Escalada la Basarbovo

Vreme rea? Ce-ar fi sa mergem, in sfarsit, la catareala la bulgari. Din cate am inteles se poate catara chiar din ianuarie, cu un polar mai gros pe tine.

 

Perioada : 1-2 octombrie

Echipa : Viorica si Octavian, Carmen, Roze si Andrei

 

Basarbovo se afla la aprox. 90 km de Bucuresti, asa ca ne-am permis sa plecam un pic mai tarziu vineri seara, dupa serviciu. Soseaua pana la Giurgiu a fost refacuta si am ajuns repede dar vama…. vai! vai! Vama romaneasca: intuneric bezna, nici un indicator, nici un stalp de iluminat, nici un nene care sa dirijeze traficul, nici un marcaj pe jos, nimic nimic… estul salbatic!

 

Taxa de pod la romani: 24 ron, taxa de pod la bulgari: 8 ron  (???!!!!!) – cu mentiunea ca bulgarii si-au refacut bucata lor de pod (ochi de pisica, benzi trasate, indicatoare).

 

Continuam, traversam un pod si noapte fiind, credem ca am ajuns deja in Basarbovo asa ca dupa pod, o cotim (gresit!) spre dreapta si intram printre case, moment in care pricepem ca inca nici nu iesisem din Ruse 😀

 

De fapt, la podul mare de la iesirea din Ruse, trebuie virat stanga (indicator de Basarbovo inainte de pod) si primul sat intalnit este impricinatu’.  Faleza de catarat e pe partea cealalta a raului asa ca nu trebuie mers spre stanga inainte de sat, spre manastire, ci trebuie continuat drumul, drept inainte in sat.

 

La  indicator Hija Alpinist (atentie: chirilica!) – stanga. De aici se coboara pana la faleza, pe un drum de tara prafuit, ingust, aproximativ 2km, care pot parea mai lungi, noapte fiind si drumul cam bombardat. Prima portiune a falezei are niste grote imense (foste cariere de calcar) ce in intuneric, par tare inspaimantatoare. Am pus corturile in capat (drumul se termina brusc in fata unei case cu o poarta uriasa) iar dupa o cina copioasa, incheiata cu un desert de la Vio (macaroane la cuptor, cu branza si stafide !) si ceva povesti, ne retragem la somn.

Pentru toti, era prima oara la Basarbovo. Dimineata, descoperim cu incantare ca ne-am asezat bine corturile, chiar in capatul falezei de catarare, acolo unde incep traseele, din stanga spre dreapta. Ne bem frappe-ul ( :P) si pornim in pijamale, in explorare! 😀 Sa fi fost vreo 8 dimineata cand locul e napadit de cateva zeci de cataratori bulgari, mai multi copii, spectatori, toti veniti dis-de-dimineata. Baietii vin cu ciocane sa bata tintisoare cu etichete cu numele traseelor/numarul de bucle necesar/gradul : se pare ca va avea loc un concurs da catareala organizat de clubul alpin bulgar…..numele imi scapa.

Aaaaa…si noi unde cataram ? Pai daca vreti sa catarati, va inscrieti echipe de 2 persoane, cap-secund si echipa care face cele mai multe trasee, pana la ora 16h, castiga!

Tin sa mentionez ca engleza lor e mai buna decat se spune! Ne-am inteles de minune si au fost foarte amabili. Nu glumesc! Initial nu am vrut sa ne inscriem in concurs dar vazand ca echipele lor au dreptul sa aleaga orice traseu si noua ne ramane doar sa privim, am hotaram sa participam « Bukarest Team» 😛 si bine am facut!

Am catarat linistiti toata ziua. Au fost foarte draguti si bine organizati : primeai de fiecare data o fisa a traseul, scriai numele membrilor echipei, varsta, nationalitate J Am fost atentionata ca « a purta casca nu e neaparat o alegere personala ci e musai-obgligatorie!» iar la sfarsit, am participat la festivitatea de premiere si-am primit si-o diploma. Tare mandra eram ! Primul meu concurs de catare si inca si international! 😛

Octavian

Ingramadeala mare- Rose Andrei Octavian Carmen 🙂

Am palavragit si ne-am amuzat cu prietenii bulgari toata ziua, timp in care am si catarat J Andrei si Octav cap, pe « USB (V), Dyulfer 1 (V+), Namalenie na trepteneto (Shake reduction sau Snake reduction?) (V), Na zhivo (Live view) (VI), Patyat na Vezhen (Vejen`s way) (V)” si parca si “Rachen fokus (Manual focus) (VII)”. Pe la mijlocul falezei sunt traseele cele mai abordabile, mai pe puterile mele: respectiv USB, Live view si Vejen’s way. « USB » e chiar interesant, cu o fisura apetisanta in care m-am varat prea mult si bineinteles ca nu mai stiam cum sa ies 😛

In « Life view », la final m-am panicat – ma asteptam ca Andrei sa ma fileze de sus, de la ham, pentru ca ultima portiune a traseului e un perete de 2m cam spalat, regruparea e tare incomoda si-as fi preferat sa nu fac ultima bucata ci sa ma lase rapid jos, sa ma vad mai repede  cu picioarele pe pamant. Numai ca a trebuit sa mai catar nitel si n-aveam cu mine nici un zelb suficient de lung pentru regrupare, eram amandoi cu unghiile zgariate, facute praf si am tras niste injuraturi tare colorate, am tipat la Andrei, m-am isterizat dar  mai rau, cred ca i-am indus si lui starea mea 😀 Nu s-a intamplat nimic! Doar injuraturile mele au ramas de pomina !

Un traseu la care e nitel de tras

Ne-am imprietenit cu Violette – o frantuzoaica venita sa predea un an, la Universitatea din Veliko. Uffff, ce elegant catara Violette!

Rose si Violette

Toate traseele sunt taricele : de exemplu pentru un grad V, chiar trebuie muncit. In Shake reduction – ultimul traseu din capatul drept al falezei – o fata cazuta, cam lipsita de prize – nu prea ai cum sa te tii si trebuie sa stai mai mult la echilibru. Carmen a muncit pe rupte, in traseul asta.

Violette cap- Andrei secund (Shake Reduction)

Diploma

Ziua a fost placuta dar ne-a cam batut soarele si m-am ales cu o insolatie si cu o durere de cap, teribila. Peretii sunt bantuiti de soparlite si cred ca vara aici e crunt. Ne simteam satisfacuti asa ca seara am hotarat sa facem o plimbare pe jos, pana in sat, pentru a ne aproviziona cu Zagorka. 😀 Am mers pe drumul pe care am venit, dar de fapt ne-au explicat prietenii bulgari 😀 ca exista o poteca mai scurta ce porneste chiar de-asupra falezei si duce pana in sat. Iar la intoarcere, unul dintre cataratorii bulgari s-a oferit sa ne duca in camioneta lui, din sat inapoi la corturi. Urmeaza iar o masa copioasa cu chiftelute si bere si biscuiti.

Ce sa mai, a fost o zi pe cinste !

A doua zi ne-am chinuit si noi putin la slackline

Rose experimentand senzatia de “cap” 🙂

Duminica eu nu am mai catarat, ce-i prea mult e prea mult! Asa ca am vizitat imprejurimile : manastirea e foarte frumoasa si se poate merge pe drum, cativa kilometri buni, de-alungul apei. Peisajele sunt superbe si-am vazut si egrete mari.

Un weekend foarte furmos !

Bifurcatia spre faleza de catarat