Persepolis

In 1970s Iran, Marjane ‘Marji’ Statrapi watches events through her young eyes and her idealistic family of a long dream being fulfilled of the hated Shah’s defeat in the Iranian Revolution of 1979. However as Marji grows up, she witnesses first hand how the new Iran, now ruled by Islamic fundamentalists, has become a repressive tyranny on its own. With Marji dangerously refusing to remain silent at this injustice, her parents send her abroad to Vienna to study for a better life. However, this change proves an equally difficult trial with the young woman finding herself in a different culture loaded with abrasive characters and profound disappointments that deeply trouble her. Even when she returns home, Marji finds that both she and homeland have changed too much and the young woman and her loving family must decide where she truly belongs.

 

 

 

 

 

 

 

Prin Ciucas- ultima zapada de anul asta

sticky song via Rose 🙂

16,17 aprilie 2011

Week-end-ul se apropia cu pasi repezi. Planul initial era sa mergem la vecinii la bulgari, care cu bicicleta din dotare, care cu masinuta, unii la catarat, altii la lenevit. Planul era aproape gata, numai ca in urma unei conspiratii eu si cu Rose ne-am sustras elegant :d si am hotarat sa mergem in Ciucas (da, iar in Ciucas, se pare ca e randul lui acum, dupa Crai 🙂 ).  Ne-au mai insotit Adriana si Marius, prieteni ai Rosemariei, iar la Muntele Rosu am facut jonctiunea cu Andrei, Rux, Despot si Simona.

Bun, si iata-ne sambata dimineata la 8:30 in Piata Romana (pardon- iata-ma, ca Rose a intarziat juma de ora’ :P). Dupa cum am degustat mai tarziu, se pare ca a intarziat totusi cu folos, pentru ca ne-a servit cu o mancarica de cartofi la cuptor si un pui… mmmm… preparate pe la 5-6 dimineata :).  Deci ajunge ea pe la 9 vesela, cu zambetul pe buze, ne imbarcam in masina lui Marius si…si… Rose isi aduce aminte ca a uitat acasa ingredinetele de baza necesare unei MBS pe care planuiam sa o preparam la Casuta: smantana si branza :))

Am avut noroc ca orasul era destul de liber la ora aia, si Marius ne repede repede pana la Rose, recuperam marfa si gonim spre munte. Ei si gonim noi, dar cam fara folos, pentru ca la bifurcatia de Ploiesti, Marius considera ca e mai buna varianta lui spre Ciucas- centura, ocolit tot Ploiestiul, balaureala, aiureala, localitati de care nu am mai auzit, Pauleni, Paulestii de sus, de jos….in fine :)) Simona de pe GPS-ul lui Marius se incapatana se ne duca spre munte pe o ruta tare dubioasa :))

Dupa multe orbecaieli si drumuri incercate, nimerim calea cea buna spre Cheia. Mai oprim putin in Valeni sa mai luam niste “ingrediente” 🙂 iar apoi drumul pana la Cheia e al nostru. Nu va zic la ce ora am ajuns, tarziu tare oricum :))

Intram  in tromba pe drumul spre Muntele Rosu, asta asa, cale de vreo 4 serpentine, pana dam de Rux si restul gastii care se pregateau sa o ia pe jos. Cauciucuri de vara, drum prost, zapada. Marius  isi incearca totusi norocul si mai reusim sa urcam doua curbe cu masina. Apoi desertam bagajele, parcam masina si pornim catinel spre Casuta.

Rose

 

Adriana

 

Hai la drum

 

Culmea Zaganului acoperita de ceata

 

De la Muntele Rosu treaba se schimba. Zapada mareeeeee, daca era si de revelion 🙂 Am profitat o vreme de urmele facute de Despot si Rux, aflati putin in fata noastra, apoi a trebuit sa imi iau si eu portia de sapat (destul de putin, dar suficient pentru mine :)) )

La Casuta ne punem pe treaba: descoperit de zapada vatra, banca, masuta si intrarea.

Marius in actiune

 

Despot si Andrei

 

Curand apare si Fane, care ne da “some bad news”: in seara asta mai sunt asteptate la casuta inca 17 persoane 😦

Ne ocupam locurile, pregatim culcusul pentru la noapte, sperand ca poate avem noroc si nu mai apare grupul respectiv. Cum nu aveam stare, plecam intr- mica plimbare prin zona: eu, Rose, Adriana si Marius. Carasem dupa mine si ceva “fiare”, ma gandeam sa incerc sa catar ceva pe la Colt. Plecam noi voiosi, si de data asta e randul meu sa o iau aiurea :)) Gresesc drumul spre Colt (mersesem prea mult inainte) si o luam razna prin padure, printr-o zapada pana pe la mijloc pe alocuri.

 

Marius si Adriana

 

 

Rose

 

Ajungem si la Colt dupa balaureala obisnuita, unde imi dau seama ca nu aveam coltarii la mine :)) Offf ce sa fac! Ma chinui nitel la bocanci si la papuci, dar clar nu era nici o sansa. Peretele era acoperit cu zapada pe alocuri si aluneca rau. Isi incearca si Rose norocul dar degeaba 🙂

Dam tarcoale  Coltului si pe partea cealalta, apoi ne strangem jucariile si plecam spre Casuta. Pe drumul de intoarcere, o mica bulgareala 🙂

La Casuta ne tragem sufletul nitel apoi ne apucam de gatit: MBS :d

 

La povesti cu Fane in jurul focului: despre orice subiect, orice domeniu, orice…. :))

Marius si Fane

 

“Je, chef!” :))

Mamaliguta a fost delicioasa, mai ales ca a fost degustata alaturi de un vin fiert cu portocale, mere si scortisoara 🙂 Stam la foc, tragem si  o cantare (lalaiala :)) ). Aveam parte si de o luna aproape plina, cer senin si o lumina de basm! Ne afumam bine, apoi ne retragem la caldura. Deja eram optimisti, era cred vreo 11 ceasul si grupul anuntat nu sosise :d

Fara sa vrem, am reusit reeditarea “iadului” de la revelion (aproape) :))  Caldura infernala, asa ca in curand hainele incep sa zboare, mai ales sus, la “matrimonial” :))

Pana la urma nu am scapat, grupul anuntat a sosit. Am reusit sa ne mobilizam, au avut si corturi la ei, asa ca am dormit cat de cat lejer.

Adriana

 

Atmosfera de la ultimul nivel :))

Dimineata de duminica ne intampina cu o vreme superba. Mancam cate ceva, bem o cafeluta- o biscuite, apoi eu impreuna cu Simona si Rose o luam la balaureala.

Mergem spre Porti apoi razna prin padure. Zapada mareeee! 🙂

 

Rose si Simona

Uitasem apa la Casuta, asa ca deocamdata inghitim niste zapada, apoi dam fuga la Muntele Rosu la o Cola 😀 Dam fuga eu si Rose, intr-o mare tavaleala prin zapada si bataie cu bulgari, in timp ce Simona ne urmeaza tacticoasa, de la distanta 🙂

Pe drumul de intoarcere spre Casuta am oprit sa refac si stocul de apa, am carat vreo 30 L la un drum. Cand ajungem, lumea era in toiul pregatirilor pentru o mare ciorba la ceaun 😀

Asta in imp ce unii leneveau la soare 😛 Am avut si noi o tentativa, dar cand ne-am intins pe “izopresuri” soarele a stat mai mult printre nori.

Ciorba a iesit super buna, apoi, dupa plecarea grupului mare, am pus pe tabla si niste ciuperci cu usturoi hmmmm 🙂 A… si sa nu uit si de cartofii copti in jar 😀

 

Incantatii :))

Cu greu, cu lene, incepem sa ne pregatim de plecare. Ajungem in Bucuresti pe la 22:45, am facut un mic popas la Mac, unde am luat…cartofi cu sos de usturoi :))

Marius ne debarca pe fiecare la domiciliu (multumim Marius 🙂 ).

A fost inca un week-end foarte fain si relaxant, alaturi de prieteni vechi si… noi 🙂

PS: Rose, vine curand si o tura mai serioasa, sa nu crezi ca suntem din aia care lenevim mereu 😛 :):):)

Prima data!

GOTAN PROJECT-Triptico by ad078
9,10 aprilie 2011

In primul  ii urez bun venit noului membru in “secta” noastra (sper), Rosemarie! 🙂

Acum ceva vreme primesc un mail cu subiectul “Scrisoare de intentie”. Hmmm…ia sa vedem despre ce este vorba:

“Buna

Iti urmaresc blogul. 🙂 Ma numesc Rosemarie (Roze), sunt cititor fidel, aproape stalker 😛 al blogului tau.
Imi plac posturile despre excursiile voastre pt ca ma intereseaza domeniul: excursii, trasee, tot ceea ce faceti voi. Si m-am gandit sa imi incerc norocul intrebandu-te daca in grupul vostru ar fi o posibilitate, pt mine,… de a “aplica”, de a ma afilia :D:D Pentru ca eu cu “gastile mele” am tot facut trasee obisnuite si as vrea sa incerc ceva mai mult.”

 

Raspunsul meu: 🙂

“Buna ziua,

In urma scrisorii de intentie ati fost acceptata pentru un prim interviu. Inainte de asta mai vrem sa stim:

1. Daca puteti interpreta melodia urmatoare: http://www.youtube.com/watch?v=2Z4m4lnjxkY

2. Ce numar purtati la pantof

3. Daca va plac pisicile

4. Parerea dumneavoastra referitor la controversa din lumea muzicală românească, după ce publicul a observat similiarități între noul single DJ Sava, 2.2 Story, și o melodie a manelistului Nicolae Guță. (sursa: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/audio-nicolae-guta-versus-dj-sava-cine-pe-cine-a-copiat-327545.html )

 

Raspunsurile au fost satisfacatoare si a ramas sa o anunt cand facem prima iesire. 🙂

Au urmat apoi mai multe discutii pe mail, care mai de care mai haioase 🙂 si uite asa se apropie week-end-ul de 9-10 aprilie… Rux imi propune pentru ziua de duminica o tura pe Bucsoiu si Balaur. Suna bine. Ma gandesc si eu la o tura pentru sambata (Rux nu putea merge decat duminica), vorbesc cu Maria si schitam planul: Braul Mare al Morarului. O anunt pe Roze de planul nostru, o intreb daca are echipament, daca a mai facut vai si…stabilim sa mergem in formula asta sambata: eu, Maria si Roze.

Maria mi-a “reprosat” ca am cedat prea repede cand am acceptat sa vina “necunoscuti” cu noi, cand a vrut sa aduca ea pe cineva am pus ‘nspe mii de intrebari despre persoana respectiva :)) Pai cum sa nu cedezi unei priviri ca asta (a stiut Roze ce poza sa imi  trimita)!?! :))

Poza trimisa de Roze, inainte de intalnirea “face to face” 🙂

Vremea se anunta urata, precipitatii si vant de pana la 100km/h. Dar am zis ca fie vreme buna, fie vreme rea, nu voi sta in casa mea (adaptare de la galeria Dinamo :P)! :))

Sambata in zori ma intalnesc cu Maria la Crangasi iar pe Roze o luam de la Aviatorilor. Ne studiem in liniste apoi incep “atacurile” :))

Ma intreaba Roze cati ani am. Zic eu: 33. Hmmm…pica nitel pe ganduri si apoi scapa: “saracul!” =))  Buuun, “Prima data!” imi zic in gand. Si ne-am pus pe ras si povestit pana la Busteni, care ne-a intampinat cu o ploaie torentiala :((

Ceva explicatii acum despre titlul povestirii 🙂

Ideea mi-a venit de la un banc spus de Roze:

Un cuplu celebra 50 de ani de casnicie. Armonia si linistea din familia lor erau celebre in tot oraselul, asa ca un reporter de hotaraste sa realizeze un interviu.
– Cum se face ca de 50 de ani nu v-a vazut nimeni certandu-va sau macar ridicand tonul unul la altul?
– Secretul este la inceputul casniciei, in luna de miere. Ne-am hotarat sa o petrecem la o cabana superba pe creasta muntilor si am inchiriat doi magarusi pentru a ajunge acolo impreuna cu bagajele noastre. La un moment dat, magarusul sotiei mele s-a impiedicat si au cazut. Sotia mea, desi se lovise, i-a spus animalului pe un ton calm “Prima data”. Magarul s-a ridicat si am continuat drumul. Dupa un timp, s-a impiedicat din nou. Sotia mea i-a spus, cu aceeasi voce egala “A doua oara”. Ne-am continuat calatoria, magarul s-a impiedicat a treia oara. Atunci sotia mea a scos un revolver si a impuscat magarul in cap. Am facut criza de isterie. I-am spus ca e nebuna sa procedeze asa de crud cu bietul animal, ca trebuie sa consulte un psihiatru. Sotia mea s-a intors catre mine, m-a privit in ochi si mi-a spus calm “Prima data”. A fost prima si ultima data cand ne-am certat.

