Baia de Fier, 14-15 mai 2011
In sfarsit am avut parte de primavara, week-end-ul trecut! Planul pentru sfarsitul saptamanii era facut de Roz de vreo 2-3 saptamani: Baia de Fier. De abia asteptam, nu mai fusesem in zona! Din povestirile ei aveam ce face pe acolo: catareala, pesteri, plimbari. Joi seara iesim pe la 10 de la teatru si dam fuga la supermarket sa facem cumparaturile pentru toata trupa (cam 14 persoane erau asteptate). Terminam treaba pe la 12:30 si fugim repede la somn. Bine, nu prea repede. Majoritatea era inca treaza pe la 2 noaptea 🙂 Vineri dimineata plecam la serviciu cu rucsacurile dupa noi, ne prefacem ca muncim (unii :P) si asteptam cu nerabdare plecarea. Greu, greu, trece timpul! La 5 dam startul: sa inceapa week-end-ul! Marius ne asteapta la Victoriei. Eu ajung primul apoi apar Roz si Carmen. Ingramadim bagajele cat de bine putem in masinuta lui Marius si plecam.
Drumul pe autostrada l-am parcurs repejor, probleme au aparut la iesire.Am stat o ora si jumatate in trafic :((
A fost cu atat mai urat cu cat burticile noastre erau cu gandul la “micariile” de la Dealul Negru. Deja vedeam gramezi de mici imensi si carnaciori si alte bunatati, sfaraind pe gratare :))
Intr-un tarziu ajungem si la Dealul Negru si ne satisfacem poftele 🙂 Dupa asta ne continuam drumul spre Baia de Fier, unde ajungem pe la 11 noaptea, dupa putina balaureala.
Gasca de acolo ne astepta cu bratele deschise- nu de alta, dar li se lungisera urechile de foame, toate cumparaturile erau la noi 😀 Asa ca ne organizam repede si pregatim un gratar sa hranim lumea.
Intr-un tarziu ne retragem la somn, ne astepta o zi plina. Reusesc sa adorm si eu pe la ora 4 si ceva. Somnul nu a durat prea mult…ce poate sa fie mai frumos decat o trezire pe ritmuri de “house” , la maxim, la ora 8 dimineata? [-(
Cu ochii cam carpiti de somn pregatesc o cafeluta la primus apoi pregatim micul dejun.
Dezmortirea de dimineata, cu paznicii nostri de peste noapte 🙂
Frumoasa zona, sunt o gramada de trasee usurele, pentru incepatori dar gasesti si chestii mai serioase pe acolo. Ei, si cum mergeam spre trasee, cu cine ma intalnesc? Cu Octavian si Viorica 🙂 Bucuros de intalnire (cred ca nu ne mai vazusem din toamna?) ma pregatesc de traseu si plec. Bucurie la reintalnirea cu stanca, soare, primavara, frumos! 🙂
In regrupare cu Octavian
Ioana, Marius si Ramona
Octavian
Cum era sa imi frang gatul sau macar alte chestii necesare unei bune functionari 🙂
Dupa ce termin traseul, plecam sa cautam o zona cu trasee accesibile si pentru restul trupei. Si am gasit ceva usor, un 2B sau 3A, nu mai retin. Nerabdator sa termin mai repede aici si sa incerc ceva mai serios :P, ma echipez, ii montez grigriul lui Roz si in 2 minute sunt sus. Amenajez mansa apoi dau sa cobor. Ma uit de sus la Roz si vad ca statea foarte incordata, tinea de coarda cu toate puterile.
– Roz, nu mai sta asa incordata, se blocheaza singura coarda! Grigri is the safest belay device!
– Andrei, nu tine!
– Nu are cum, da drumul la coarda si vezi ca se blocheaza automat!
– Mai, nu se blocheaza, zice Roz.
– Pai da drumul la coarda si o sa tina!
