Time. Time for Acele Morarului

Repede repede doua vorbe si mai multe imagini din tura pe Acele Morarului, 21 august 2010; deja raman in urma cu postarile 🙂

Foto: Ciri, Claudia si eu

Anul asta a fost un an “productiv” in indeplinirea catorva vise ale mele:

-o tura de iarna pe creasta Pietrei Craiului:

– Fagaras: Vartopel- Arpasel

E, si uite ca a venit timpul si pentru Acele Morarului…De multa vreme imi furau privirile,  de cateva ori am ajuns destul de aproape de ele.

Acele vazute de pe Braul Mare al Morarului, 12/09/2009

Dupa tura pe Vartopel-Arpasel am stabilit sa mergem pe Acele Morarului. Yupiii!!! Dupa ce data a fost stabilita, pe langa nerabdarea cu care asteptam iesirea se cuibarise si o neliniste- oare voi face fata? Voi avea rau de inaltime? Vazusem o gramada de poze de pe Ace si ingustimea crestei imi dadea fiori.

Bun. Stabilim plecarea vineri, 20 august 2010. Echipa era cam aceeasi din Fagaras: eu, Gabi, Ovidiu, Octavian, Viorica. Marius nu a putut sa ne insoteasca de data asta.

Vineri ma prezint cu rucsacul la munca. Pe la 17:00 plec. Trebuia sa ma intalnesc cu Gabi la rondul de la Romexpo. Apoi la fantana Miorita. Apoi la intrarea in Baneasa. Traficul era aglomerat la ora aia si a trebuit sa merg pe jos pana la Baneasa, pentru a nu mai intra ei cu masina in aglomeratie de la Romexpo. Nu-i bai, antrenament pentru ziua de maine 🙂

Pe la 22:00-22:30 am ajuns in Busteni. Ne-am cautat un loc unde sa dormim, pe la baza partiei Kalinderu. Am gasit o platforma de lemn, pe la casutele de inchiriat echipament de schi. Am pus de o gustare apoi ne-am bagat la somn. Eu cu Octavian si Viorica afara, pe platforma de lemn, si Ovidiu cu Gabi in masina. Nici nu ne bagam bine in saci, ca incepe show-ul. Nimerisem langa o terasa, club si tocmai incepeau programul :)) Am avut parte de muzica la maxim pana dimineata la 6!!! Numai in Vama am mai trecut prin asa ceva 😀

Nu mai zic de personajele care intrau/ieseau din club, aflate intr-o stare destul de euforica 🙂

-Uaiiii! E ceva aici!

-Ce sunt astia?

-Baaaa, sunt oameni, doarm afara, hahaha!

De parca nu era de ajuns, si-a facut aparitia si un ATV, care tot facea ture in jurul nostru.

“Supravietuim” noptii si dimineata pe la 7 si ceva pornim spre Valea Cerbului. Ni se alatura Ciri si Andrei cu Claudia.

Pornim destul de ighetati pe Valea Cerbului, BG. Octavian si Viorica sunt ghizii nostri si ne arata vaile si poienile de pe traseu. Cateva le stiam si eu, pe altele le uitasem. Facem vreo 2 opriri- zmeura 😀  Nu putem rata asta.

Destul de repede (sau asa mi s-a parut mie) ajungem la valcelul care avea sa ne scoata in Braul Mare al Morarului. Facem dreapta si incepem sa urcam. De noi se lipise si un catel. Nu am reusit sa scapam de el decat aproape de Saua Crestei Ascutite. Nu ca ne-ar fi deranjat, dar nu era echipat corespunzator 🙂

Individul

In urcare pe Braul mare al Morarului

Avem parte de o vreme superba. Un grup de caprite ne spioneaza de la distanta.

Gasim si flori de colt, atat de multe ca nu mai stiam pe pe unde sa pasim ca sa nu le strivim.

In sa oprim sa ne refacem fortele. Langa niste flori de colt gasesc un pachet de tigari si o bricheta. Inca nu stiam cui au apartinut, dar mi-au prins bine, pentru ca eu uitasem sa imi iau. De fapt nu uitasem, nu luasem cu gandul ca asta e inceputul renuntarii mele la fumat 🙂 Ajuns pe Degetul Rosu am descoperit si ale cui erau tigarile 🙂

Inainte de intrarea pe Creasta Ascutita ne echipam. Cum aveam mai multe corzi, facem 3 echipe: Octavian-Viorica-Gabi, eu-Ovidiu-Ciri si Andrei cu Claudia. Si incepe nebunia, intram pe Creasta Ascutita. Incredibil!!! Creasta ingusta, planurile se deruleaza cu repeziciune in stanga si indreapta, senzatia e foarte tare !!!

