March 30, 2011

25,26/03/2011

Imi era dor de Bucegi, de abrupturile lui. Iarna asta nu am apucat sa fac mai nimic pe acolo. Vineri se anunta o vreme faina, sambata seara era anuntata o schimbare, nori, ceva precipitatii iar duminica-urat urat. Asa ca rezolv repede cu o zi de concediu si ne hotaram sa vedem cum e pe Valea Coltilor si Galbenele sau Galbenele secundar. Nu mai facusem o iesire in timpul saptamanii de muuulta vreme, cred ca ultima data a fost cu Cristi.

Bun! Vineri dimineata pe la 5:45 Laura ma culege de la Crangasi si pornim spre Busteni. Timpul trece repede, la 8 parcam masina in fata Caminului Alpin. Ne echipam, ciugulim ceva si pornim spre poiana Costilei. Pornim cu viteza melcului obosit, cel putin eu nu eram in forma deloc si de abia imi trageam sufletul.

Zi senina si frumoasa de primavara (click pe poze pentru a le vedea mai mari)

Dupa multe pauze ajungem in Poiana Costilei. Facem un popas mai lung, mancam bine si lenevim nitel la soare.

Poiana Costilei

Dupa vreo jumatate de ora incepem urcusul pe Valcelul Poienii (sau Poienitei, cum ii mai zic unii). Cum am inceput urcusul pe valcel, treaba s-a schimbat: am simtit o energie in mine, oboseala parca disparuse. Asteptam cu nerabdare sa ajung la intrarea pe vale. Pe valcel destul de uratel, pamant inghetat bocna, petice de zapada, iar gheata… Au fost momente cand am urcat mai mult in patru labe, iar pe final am scos si pioletul pentru mai multa siguranta 🙂

La Hornul Pamantos ne-au mai ajuns doua persoane, si nu mica a fost mirarea Laurei cand a vazut ca erau doi prieteni ai ei: Ciprian si Sergiu. Si ei aveau cam acelasi plan: Coltilor si Galbenele. Ne dam jos in Poiana Malinului, Laura prin descatarare si eu un rapel rapid si incepem urcusul.

Valea Malinului- saritoarea cea mare era descoperita

Zapada pe Valea Coltilor era numai buna de coltari 🙂

Fata de alti ani in perioada asta, zapada destul de putina. Cateva saritori erau semi-descoperite. Parca din an in an e tot mai putina zapada 😦

Acele Morarului, foarte putina zapada, nu mi-a iesit planul de a face o tura iarna pe acolo. E, poate la anul 🙂

In Strunga Coltilor ne oprim nitel sa cascam ochii le minunile din jur si sa ne intremam cu cate o ciocolata si un morcov 🙂

Hornul Coamei arata interesant, cred ca merge inca facut. In partea inferioara era inghetat bocna, sau cel putin asa parea de aici.

Hornul Coamei

Zapada pe Firul Secundar al Galbenelelor era destul de moale, am facut bine ca nu am coborat pe Galbenele, acolo cred ca ne afundam mai mult.

Coborarea pe Firul Secundar

Am dat si de vreo 2 saritori descoperite si am scos semicoarda sa o ajutam pe Laura la trecere. Din ce mi se pare mie, firul secundar e mai dificil decat principalul. La vara trebuie sa explorez si pe aici, pana acum nu am avut ocazia.

Intrarea pe Creasta Costila-Galbenele

La refugiul Costila ne oprim nitel si dam echipamentul jos. Prima parte a coborarii prin padure, pana putin dupa izvor, a fost cam aiurea, pamantul inghetat m-a trimis de vreo 2 ori cu rotile in sus 🙂

Jos in Busteni sarbatorim incheierea turei cu o bere si niste paste super bune preparate de Laura inca de joi seara 🙂

Ne despartim de Sergiu si Ciprian si ii dam bice spre Ciucas, unde ma asteptau colegii din AMC. A doua zi aveam intalnirea anuala. Ajungem la Silva pe ora 22. Stam nitel la taclale si un pahar cu vin de la Focsani (multumim domnu’ Marius 🙂 ) apoi ne retragem la somn. Ne-a fost lene sa mai punem cortul asa ca seara asta am dormit in masina. Nu pot sa zic ca am dormit prea bine, pentru picioroangele mele trebuia o masina mai lunga :))

Sambata dimineata (adica pe la 11 😀 ) o pornim spre Coltul Muntelui Rosu sa incercam ceva catarare. Locul asta il stiam de la Fane, imi spusese de el la revelion. Aici a fost primul loc de catarare deschis si echipat de Andrei Varlan, in 1972, impreuna cu Liviu Radulescu, Liviu Omat, Marian Toma, Gigi Butu.

Trasee Alpine in Ciucas de Mihnea Stan si Andrei Varlan

Ajunsi la Colt, ma pun pe studiat chestia. Aleg traseul din stanga, Fisura Pitonata, ala mi se paruse mie cel mai usor. Raman in costumul meu de balerin si incep distractia 🙂 . M-am chinuit de vreo 3-4 ori pana sa imi iasa, dar a fost fain 🙂 . A incercat si Laura de cateva ori. Intre timp au aparut in zona si Mihai impreuna cu Marius, cu gandul sa incerce si ei ceva in zona.

Pe Fisura Pitonata

Dupa asta ne-am mutat la Fisurile Paralele. Aici treaba a mers mult mai bine si mai repede, mi s-a parut mai usor decat traseul celalalt. Prima data nu am facut exact traseul, am iesit nitel in dreapta si apoi calare pe creasta pana la top. Am incercat apoi si varianta directa, drept in sus, si intr-adevar, a fost mai interesant 🙂

Pregatind rapelul

Vedere de sus

Curand vremea a inceput sa se strice si cum se apropia si ora sedintei AMC, am pornit spre cabana si ne-am pus pe gatit. Am preparat (de fapt Laura 🙂 ) niste super paste, cu tot felul de bunatati: ardei carnati, condimenete.

A urmat apoi sedinta, am facut planul de atac pe anul asta, apoi “discutii libere” la un pahar cu vin, sah si table 🙂

Poza de grup: AMC

Sambata noapte am dormit la casuta, am avut noroc si nu era lume: doar Despot, eu si Laura, iar mai tarziu a venit si Fane dar dormeam deja si nu l-am mai auzit. A fost foarte fain, mi-a adus aminte de super revelionul de anul trecut 🙂