Revelion la Casuta din povesti- Ciucas

Ca sa va introduc in atmosfera faina de la revelion am ales o piesa de la maestrul Gica Petrescu (click PLAY) 🙂

 

Noaptea dintre ani m-a gasit anul asta in Ciucas, mai exact pe Varful Ciucas :D.
Joi seara, pe 30 decembrie, inca nu stiam unde sa petrecem revelionul. Bagam rapeluri pe Seaca dintre Clai impreuna cu Maria, cand primesc telefon de la Ruxi si ne invita in Ciucas, la Casuta. Fara sa stam mult pe ganduri acceptam invitatia. Rux si Andrei erau la Casuta inca de marti. Hotaram si noi plecarea pentru vineri pe la 10, sa ne mai odihnim putin,  dar bineinteles ca nu ne-a iesit si am reusit sa iesim din Bucuresti de abia pe la 12-13. Mai intarziem putin si pe la C….four Otopeni sa ne facem provizii. Putin mai mult de fapt, pentru ca ametiti cum eram (bine, hai numai eu 😛 ), uitasem unde am parcat masina si am avut ceva de cautat in parcarea aia imensa :))

Bun, plecam de la market, mai facem o oprire la farmacie pentru ceva prafuri de raceala, facem o balaureala si prin Ploiesti (deci da, reusesc in ultima vreme sa ma ratacesc si prin orase, nu numai pe munte :)) ). Ratam intrarea spre Cheia, asa ca vizitam putin Ploiestiul, pe tot felul de stradute destul de dubioase. Dam intr-un final de drumul spre Cheia si cu Rock FM la radio ii dam bice inainte. Pe la 16:30 masinuta Mariei ne lasa in fata cabanei Muntele Rosu. Inghesuim in rucsacuri cumparaturile si pornim spre Casuta. Suntem intampinati cu o sorcoveala de catre Andrei si cu niste carnati la gratar preparati de Ruxi, care mesterea (se afuma 🙂 ) inca pe la foc. Inceputul era bun! 🙂

Ne mai facem de lucru pe afara, in jurul focului, pana cand frigul ne-a gonit la adapostul Casutei. Asta nu inainte de a ne bucura privirile si sufletul cu un apus minunat.

Andrei rezervase pentru noi 4 locurile cele mai faine (si calduroase 😀 ), la “matrimonial” cum zice Ruxi. Ne facem comozi si incepe “dicstractia” si pregatirea pentru revelion: glume, vin, povesti, amintiri, planuri, apoi iara un pahar de vin. Andrei sustine si un recital la muzicuta, primit cu aplauze de catre public. Si o febra musculara la stomac, de la atat ras (nu stia sa cante la muzicuta, dar a improvizat foarte bine) :))

La “apartamentul” de lux: Despot, Maria si eu

Andrei in timpul recitalului

Ruxi- self portrait 🙂

Gluma e gluma, dar sa mai si muncim, ca sa zic asa :). Pe la ora 20:00 incepem pregatirile pentru “expeditie”. Tinta- Varful Ciucas. Pentru incercarea asta au fost selectionati cei mai curajosi din cei 12, cati eram la Casuta :d

Despot, Ionela, Andrei, Maria, Ruxi si eu 🙂

Umplem rucsacurile cu haine de rezerva, ne asteptam la vant si frig extrem, specifice Ciucasului. Vantul deja incepuse sa bata destul de puternic. Mai luam un termos cu ceai fierbinte, o sampanie, ceva dulciuri si 3 artificii. Si pornim, pe la 8 si ceva. Prin padure era bine deocamdata, eram la adapost. Prima bucata de drum Andrei si Ruxi parca erau bagati in priza, au scos sufletul din mine, inima bubuia mai sa imi iasa din piept :)). Plecasem infofoliti de la Casuta si acum eram lac de transpiratie. Ne opream din cand in cand sa mai dam jos un polar, o bluza. Profitam de momentele asta sa imi mai trag sufletul. Cand a inceput urcusul ala infernal si interminabil spre cabana Ciucas am mai slabit ritmul, puteam sa tin si eu pasul acum cu ei 🙂

Pe drumul spre Ciucas

Una din desele pauze de odihna (de tigara 😛 )

La stana de langa cabana Ciucas ne adapostim, rontaim cate ceva si ne pregatim de “asalt” :). Punem cagulele, polarele, manusile, supramanusile, ce mai- cam tot ce aveam la noi. La iesirea din padure, vantul deja incepe sa isi incerce puterile cu noi. Ocolim cabana prin dreapta, pe la un releu sau antena, sa evitam o eventuala intalnire cu cainii de acolo. Pana pe varf avem ceva emotii, la niste traversari mai ciudate. Cateva portiuni erau acoperite cu zapada inghetata si noi nu aveam coltarii sau pioletii la noi. Dar cu atentie am reusit sa trecem si de asta. Am atins varful la 23:40.

Pe varf un vant turbat ne zboara de colo colo. Dar privelistea este magnifica. Cerul senin ne ingaduie sa cascam gura la miile de luminite de jos. Cerul da, dar vantul nu prea ne lasa, asa ca ne invartim sa gasim un loc mai adapostit unde sa asteptam cele 20 minute. Nu am gasit, asa ca ne inghesuim unul langa altul, ca pinguinii :). Ne chinuim sa aprindem si noi o artifica dar fara prea mult succes. Brichetele murisera de la frig iar chibriturile erau de nefolosit pe vantul ala. Pana la urma reusim sa aprindem una.

Pe la fara 5 min deja era plin de lumini jos, in toate partile. Priveliste de vis. Vorba lui Andrei, parca era bombardata Romania 🙂

Si e 12:00, ieiiiii!!! Pupaturi, imbratisari, La Multi Ani! Ne chinuim sa desfacem sampania, dar cu manusile puse era cam greu :D. Andrei reuseste si el sa mai aprinda o artifica si ne bucuram ca niste copii.

Luam fiecare cate o gura de sampanie si o zbughim repede la vale, manati de frig. Cu ceva emotii traversam portiunile mai delicate si,  obositi si inghetati (dar fericiti 🙂 ), ne indreptam spre Casuta. Cu putin timp inainte de finish Ionelei i se face rau insa ne mobilizam s iajungem cu bine la caldurica. Ne incalzim cu niste ceaiuri, mancam niste cartofi prajiti (luati ieri de la supermarket :)) ) si ne retragem la somn, la coltul nostru “matrimonial”. Care somn s-a lasat asteptat pana dimineata, pe la 5-6. Sus la noi era o caldura infernala. De parca nu era destul de cald, am mai bagat si eu 2 butuci pe foc  si acum parca eram intr-un cuptor :)). Incepem sa scapam de haine. Degeaba, nici un efect. Din cand in cand mai intra cate o adiere de vant pe gemuletul minuscul de la noi de la etaj si atunci eram in extaz :)). Rux si Andrei nu au mai rezistat si au coborat sa se racoreasca si sa fumeze. Eu si Maria am ramas sus, nemiscati, nu mai eram in stare de nimic, intrasem intr-o stare de letargie :)). Intr-un final reusim sa adormim.

Sambata zi frumoasa. Incepem sa ne gospodarim nitel. O parte am plecat dupa lemne, altii dupa apa, fetele au inceput sa pregateasca o ciorba, super ciorba 🙂

Cand m-am apucat si eu de “gatit” nu mai ramasese de taiat decat o lamaie :))

Pentru prima data am vazut si eu Bucegiul din Ciucas, pana acum prinsesem numai viscol si ceata.

Mmmmm! Super ciorba!

Pe seara am avut parte si de o mare de nori

Hehe, acolo ne-a gasit pe noi noul an 🙂

Seara am stat o vreme sa ma afum la focul de afara :)) apoi m-am mutat la caldurica, in Casuta. Atmosfera de sarbatoare  la gura sobei. Tragem o cantare de se aude pana la Silva cred, numai Maria nu stiu cum reuseste sa doarma in conditiile astea :))

Repertoriu bogat: Treceti batalioane romane Carpatii, Bucovina plai cu flori, Unde dragoste nu e nimic nu e, Desteapta-te romane, Macarale, Casuta noastra si multe multe altele :))

Pe la 22:00 toti fumatorii ramanem fara tigari :D. Plecam la colindat intai pana la Muntele Rosu apoi la noul sediu Salvamont de unde reusim sa capatam 2 tigari :)) Bune si alea!

Duminica pregatiri de plecare…Inainte de despartirea de Casuta mergem cu Fane sa ne arate cateva din “secretele” Casutei: portile, izvorul si Coltul.

Si gata…acasa, dupa 3 zile minunate pe munte, alaturi de oameni buni 🙂

PS: a fost unul dintre cele mai frumoase revelioane petrecute de mine 😉

Seaca dintre Clai inainte de revelion

Joi, 30 decembrie 2010, inainte de revelion…ce puteam face decat sa mergem pe munte? 🙂
Miercuri vorbesc cu Maria si ne hotaram sa mergem prin Bucegi, sa o facem o vale, imi era dor de un abrupt iarna. Amandoi eram cam obositi si zicem sa plecam mai tarziu putin, pe la 6:30.

N-a fost chiar 6:30, mai degraba 7:30-7:45 :))
Pe la 10, 10 si ceva incepem sa urcam spre Seaca dintre Clai. Desi eram tarziu, Busteniul se prezenta cam pustiu. Pana la intrarea in vale nu ne-am intalnit cu nimeni. Ajungem la intrare, bem o cana de ceai fierbinte din termosul Mariei (buna inventie, buna investitie termosul asta 🙂 ), ne echipam cu hamurile pornim in sus. Ma asteptam la mai multa zapada, si mai teapana, dar nu era asa. Era o zapada moale, pufoasa, vreo 10 cm, cam asa. Era buna numai sa te incurce, sa iti ascunda pietrele si radacinile. Deocamdata nu aveam ce face cu coltarii si pioletii.

Pana la saritoarea cea mare am mers lejer, nu am intampinat probleme, in afara de cateva piedici puse de lemnele ascunse sub zapada. Ajunsi la saritoarea cea mare, ma uit eu in stanga, ma uit in dreapta, incerc si cativa pasi dar nu ma simteam in siguranta in conditiile date: stanca cu gheata pe ea si prizele acoperite de zapada. Asa ca incep sa imi croiesc loc prin boschetii si peretele pamantos din dreapta saritorii. Treaba asta imi ia ceva timp. Ajuns sus asigur la spitul de deasupra saritorii si ii arunc coarda Mariei, sa incerce o abordare directa.

Si incepe. Ca nu poate, ca nu merge, ca aluneca 🙂
Ii zic “hai ca merge, incearca mai prin dreapta” Si a mers pana la urma 🙂

Saritorile urmatoare au fost destul de interesante. Pana pe la jumatatea vaii erau aoperite cu un strat subtirel de zapada si a trebuit sa curatam de fiecare data terenul pentru a vedea prizele. Asa ca in scurt timp aveam mainile bocna (purtam niste manusi subtirele de polar, pentru a simti prizele). La urmatoarele saritori m-am folosit de piolet.

De la jumatatea vaii treaba a inceput sa se schimbe, saritorile acoperite, zapada mai buna de coltari, dar tot inaintam cam greu, eram cam lesinat 😦
Cand mai aveam putin pana in Saua dintre Clai, cam 50-100m, simt ca ma ia ameteala. Ma aplec repede in fata si ma asigur la piolet. Maria cred ca s-a cam speriat, si se gandea cum o sa coboare ea singura de acolo :). Vine repede la mine, scoate “farmacia” din rucsac si ma doftoriceste. Intr-o cana de ceai dizolva vreo 3 pliculete cu vitamine, calciu, magneziu; o dau pe gat si in 10 minute imi revin.