Pe Creasta Ascutita

Dupa Creasta Ascutita incepem urcusul catre Acul Mare pe niste praguri de iarba. La inceputul Acului facem o asigurare si Octavian pleaca primul.

Acul Mare

Daca Creasta Ascutita a fost “ascutita”, ce sa mai zic de Acul Mare? Urmeaza cam 80 de metri de lama de cutit. De-a lungul Acului sunt 5 pitoane la care se poate asigura.

Ciri

Aglomeratie la inceputul Acului Mare

Andrei incantat de prezenta  pe Acul Mare 🙂

Dupa Acul Mare coboram in Strunga Acului Mare. Se poate face un singur rapel daca ai doua corzi sau doua cu o coarda. Noi am facut unul singur, mare. Nu am vazut pitonul intermediar, dar nici nu m-am uitat atent.

Din strunga pornim pe un braneag de pe partea sudica sa urcam pe Degetul Rosu.

Pe Degetul Rosu lasam o cutie si un caiet nou, si scriem cateva cuvinte.

Urcarea pe Degetul Rosu

De pe Degetul Rosu coboram in Strunga Degetelor prin doua rapeluri: unul de vreo 5-6 metri si unul de 20-25 metri.

Ne apropiem de Acul Crucii. Parea foarte fioros…Octavian pleaca iar primul, urmat de Viorica si Gabi.

Urcusul incepe cu o traversare expusa, pe partea sudica, apoi sa face dreapta pe un mic horn si se continua cu o urcare de vreo 10-15 metri ce de jos pare verticala.

Eh, imi vine si mie randul si pornesc cu ceva emotii, privind la haul de sub mine.

Nu a fost chiar asa greu pe cat ma asteptam, trebuie avut grija insa pentru ca stanca e foarta friabila, mai ales aproape de varf. De pe Acul Crucii coboram printr-un rapel in Strunga Acului de Sus. Aici coarda cam trage stanga (nord) si trebuie avut grija sa aterizezi pe o mica platforma.

Prima echipa deja pe Acul de Sus, a doua la rapel de pe Acul Crucii

Pe Acul de Sus se urca destul de usor pe niste praguri de iarba. Octavian- iar primul- urmat de secunzii Gabi si Vio urca repede. Pe Acul de Sus Claudia si eu am experimentat urcarea “cap” 🙂

O creasta ce se desprinde spre Valea Cerbului, foooarte subtire

Pe Acul de Sus facem un popas mai lung, mancam si admiram Costila si creasta lasata in urma, scaldate in lumina calda a soarelui.

Incepem coborarea in stanga, pe un valcel (Sistoaca Dracilor?), pe o panta abrupta de iarba. Ovidiu si Ciri sunt in fata si ne ghideaza. Nu am nimerit noi chiar unde trebuia, dar in final ajungem cu bine in firul Vaii Cerbului.

Iar o gramada de flori de colt

Si o caprita

Inca un vis indeplinit- Acele Morarului

<

Din Valea Cerbului ajungem cam intr-o ora si jumatate la masini. Lasam in urma circul de acolo si plecam spre Poiana Tapului, un Ciri stia o poienita linistita. punem corturile, incropim un foc si stam la masa. In curand frigul si oboseala ne trimit la culcare.

Dimineata in poienita

La revedere, munte drag!

La final: a fost printre cele mai frumoase trasee facute de mine, nu e foarte dificil, trebuie insa sa stai bine la capitolul rau de inaltime. imi pare rau ca nu sunt “mester” in vorbe frumoase, pentru a putea descrie trairile si frumusetea traseului.

PS: tura cu oameni veseli si faini, ca de obicei 🙂

Jurnal de la Andrei si Claudia:

http://andrei-life.blogspot.com/2010/08/acele-morarului.html

http://www.meetsun.ro/fotografie-si-imagini/acele-morarului/

Un mic filmulet din tura: