30,31 iulie 2011

Traseu: Caminul Alpin – Munticelul – Ref. Costila – V. Galbenele principal – Strunga Galbenelelor – V. Galbenele secundar

Participanti: Octavian, Viorica, Andrei si Roze.

Text: Roze

 

Se pare ca vremea nu va intra intr-un fagas normal in vara asta, si  daca ne luam dupa prognozele lor – descarcari electrice, ploi, furtuni – am petrece fiecare weekend  la refugiul “casuta”.

Totusi cum vremea, sambata de dimineata, nu era tocmai prielnica, gandiram ca nu pierdem mare lucru daca plecam dupa pranz, din Bucuresti ; asa ca, abia pe la 15h, am ajuns la Caminul Alpin.

Urcam la inceput pe marcaj TR, apoi pe poteca nemarcata spre ref. Costila.

 

Atmosfera in Busteni

1.JPG

Miroase atat de frumos in padure.  Inaintam, prundenti, pe cararea cu resturi de copaci cazuti, printr-o jungla de crengi. Oricum, din cate mi-a povestit Andrei, e mult mai bine decat anul trecut: “S-a mai curatat un pic zona!”

Ajungem la o ramificatie a drumului, la poteca ce duce in stanga, spre Valea Alba.

Un copac ciupercos sta de straja. Imi trec ganduri puerile (?!) : “Oare copacul asta era si pe vremea lu’ Baticu?”

 

Facem un scurt popas la izvor si constatam ca s-a surpat buza de ciment si apa se scurge pe-alaturi. In jgheab  era ceva apa, dar statuta. Viorica incearca sa astupe si sa mute firisorul pe fagasul normal insa e mai mult de munca. Ne aprovizionam sticlele cum putem si ne urnim.

Lui Andrei ii este deja foame :d E uimitor! Un om atat de slab, care poate manca orice si inghiti tot si mancarea nu se depune; parca mancarea dispare asa…. intr-o alta dimensiune!

 

Pe la 18h ajungem la ref. Costila. Foame, sete -potolite, ceapa e antidepresiva.

Si ? Sa stam linistiti ? Sa admiram privelistea deosebita catre Valea Prahovei ? 😀 Maretia Picaturii ? :P Mai bine sa-ncercam niste trasee usurele…asa ca pentru mine.

Explorare humanum est!

Picatura

2.JPG

Cataram prima lc din Fisura Intrerupta (4A) – Tancul Ascutit. Octavian cap de coarda, apoi eu.

3.JPG
 

Octavian in prima lungime

4.JPG

5.JPG

6.JPG

7.JPG

8.JPG

9.JPG

10.JPG

Urca si Viorica si Andrei.  Era aproape 21h, cand repriza de ploaie ne intrerupe avantul spre a doua lungime. :P Aer umed si cohorte de tantari/musculite ne sporesc confortul ; prin urmare ne retragem infranti. Intre timp la refugiu s-a aglomerat. Suntem 8 in total, peste noapte.

Viorica

11.JPG

12.JPG

Am dormit prost: fobie de ursi :P (fiecare cu nebuniile lui!)

Duminica dimineata, ei isi bat capul cu ce drum sa urmam. Vremea superba ii impinge sa opteze pt V. Galbenele (1B).

Ieiiii…inca o vale frumoasa pentru mine! Dap! Inca le numar pe degetele de la o mana, nemarcatele parcurse :D

 

13.JPG

De linga refugiu pornim pe firul Vaii Costilei, apoi un pic de catareala si poteca iese aproape de culmea Tancului Ascutit. Traversam catre dreapta, ne ratacim in zona in care poteca este deteriorata dar memoria infailibila a Vioricai ne readuce pe drumul cel bun. Coborim in firul principal al Vaii Galbenelelor, in apropierea confluentei cu firul secundar.

 

Aici e iadul pe pamant! Bucata mare din perete s-a desprins prin august 2007-2008 (?) si-a distrus  tot, branele cu jenpenis si zadele au fost masacrate, pamantul a fost ras…..

