coarda legata, la 2 semicorzi (pt o coarda de 50m exista piton intermediar) spre stanga, apoi se prinde o brana si se merge pe curba de nivel pana in firul valcelului pe care am plecat, dar mai sus putin. Traversarea e pe smocuri de iarba si iti ofera ceva senzatii cand te uiti in jos 🙂
Pe lungimea 4, mai grea, schimbam echipa si pleaca Octavian cap.
OctavianRoseRoseO privire si spre Bucegi
Dupa terminarea Panselutei, prindem poteca pe curba de nivel si ne indreptam spre Muchia Caprioarei.
Traseul are 6 lungimi de coarda si urmareste linia clara a muchiei pe 240 m difierenta de nivel. Catararea este libera cu pitoane de asigurare mai rare, exceptie facand lungimea a 5-a, care este destul de bine pitonata, aceasta dand si gradul traseului. Pe primele 4 lungimi de coarda comunicare intre cap si secund este destul de buna, nefiind nevoie sa folosim statiile Walkie-Talkie. Pe ultimele 2 lungimi am folosit statiile pentru o comunicarea mai usoara, ne-au prins bine.
Capul nostru, inccantat de experienta 🙂Coltii Morarului
Rose se hotaraste sa mearga iar cap, pe primele lungimi mai usoare. Muchia Caprioarei are gradul 4B, 5 A0 (6+), si are 6 lungimi de coarda.
Primele 4 lungimi de coarda sunt destul de lejere cu pasi de gradul 4. Lungimea a 5-a este cea mai dificila avand un pas de gradul 6+ la liber sau A0/A1 la artificial (o fisura de 15-20 m. ce se poate parcurge in bavareza sau alte tehnici de opozitie). Ultima lungime, a 6-a, este una relativ usoara cu pasi de gradul 4.
Prima lungime are doar 3 pitoane.
Lungimea a 5-a si cea mai dificila a traseului are pasul cotat 6+ la liber (rotpunkt). Aici linia traseului ne conduce intr-un mic traverseu de 2 m spre stanga, apoi urca drept, urmand linia fisurii. Pasajul poate fi trecut prin bavareza. Aici Rose a avut ceva de lucru. I-am dat scarita dar nu s-a descurcat cu ea 🙂 Pana la urma a reusit sa treaca prin fortele proprii.
Eu nu am avut remuscari, am folosit scarita fooarte elegant :)) Fiind preocupat sa recuperez toate materialele din perete, si cum eram si in pas, m-am chinuit vreo 5 minute sa scot un anou dyneema ce era prins de un piton. De abia sus mi-a dat seama ca nu era al nostru :)) Cand o sa ajung data viitoare acolo o sa il pun la loc 🙂
O echipa vesela 🙂
Lungimea a 6-a se urca 3m drept, apoi un traverseu de circa 1 m spre stanga, pe sub o burta, apoi urca pe un horn de 5-6m. Dupa iesirea din horn traseul urca in trepte pana la final, in zona de copaci.
Expunere 😀Rose si eu. Octavian a aplicat foarte bine regula treimilor :)))Am cam facut setea azi, maine luam mai multa apaOctavian
La finalul traseului ne cinstim cu o bere gasita de Octavian in padure, in timp ce urcam spre perete 😀 Numai bine a prins!
La final de traseu
Ne cautam un loc pentru seara tot pe langa unul din foisoarele aparute in zona insa nu avem succes- peste zi au aparut puzderie de corturi. Asa ca ne gasim un loc fain langa un copac si o masuta, intr-o zona ceva mai pustie.
Le new cort :)) Sunt foarte incantat de el, trecerea de la Hannah Attack e uriasa: 2 intrari, spatiu imens si inauntru si in antreuri. Frumos
Dupa ce aranjam “apartamentul” mergem la rau si ne spalam, apoi stam la masa. Si la o sticla de vin :d Iar povestiri, amintiri, destainuiri , rasete :))
In seara asta reusim sa ne culcam mai devreme, pe la 11-12.
Planul pe a doua zi: Muchia Iepurasului. Strangem tot si plecam spre perete.
La intrarea in traseu ne intalnim cu Cristi, Angi si Dana. Ei se pregateau sa intre in Muchia Caprioarei, traseu facut de noi ieri.
Echipa vecina
Ne echipam si pornim. Ca si ieri, Rose merge cap pe primele lungimi. Muchia Iepurasului are gradul 5A, 4 A0 (6) si 6 LC. Ca si ieri, eu nu simt nici un entuziasm sa merg cap.
Prima lungime are 35-40 m. Traseul incepe vertical, urca o fata cu prize suficiente, si dupa 15 -20 m de la sol se orienteaza spre stanga spre un mic horn vizibil inca de jos. Hornul se poate aborda in sprait si apoi folosindu-ne de tehnica celor 30 de fire de iarba :d Nu prea mi-a placut pasajul asta, era si destul de pamantos. Iesim pe niste praqguri de iarba din horn si regrupam putin mai sus de un mic arbust vizibil de jos, intr-o regrupare comoda pe dreapta. Pas la liber 5, in schita este dat 4 cu A1 (pasul este in horn).
Eu inainte de intrarea in hornPrima regrupareRose pleaca in lungimea 2
A doua lungime de coarda, 25 m: Din regrupare se iese spre dreapta pe muchie care se urmeaza matematic. Pas de 5
Rose si Octavian asteptand secundul doi 🙂Echipa din Caprioara
A treia lungime de coarda, 25 m: urmam in continuare muchia, pe linia clara a pitoanelor. Grad 4 Pe lungimea 3 pleaca Octavian cap.