In fine, dupa ce ma rog de Roz de vreo 4-5 ori, ma asculta ca de, eu sunt ala cu experienta, si da drumul la sfoara…
Fac un mic salt si ma duc…si ma duc…si ma duc cu viteza in jos! Nu se bloca! Desi totul a durat cateva secunde (eram cam la 10-15m), pentru mine timpul s-a dilatat. Ma intrebam prostit de ce mama naibii nu se blocheaza grigriul, ce am facut gresit, ce o sa zica ceilalti daca patesc ceva… si multe alte chestii. Oricum, senzatia a fost de nedescris 😦
Prin nu stiu ce miracol incep sa incetinesc si ma opresc la vreo 10cm de pamant, intins pe spate, fara absolut nici o dauna! Doar un mic soc de la ham. Sar repede in picioare si ma duc sa linistesc lumea. Inspectez grigriul. Ce facusem? In graba de a termina cat mai repede, il montasem gresit, trecusem coarda invers prin el :-<
Inca o data se confirma regula ca cele mai multe accidente apar in conditii banale, dintr-o tampenie, atunci cand esti cel mai relaxat, fara griji. Bine ca pana la urma totul s-a terminat cu bine! Cu lectia invatata (zic eu), ne vedem mai departe de treaba. Nu cred ca mai e nevoie sa zic ca dupa incidentul asta verific totul de ‘nspe ori. Si ajung cu bine sus (si inapoi pe safe ground) toti: Roz, Carmen, Ioana, Marius, Albert si Ramona.
Roz: deja binecunoscuta poza pentru profil :))
Ioana
Carmen
This boots were made for walking! :))
Marius
De pe undeva de acolo, putin mai sus de Marius, mi-am luat eu zborul
Frumoasa zona 🙂
In departare se zareste si Fagarasul, cu ceva urme de zapada
Ne mutam la alt sector, unde iar avem parte de un eveniment…
Incepe Roz sa urce si pe la jumatatea traseului misca niste pietre care o iau la vale. Eu filam si eram atent la ea, nu am bagat de seama ca s-a intamplat ceva. Cand ma uit in spate, vad ca una dintre pietre o lovise pe Ioana si ii crapase putin pielea, undeva deasupra urechii. Lumea se mobilizeaza repede, trusa de prima ajutor, o cusatura mica si gata. Ioana nu vroia sa accepte plasturele, ca de, nu arata bine :)) Pana la urma s-a gasit o solutie mai “estetica” 🙂
Deci inca o chestie: NU AI CE CAUTA FARA CASCA IN ZONA DE CATARARE!
Roz
O intrare in traseu putin mai dubioasa, pana la urma am fentat prin stanga 🙂
Pe la 4-5 foamea si oboseala ne izgonesc la tabara.
Ioana si plasturele “sexy” :))
Dupa ce ciugulim cate ceva, G.D., un prieten al lui Roz care are un club montan acolo in zona, ne duce in Pestera Muierilor.
Mersul piticului 🙂
Nu prea am vazut multe pesteri pana acum, a fost foarte frumos si interesant! Dupa pestera, incepem pregatirile pentru focul de tabara si ceva gratar 🙂 Stam iar pana tarziu la povesti, pe la 2-3 ne retragem. Dimineata…am avut parte de aceeasi trezire- muzica la maxim x-(
Adapostul nostru 🙂
Rontaim ceva, strangem cortul, facem bagajul, si plecam iar la catarat.
Octavian pe traseul Geo, parca
Ne resimtim dupa noptile cam nedormite si nu prea ne ies miscarile, ma opresc cu Octavian intr-un pasaj mai lejer si facem haz de necaz 🙂 El era pe Geo, eu pe Geea 🙂 Intr-un final ajung in regrupare si o astept pe Roz. Pleaca si ea, vine destul de repede. Pe la jumatatea traseului face o pauza pe un prag si gradinareste putin :)) Erau niste macesi si alte balarii pe acolo, si Roz se apuca de defrisare 🙂
Roz la rapel, inca destul de stresata de operatiunea asta 🙂 De data asta nu a mai scapat fara o autoasigurare (machard), pana acum ma pacalise cum ca nu ii e bine cu nodul ala, ca o incurca, ca e mai greu 😀
Ziua de catarare o terminam cu traseul Lola, usurel dar cu un pasaj interesant, unde mai toata lumea a avut emotii.
Pe Lola
Eu, Viorica, Octavian si Rose
Desi a fost o iesire minunata, nu prea mi-am gasit cuvintele pentru o povestire pe masura 😦 Am avut si incidente neplacute, care se puteau termina urat dar am avut noroc si zic ca de acum o sa fim muuult mai atenti!
Sa ne auzim cu bine! 🙂
Pe drumuri de munte 