“Oare a vazut cineva?”

“da’ era ziua sau noaptea?” , “Da’ in ce luna era ? In august ? Da’ erau oameni in perete ?” ……am un dar de a-l stresa pe Andrei cu intrebari !🙂

19.JPG

14.JPG

Inaintam pe firul principal. E mai dificil din cauza saritorilor, dintre care doua sint un pic mai mari.

Mi-e foame. Stomacul a inceput deja sa-mi manance celelalte organe, sa le digere incet incet. Dar nu ma plang.

Inca o saritoare. Eu sunt o fricoasa de felul meu. Ufff, Andrei nu ma prea ajuta! Nici nu prea are cum, spune ca trebuie sa invat sa ma descurc singura. Noroc ca stanca e curata si bocancii mei – in mod suprinzator – au aderenta. :D Zoe fii barbata! Cred ca valea asta e foarte buna de catarat, pentru incepatori ca mine.

 

15.JPG

16.JPG

17.JPG

18.JPG

20.JPG

21.JPG

22.JPG

23.JPG

La o  saritoare, avem o disputa cu Andrei  care vrea sa urce neasigurat si fara rucsac.

Porneste curajos la atac – numai el stie ce-l atrage la saritori : neasigurat,  emotie, poate si neplacere, stanca umeda si bocancii tociti de-atatia ani si atatea drumetii. Cert e, ca e atras de ele ca mustele de miere.

Restul grupului – am ocolit prin stanga, desi n-am castigat mare lucru la capitolul siguranta: e foarte expus, pericol mare de lunecus si spart dintii ! Destul ca m-am “cuimanit” seara trecuta, cu emoţii, cu ham si casca si asigurata, pe Fisura Intrerupta; de data asta chiar am tremurat la ocolul saritorii!

24.JPG

25.JPG

 

Coltul Galbenele

26.JPG

27.JPG

28.JPG

Imi pare rau ca nu am intrat in mica grota “Hotelul Galbenele”.

Continuam urcusul pina in Strunga Galbenelelor unde ni se ofera o priveliste superba asupra Vailor Scorusilor si Malinului /Creasta Malinului si Coltul Malinului si Dintele dintre Colti, departe cabana Omul si creasta Morarului. Mi le indica Andrei pe toate in reprize, cand ceata se ridica.

 

29.JPG

30.JPG

39.JPG

 

Din Strunga, Valea Scorusilor nu pare deloc imbietoare. Facem un mic popas, mancam gogosi si alegem ca varianta pentru intoarcere, firul secundar.

40.JPG
 

41.JPG

 

31.JPG

Flori de colt au fost din belsug

33.JPG

34.JPG

35.JPG

Ufff, Hornul Coamei….oare il voi putea urca vreodata? Se spune ca ar avea numai 1B . De la distanta imi pare mult mai dificil. Sa stau deocamdata linistita, nu-i de mine ! “mai vedem” vorba lui Andrei. :P

36.JPG

 

Traversare spre Strunga Coltilor

 

44.JPG

 

 

In Strunga Coltilor

46.JPG

Din Strunga Coltilor mergem pe o potecuta in firul secundar al vaii, pe care il vom urma pina aproape de confluenta cu firul principal, in locul de unde am pornit ascensiunea. Pana aici am facut 3-4 rapeluri.

37.JPG

38.JPG

Echipa in Creasta Costila Galbenele

42.JPG

43.JPG

45.JPG

47.JPG

48.JPG

49.JPG

 

Pe drumul cunoscut ne intoarcem la refugiul Costila si apoi in Busteni, intr-un ritm alert ca sa prindem acceleratul spre Bucuresti.

A fost o tura foarte frumoasa si m-am simtit foarte bine. De-asta sunt eu mereu bine dispusa, la serviciu in Pipera…daca ajung pe munte weekend de weekend.🙂

Multumesc lui Octavian si Vio pt ajutor si indicatii si atmosfera. Si pentru ceapa !

Jurnalul Vioricai aici