Ma uit cat e ceasul- nu mai avem timp sa terminam traseul in siguranta. Pe Braul lui Raducu pierd poteca vara, dar acum, cand e si zapada :))
Desi am fost de vreo 5-6 ori pe acolo, numai prima data cred ca nu m-am ratacit :d
Hotaras retragerea, pe acelasi traseu. Aveam de facut ceva rapeluri la coborare, de la jumatate in jos. Cat am stat sa imi revin inghetasem tun, se lasa un ger….

Cu atentie, incepem sa coboram. Desi vara nu vedeam nici un piton, nu stiu cum se face ca acum le-am gasit aproape pe toate, la fiecare saritoare care necesita rapel 🙂
De doua ori am facut rapel dupa cate un copac. La ultimul rapel iar emotii. Aleg un trunchi gros picat in mijlocul vaii, fac o bucla de cordelina si cobor eu primul. Dupa ce am iesit din rapel, ma duc putin mai jos sa vad daca urmatoarea saritoare se poate cobora la liber, cand dintr-o data aud o bufnitura in spatele mele de mi-a stat inima. Ma intorc, si ce sa vad: Maria atarna in coarda cu capul in jos si picioarele in sus. Alerg spre ea dar in curand izbucneste in ras si mi-am dat seama ca totul e bine. Pfiu, ce spaima am tras! Saritoarea nu era foarte mare, vreo 3m cred. Ce sa intamplase: cand a inceput rapelul cordelina s-a miscat probabil si a prins in ciot,ceva, apoi in timpul rapelului s-a eliberat brusc si a coborat cativa cm, dezechilibrand-o pe Maria. Casca a prins bine, si faptul ca nu a scapat coarda din mana a fost iar un lucru bun.

Facand haz de necaj ne vedem mai departe de drum. Cred ca am facut vreo 5-6 rapeluri in total. La saritoarea mare era bezna deja. Scot frontala si incep sa amenajez rapelul. De data asta am lasat-o prima pe Maria si am bagat si un nod de autoasigurare (machard), sa nu mai avem surprize :).
Apoi, pana la iesirea din padure am tinut-o numai intr-un hohoho si hihihihi, sa tinem pe Mos Martin la distanta 🙂

Desi am avut ceva emotii tura asta, totul s-a terminat cu bine si a iesit frumos. Dupa ce ne-am descotorosit de echipament am fost la un local in Busteni sa ne rasplatim. Si ne-am ospatat bine cu cate o ciorbita fierbinte, mamaliguta cu branza, smantana si ou, cartofi prajiti si cativa mititei, iar la desert papanasi 😀

Poze nu prea avem din tura asta pentru ca a fost foarte foarte frig (se lipeau mainile de reverso si carabiniere 🙂 ) si nici cu timpul nu am am stat prea bine

Don’t worry, be happy!

Video Posted by I love climbing: http://www.facebook.com/video/video.php?v=1783926035973

Balaureala si leneveala prin Ciucas

18-19 decembrie 2010, Ciucas

Deja ceva normal in ultima vreme, vineri seara ne gaseste nehotarati in privinta turei de week-end, dar cu chef mare de plecat pe undeva :). Aveam ceva variante in cap: Crai, Baiului, Ciucas. Pe la inceputul saptamanii era vorba chiar si de un Retezat, dar am facut niste calcule si ne-am dat seama ca e prea departe si nu avem timp sa facem mare lucru. Initial trebuia sa mergem vreo 4-5, dar vineri aflu ca am ramas doar doi: eu si Maria.

-Ce facem, mai mergem?

-Pai de ce nu?

-Ok, dar unde?