 

Alte motive: prima data cu noi, prima ei tura pe o vale (in fine, tentativa de vale), primul ei rapel, prima data cu coltari, prima ei noapte la cort in conditii mai de iarna 🙂

Asa, sa revin. Busteni. Ploaie.Urat tare afara. Mergem si parcam masina in fata Caminului Alpin si stam. Si stam. Pana cand, usor usor, ploaia incepe sa se transforme in ninsoare. Yupyyy! <:-p

Incepem sa ne agitam in masina, ne echipam si suntem gata de plecare. Ramanem uimiti de rucsacelul Rozei: in 10l a reusit sa indese coltarii, un polar, mancare, apa, ham! Recunosc, e un maestru al impachetatului 🙂

Eficienta- rucsacul

Plecam. Era atat de frumos! Liniste, nici urma de turisti deocamdata, ninsoare, zapada incepuse sa se astearna deja. Numai vantul se infoia din cand in cand si facea padurea sa vuiasca. Vazand cat de tare bate vantul, am schimbat planul, nu vroiam sa ajungem planoare de pe Braul Mare al Morarului. Ne indreptam spre Poiana Malinului, cu gandul sa studiem la fata locului ce putem face. Incet ne apropiem de Poiana Costilei. Inainte de poiana facem un scurt popas, la adapostul brazilor, si mancam cate o ciocolata, bem ceai.

Spre Poiana Costilei

Urcare pe Valcelul Poienitei

Sus in capatul valcelului vantul mai sa ne zboare. Hornul pe care trebuia sa coboram era peticit cu gheata. Pregatesc de rapel, Maria se duce prima. Ii fac instructajul Rozei si cu emotii porneste si ea. S-a descurcat foarte bine 🙂

Din poiana ma duc in sus si studiez zapada. Nu era ok. Cat am stat 10 minute pe loc, ma acoperise pana la genunchi, curgea valuri valuri de sus. Consistenta diferita la distanta de cativa metri, nu era ok deloc.

 

Zapada 🙂

 

 

Maria

 

Luand in calcul conditiile de acolo decidem sa ne intoarcem. Ne mai fataim nitel  apoi plec sa explorez partea inferioara a Vaii Malinului, ma gandeam sa nu coboram pe acelasi traseu. Incep sa caut pitoane dar nu dau de ele, probabil ca erau sub zapada. Ma duc in jos, vreo 3 praguri, si tot nimic.

Cum nu aveam nici un piton la mine, abandonam si ideea asta, nu ne ramane de facut decat sa ne retragem pe acelasi traseu. In Poiana am coborat pe firul celalalt al valcelului, a fost interesant si pe acolo.

 

La iesirea din Hornul Pamantos.

 

Picatura

 

In Poiana, ceva semne de primavara

Stam vreo ora la stana din poiana, ne hranim bine, apoi ne gandim pe unde sa balaurim, era devreme totusi. Sa mergem la Diham? La Poiana Izvoarelor? Sau sa coboram la Gura Diham pe Munticel? Pana la urma ne hotaram sa mergem pana la Refugiul Costila. Orbecaim nitel pana prindem poteca dar pana la urma dam de doua urme, unele de urcare, altele de coborare. In partea superioara a drumului incepe distractia: patinaj artistic 🙂

 

Peretele Vulturilor

 

Maria

La refugiu era pustiu. Avem parte de un super spectacol: nori, ninsoare, umbre, lumini. Soarele reusea din cand in cand sa sparga plafonul de nori.

Dupa ce ne-au inghetat mainile pe aparate intram in refugiu si luam o gustare.

Picatura 😀

Am coborat spre masina cu gandul la mici si limonada, motive suficiente sa ajungem destul de repede jos :). Mergem si ne ospatam cu mititei, ciorba de fasole in paine, MBS si cate o bere (soferii Sprite :P).

Pe seara soseste si restul trupei: Rux, Andrei si Despot. Mai bem o bere apoi ne urnim spre “hotel” :D. Am ales sa punem corturile in patria ursilor, in zona Gura Diham :)) Ne punem pe montat. Vantul isi face de cap si rupe un bat de la cortul lui Andrei (era deja subrezit- batul, nu Andrei :)) ). Asa ca Rux si Andrei vor dormi in masina. Cortul Mariei devine adapost pentru Despot iar al Ruxandrei pentru mine, Roze si Maria. Ne gospodarim repede asa ca mai avem timp si de un mic foc. In 10 minute am strans cu Despot un brat de lemne si focul e gata repede.

