14-15 ianuarie 2012
Busteni- Refugiul Costila
Echipa: Octavian, Rose si eu.
Week-end-ul asta planul era sa mergem pe Valea Coltilor si sa ne mai jucam putin pe langa refugiu. Ne intalnim sambata dimineata cu Octavian la Victoriei. Drumul pana la Busteni a decurs fara probleme. Cand ne-am dat jos din masina la CaminulAlpin ne-a izbit un vant rece si taios. Ne pregatim repede si pornim spre Costila.
Zgribuliti:)
Odata intrati in padure atmosfera s-a mai calmat, vantul nu ne mai batea asa tare.
Intr-un ritm nu tocmai alert 🙂 inaintam spre refugiu.
Mai facem cate o pauza- pentru poze cica 🙂
Peretele Vulturilor
La refugiu dam de colegii de la panou ai lui Rose: Vlad, Iuliana, Ioana. Mai erau cu Mati, Titus si Marius. Dupa ce ne tragem sufletul si rontaim ceva ne hotaram sa incercam ceva pe langa Refugiu. Octavian incearca sa puna o mansa pe Traseul Cataratorului. E cam dubios, zapada prea putina si pamantul dezghetat, nu prea iti venea sa te duci, mai ales ca nu eram obisnuiti cu tipul asta de trasee si nici nu aveam cine stie ce “unelte”.
Alaturi, in Fisura Intrerupta, Vlad si Ioana. Exact in locul ala, inainte de prima regrupare, mi-am luat si eu o mica tranta 🙂
Coboara Octavian si ma duc si eu sa vad cum sta treaba cu traseul. Reusesc sa pun o mica mansa si ne incercam talentele pe rand 🙂
Grupa cealalta in a doua lungime.
Rose 🙂
Titus
Ne mutam apoi la mansa lasata de ceilalti pe Intrerupta. Octavian reuseste sa ajunga sus fara evenimente 🙂
Eu am avut norocul sa testez Nomicurile lui Vlad si da, este o diferenta imensa fata de pioletii nostri. Mi-a placut si genul asta de catarare, la piolet si coltari, e interesant. Ma duc si eu cu emotii. Inainte de regrupare eram deja inghetat si obosit, si la un traverseu nu am mai reusit sa ma tin. Gasisem o priza micuta pentru un piolet. Il intepenesc bine si dau sa fac pasul. Si zbang, la vale 🙂 Nu m-am lovit prea rau. Ma adun si ajung cu bine in regrupare. Recuperez materialele si ne retragem in refugiu congelati.
Apus peste Baiului
In refugiu ne punem pe facut ceaiuri si supe, ne mai sucim, ne mai invartim, si apoi trecem la somn. Dimineata pe la 8 pornim spre Poiana Costilei.
Balaurim putin pana prindem Valcelul Poienitei. Initial am urcat gresit pe un valcel apoi l-am nimerit pe cel bun, printr-o traversare spre dreapta. La Hornul Pamantos facem un rapel pana in Poiana Malinului.
Aici, nu prea mi-a placut ce am vazut: saritorile descoperite (ne asteptam la asta), si o zapada proasta. Nu zic, se putea face valea, dar era de muncit. Asa ca ne invartim prin zona apoi luam decizia sa ne intoarcem. Si cu chiu cu vai ne taram inapoi spre refugiu sa recuperam bagajele :))Bine ca nu ne-am bagat pe vale si am luat decizia corecta de a ne intoarce 😛 nu prea eram in forma astazi.
Excursia se termina cu o masa copioasa si o bere la Riviera. 🙂 Desi nu am facut noi mare lucru, mi-e mi-a placut iesirea asta: am fost in natura, ne-am bucurat de zapada, de liniste, si am incercat lucruri noi.
Pe drumuri de munte 