-In Crai, Baiului sau Ciucas :))

-Hai sa ne urcam in masina si vedem noi.

Bun, vineri pe la 19:00-19:30 Maria vine si ma culege de acasa si plecam. Prima tinta: Ploiesti. Pana acolo trebuia sa ne hotaram unde mergem 🙂

Soseaua pana la Ploiesti a fost destul de libera. Pe drum am tot vorbit si pana la urma am ales muntele: sa fie Ciucas! Maria nu mai fusese pe acolo iar eu prea putin. Prima data am ajuns in Ciucas acum aproape un an, vedeti aici

Ajungem in Cheia pe la ora 23. Ne invartim putin si pana la urma gasim un loc intr-o parcare sa ne punem cortul 😀

Pregatind culcusul

Temperaturi destul de scazute peste noapte, dimineata termometrul de la masina arata -18C :D. Nu am sac de iarna si am dardait putin in prima seara, asta desi mai aveam haine la mine, dar odata intrat in sac mi-a fost lene sa ies si sa mai pun ceva pe mine.

Dimineata pe racoare 🙂

Dimineata pe la 8 incepem sa strangem apartamentul, sub privirile localnicilor care treceau pe langa noi inchinandu-se si minunandu-se de asa oameni “anormali” 🙂

Pregatim bagajele supravegheati de o gasca de caini (aceeasi de acum un an 🙂 )

E, si acum distractie: tura asta a iesit o mare aiureala si balaureala fata de ce vroiam sa facem la inceput, dar mi-a placut mult :). Initial vroiam sa mergem pe cruce rosie (Zaganu- Gropsoare) si sa punem cortul unde prin Saua Chirusca sau Cabana Ciucas. Imi pregatisem chiar si harta de data asta, hotarat sa nu mai apelez la varianta  “suna un prieten”, cum am patit la ultimele iesiri (Marius si Cipi 🙂 ). Recunosc ca nu umblu cu harti dupa mine, dar am incredere in puterile mele si plec mereu pregatit cu tot ce trebuie. Parca e mai frumos, asa, se intampla sa mai descoper locuri noi si frumoase 🙂 .

Bun sa revin. Adormit cum eram, nu vad intrarea pe cruce rosie aflata in dreapta barierei si pornim pe drumul forestier (marcaj punct albastru). Si mergem si mergem, tot cautand marcajul.

Mai sa fie- marcajul nicaieri. Scot frumos harta si ma uit unde duce punctul albastru. Pe harta mea nici vorba de punct albastru :D. Ma vad iar nevoit deci sa apelez la varianta “suna un prieten” :)). De data asta il sun pe Ovidiu. Dupa ce se documenteaza revine cu un telefon si imi pune ca punctul albastru duce la Muntele Rosu. Cum deja ma intorsesem din drum de vreo 2 ori, am zis “Asta e, mergem si la Muntele Rosu” 🙂

Jos: vreme frumoasa. Pe cresta se vedea din in cand in cand zapada viscolita, semn ca nu prea era bine pe acolo, dupa cum aveam sa ne convingem mai tarziu.

Repede repede (bine, nu foarte repede, nu prea eram in forma nici unul dintre noi 🙂 ) ajungem la Muntele Rosu unde facem un popas. Ne ospatam cu cate o omleta, bem si un ceai fierbinte, umplem termosul Mariei tot cu un ceai, sa avem ceva cald pe sus. Intr-un tarziu ne pornim si noi, de data asta pe triunghi rosu, cu gandul de a iesi in Saua Gropsoare.

Noul sediu Salvamont Ciucas

Cum urcam noi asa…vremea a inceput sa se strice, norii fugarindu-se din ce in ce mai rapid.

Maria

Viscol si pe Grohotis

Din cand in cand Cabana Ciucas ni se arata si ea.