Ultima poza facuta cu aparatul lui Roze. Aparatul s-a cam blocat dupa tratamentul cu sare aplicat. Roze “imprumutase” 😀 de la restaurant niste sare pentru a avea la slana si ceapa, si servetelul s-a rupt in buzunar.

Nu zabovim prea mult, frigul si oboseala ne-au trimis la nani. Cum Roze avea un sac de dormit nu tocmai grozav, o bagam la mijloc, sa ii tinem de cald 🙂 Acum nu stiu cat de frig i-a fost, dar nu s-a plans deloc :). Dimineata (pe la 9) termometrul de la masina indica -2 grade. In timpul noptii am avut parte si de vreo 3 momente neplacute, provocate de niste “brainless” ca sa ma abtin. Toata noaptea au circulat masinile spre si dinspre Gura Diham. E si unii au gasit funny sa claxoneze cand treceau pe langa noi. Asta pe la 1-2 noaptea. Ba unii si mai inteligenti au oprit masina, au deschis geamul si au inceput sa faca ca toate “lighioanele”. Sperietura mare pe restul, eu eram treaz de fiecare data si dadeam explicatii fetelor: eh, nu e ursul, numai niste idioti :))

 

Dimineata…leneveala mare. Zabovim atat de mult ca ne piere tot cheful de a mai incerca ceva in zona. Ce-i drept nici vremea nu ne prea imbia. Stam in cort fac niste paste la primus, mancam una alta, mai ascultam niste muzica…

 

Dimineata la Gura Diham

Cum stateam noi nehotarati, Despot si Andrei vin cu o idee: sa mergem la Slanic, la Salina. Rumegam ideea, nu prea mersese nimeni pe acolo (doar Rux, acum multi ani) si intr-un final ne hotaram: salina sa fie 🙂

In Busteni cand am plecat noi ba ploua ba ningea. In Sinaia complet diferit: soare si frumos. Drumul pana la Slanic mi-a placut foarte mult, pitoresc, si primavara isi facea simtita prezenta pe ici pe colo.

 

Andrei 🙂

 

Daaaati si laaaa noiiii un baaaaaan! 🙂

 

<

Chiar daca nu a iesit ce vroiam, a fost o iesire foooarte frumoasa, cu ceva locuri noi vazute, cu prieteni si cu un amestec de iarna primavara 🙂 A, si nu am stat acasa! 😛

Parerea lui Rosemarie despre intalnirea cu noi:)

“Cum sa fiu dezamagita !!!! Vai mai Andrei….dar m-am simtit atat de bine! A fost cu adevarat o EXPERIENTA pt mine…. Am aflat ca pitonul nu e neaparat un sarpe si ca oricum pitonii nu traiesc in Romania.

Am aflat cum se indeasa o casca pe scafarlie, cum se pun coltarii….de rapel nu mai spun! valuri valuri de adrenalina mi-au facut inima sa-mi stea inloc, pentru cateva secunde. De frig nu mai zic nimic ! 😛

Am vazut si eu o saritoare ! Si prima noapte de iarna dormita in cort !”

 

Pana la urmatoarea isprava, va salut!

 

PS: week-end-ul viitor sunt si eu invitat sa cunosc gasca lui Roze, daca nu mai apar stiti cine e de vina >:) (asta apropo de ce zicea ea, “cine stie ce schelete aveti prin dulapuri si ce va poate capu’”

 

Into the wild si Lock, Stock and Two Smoking Barrels

Doua azi, o comedie englezeasca si unul mai trist dar foarte fain:

Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998)

Four Jack-the-lads find themselves heavily – seriously heavily – in debt to an East End hard man and his enforcers after a crooked card game. Overhearing their neighbours in the next flat plotting to hold up a group of out-of-their-depth drug growers, our heros decide to stitch up the robbers in turn. In a way the confusion really starts when a pair of antique double-barrelled shotguns go missing in a completely different scam.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Into the Wild (2007)

Based on a true story. After graduating from Emory University, top student and athlete Christopher McCandless abandoned his possessions, gave his entire $24,000 savings account to charity and hitchhiked to Alaska to live in the wilderness. Along the way, Christopher encounters a series of characters who shape his life.