In regrupare
In regruparea de mai sus mi se cam luase de tot de traseu, nu mai aveam chef. Ramasesem si ultimul. Am inceput sa am si o stare ciudata, de ameteala, rau de inaltime. Ma pun cu spatele la hau, sa nu mai vad nimic, si filez in continuare :))
Ca si data trecuta cand a fost pe aici, Octavian rateaza regruparea si merge mai sus. Improvizeaza o regrupare chiar inainte de pasul lungimii, la o clepsidra.
Lungimea 4 are 40m. Se incepe pe muchie, apoi se efectueaza o scurta traversare in dreapta pe o placa brazdata de o fisura ce ne usureaza scurtul traverseu. Aici este pasul lungimii.
Lungimea 5, are 20 m. Este o lungime cu trepte cu multa iarba si maracini, scurta, cu maxim 3 pitoane. Ajungem pe o brana unde se face regruparea pentru ultima lungime de coarda.
Lungimea 6 are cam 45 m. Este incepe cu un horn mare, de vreo 25m, putin lasat pe spate si cu doua burti de trecut. Peaca Octavian primul, apoi Rose. Se chinuie putin insa reuseste sa treaca. De jos nu mi s-a parut greu, asteptam cu nerabdare si lungimea asta si sa termin cu cataratul pe ziua de azi 🙂
Eeee si plec. Primii pasi merg ok. Pana la o burtica, unde ma dadea nitel in afara, si trebuia sa fac si o traversare pe stanga. Aici am cedat. Nu reuseam sa trec sub nici o forma. Ma luase si o frica teribila si nu aveam curaj sa fac pasul. Era sa si cad de vreo 2 ori. Am stat cred vreo 20 minute sa trec pasul asta, cedasem psihic. Ii tot transmiteam lui Octavian prin statie “Strange!”, “Trage!”, “Stai asa!” :))
Deja ma si enervasem! 😀
Pana la urma reusesc sa improvizez o inginerie. Ma intind cat pot, agat un anou de un colt de stanca, destul de la limita statea, il folosesc drept scarita si ma mai inalt putin. Ma trecusera toate transpiratiile. Apoi imi aduc aminte ca am la mine si o scarita de la Octavian. Cu un picior in anou si cu un bolovan in brate, ma intind si reusesc sa agat scarita de un piton din stanga. In sfarsit reusesc sa trec. Intru in partea usoara a lungimii, care este comuna cu Muchia Caprioarei. De aici mai mult alerg pana sus si gata, sunt scapat!
Octavian in ultimul hornO echipa in Lupul cel rau
Dupa ce ne tragem putin sufletul incepem retragerea. La masina putina ordine in echipament, o racorire la rau, si pornim spre casa.
Nu stiu ce sa zic despre tura asta. Mi-a placut ca am fost in natura, mi-a placut compania, mi-a placut sa vad bucuria din ochii lui Rose, catararea- mai putin. Eh, dar lasa ca revin eu in zona si sigur o sa fie altfel 🙂 Conteaza foarte mult si starea in care te afli in momentul respectiv, si week-end-ul asta nu a fost una dintre cele mai bune 🙂
Starea de lene persista 🙂 E si de inteles, de cand cu caldurile astea.
Ce sa facem, ce sa facem noi…Hai sa mergem sa ne racorim la mare!
Vineri seara plecam spre mare impreuna cu Catalin si Silvia. Octavian si Viorica plecasera putin inaintea noastra din Calarasi. A treia echipa – Dorian, Ioana, Maria- urmau sa soseasca ceva mai tarziu. Profitam de noua bucatica de autostrada deschisa si ajungem relativ repede in 2 Mai.
Ne instalam corturile apoi stam de vorba la bere si o hamsie 🙂
Sambata dimineata facem o baie apoi strangem si plecam spre Tyulenovo. Zona asta a litoralului bulgaresc e foarte faina, mai multe poze am pus si aici.
Apa calda,fara valuri, curata, soare…tot ce trebuie 🙂
Multa lume pe faleza, si mai ales multi romani!
Cam greu imi fac si eu curaj sa ma arunc de pe o stanca. Dupa mai multe apropieri- departari de marginea falezei imi iau avant si saaaaaar! Am avut un inceput de strigat insa pe la jumatatea drumului mi-a ramas in gat :))
Ne balacim pana pe la ora pranzului apoi merge la un restaurant cu specific marin, pe care il stiau Silvia si Catalin. Daca va plac chestiile astea, mergeti cu incredere. Sortimente o gramada, preturi ok. Dalboka ii zice localului.
Dupa masa ne retragem la Ezeretz si punem corturile. Mai motaim, mai facem o baie…si se lasa seara. La ora 9 fix cohortele de tantari si-au facut inevitabil aparatia. O patisem si anul trecut, speram sa scapam de data asta. Ce Autan domne! Cred ca ala ii intarata mai rau, sau chiar il luau ca pe un condiment :))
Ne refugiem vreo 10 oameni si o sticla cu vin in cel mai mare cort disponibil- unul de 4 persoane :)) Prin plasa de la intrare vedem atacurile turbate ale tantarilor 😀
Nu rezistam insa prea mult, caldura prea mare, sauna era! Rand pe rand cedeaza. Dupa vreo ora, asa…iesim din cort. Valul de tantari se mai calmase 🙂
Duminica- nimic deosebit. Plaja, baie, alergare pe malul marii.
Drumul de intoarcere a durat ceva mai mult, am prins super aglomeratie.
Atat. Si gata cu leneveala asta, jurnalul viitor o sa fie sigur de la munte 😉
Pe drumuri de munte 