Cand am iesit intr-o sa, mai descoperita, vantul ne-a luat in primire. Un vant cum numai in Ciucas intalnesti :D. Ne-am chinuit noi sa inaintam, dar cam fara spor. Se facuse si mai frig, frig amplificat si de vant, incat inaintam cu greu.

Vazand noi ca se ingroasa gluma, am hotarat sa punem cortul, cu speranta ca a doua zi o sa fie mai prielnica pentru iesit in creasta. Coboram putin din sa si cautam un loc mai adapostit pentru cort. Era ora 14:00 sau 15:00, de abia :)) Ma apuc sa amenajez platforma pentru cort.

Ce am facut noi de la ora 14:00 pana a doua zi la ora 09:00? 😀  Am lenevit :))

Intai ne-am schimbat de haine si am incercat sa ne incalzim cat de cat, apoi am inceput cu ceai fierbinte. Apoi cu supa. Apoi paste, slana cu ceapa… 🙂

Cam asa am tinut-o pana seara, mai rontaiam ceva, atipeam cate o ora, ne trezeam si mai rontaiam cate o ciocolata si tot asa. Am ascultat si povesti- 1001 de nopti, le aveam pe telefon 🙂

Era o senzatie foarte placuta, noi la adapost si caldurica, povesti- afara viscol! Vantul isi schimbase directia si acum isi incerca puterile cu cortul nostru. Noaptea asta nu am mai avut probleme cu frigul, am pus un polar in plus de la inceput, si cred ca a fost si putin mai cald decat in seara precedenta.

Pe la 9 dimineata scoatem si noi nasul afara. Parea mai ok decat ieri. Strangem cortul si o luam in sus. Asta pana am iesit intr-o zona descoperita unde vantul isi facea de cap. Mai rau decat ieri :(. Batea atat de tare ca nici nu putea sa cazi, daca te lasai contra lui.

Cabana Ciucas nu prea se vedea azi din cauza zapezii viscolite.

Cu tot viscolul, ne-am bucurat totusi de peisaje frumoase, de faptul ca suntem in natura si nu acasa 🙂

Vazand ca batem pasul mai mult pe loc, ne decidem sa coboram spre Muntele Rosu.

La Muntele Rosu am mai facut un popas, ne-am incalzit, am mai consumat un ceai si o omleta 🙂

Ne gandeam pe unde sa coboram: pe asfalt, in jos, sau pe acelasi drum de ieri. Cum nu aveam chef de masini&asfalt am zis sa mergem tot pe punct albastru. Pe drumul de intoarcere am zis sa ma ischimbam totusi, asa ca parasit marcajul si am luat-o aiurea, prin padure :).  Am balaurit asa pana in Poiana Zaganului, cred. Am mai lenevit putin la soare (aici nu batea vantul), ne-am mai prostit putin 🙂

Din poiana am zis sa mai umblam hai-hui, am traversat drumul forestier si am intrat in padure din nou.

Tot umbland noi aiurea, am dat de marcajul cruce rosie, traseul pe care vroiam sa urcam noi ieri :))

Bun, ce sa facem? Mergem la masina sau in sus? Pai sa mergem in sus 😀

Si am mers. Pana la stana din Zaganu. A fost o plimbare frumoasa, pe drum liniste si nici tipenie de om. In poiana de sus am topit putina zapada, ramasesem fara apa, apoi am inspectat stana. Era intr-o stare buna, curat, nu am gasit mirosul acela specific la stana, ba chiar erau si cateva lemene taiate si pregatite pentru foc 🙂 Cum nu eram inca hotarati cu revelionul, am zis sa luam in calcul si varianta asta 🙂

Dupa ce ne-am stins setea cat de cat, pornit inapoi spre masina, unde am ajuns cand se insera.

La final: ce sa zic, desi nu am facut ce ne-am propus, mai mult am lenevit si balaurit, mie tot mi-a placut foarte mult tura asta 🙂

Traseul nostru cam haotic: cu verde prima zi, albastru a doua 🙂

Pana data viitoare, salutari! 🙂