Foarte educativ :))
Preferatele mele: “Always be the one with the knife” si saltul cu pioletii de pe un versant pe altul, ca sa nu mai zic de pozitionarea friend-ului din prima, intr-un salt 😀
Si cand ma gandesc ca acum ceva vreme ma uitam la filmul asta cu admiratie… 🙂
Perioada: 18-19 februarie 2012
Echipa: Octavian, Rux, Andrei, eu
Am cam ramas in urma cu postarile asa ca repede repede doua vorbe si trei poze despre tentativa noastra de a merge pe creasta Craiului. Oricum, foarte multe nu sunt de povestit 🙂
Sambata dimineata ne gaseste pe drumul spre Piatra Craiului, cu planuri marete. Sa mergem inca din seara asta spre refugiul Funduri sau Grind2, urmand ca a doua zi sa mergem pe Creasta Sudica.
Toate bune si frumoase pana cand am ajuns La Table si zapada a inceput sa creasca. Pe deasupra am ramas si fara urme. Renuntam repede la ideea de a merge spre Funduri, ramand cu speranta sa ajungem la Grind2.
Ei bine… nu am reusit nici asta 🙂 Pe masura ce urcam zapada era din ce in ce mai mare, ajungand in poiana la Grind pana la piept! Chinuiala mare, frustrare cand vedeam indicatoarele ce anuntau optimiste ca mai avem 30 minute, 15 minute, pana la refugiu iara noi faceam cu orele 🙂
Am ajuns sfarsiti la refugiu dupa vreo cinci ore de lupta cu nametii, ne-am pregatit culcusul, apoi am stat la povesti pana pe la 12-1. Duminica am fost rasplatiti cu o priveliste de zile mari spre creasta Craiului. Frumos frumos insa nici o sansa pentru noi sa ajungem sus. Ne multumim cu privitul apoi pornim la vale prin transeele sapate cu o zi in urma. Am ales Cheile Pisicii, pentru schimbarea peisajului si pentru ca Rux si Andrei nu mai fusesera pe acolo.
Cam asta a fost cu Creasta Craiului 🙂
Cu toate ca nu ne-a iesit, mie mi-a placut si m-am simtit bine. Si am mers prin zapada cea mai mare de pana acum! Foto mai jos
Cam asa era zapada cand am inceput urcusul spre Grind, sus era si mai rau.
Pe drumuri de munte 