Search

Pe drumuri de munte

Month

July 2010

Piatra Mare-Prapastia Ursilor (24,26/07/2010)

Nu mai iesim de vreo 2 saptamani pe munte, fiind ocupat cu mutatul si aranjatul. Sambata vroiam sa ies pe undeva, dar prognoza meteo nu era deloc “roza”- ploi mai peste tot, coduri de nu stiu ce culori…Ma gandesc eu: decat sa ma ploua in Bucuresti, mai bine sa ma ploua pe munte 🙂

Aleg Piatra Mare, Prapastia Ursilor, cu gandul sa ma mai chinui putin pe traseele de catarare de acolo. La Prapastia Ursilor imi place mult, ai izvoare aproape, poti sta linistit la foc si pe ploaie, adapostit in grotele de la baza traseelor, se ajunge usor si repede, trasee pe toate gusturile si posibilitatile, ce mai- fain de tot!

Trebuia sa mai gasesc amatori acum. Vorbesc cu Ovidiu, tura lui in Ciucas de pe carpati.org se amanase din cauza vremii. Nu a trebuit sa ii zic de doua ori 🙂
Il contactez pe Tibi, un prieten de pe langa Brasov, pe care nu il mai vazusem de ceva vreme si pe Omar, si gata gasca.

Sambata dimineata pornim de la Dambul Morii pe la ora 10:00-10:30 (microbuzul de Brasov de pe Ritmului a mers foarte bine, am facut aproape 2:30 pana la Timisu de Jos).

Pe la 12:00-12:30 am ajuns la Prapastie. Am mers lejer, furat de frumusetea potecii de pe malul Sipoaiei. Am mai si balaurit un pic aiurea…nu ne grabea nimeni. Vremea deocamdata era buna, nici un nor pe cer.

Vroiam sa incercam sa facem Hornul Frumos (traseul nr.7 in poza de mai jos), 2l.c. 3A (am auzit de la multi ca majoritatea traseelor au de fapt mai mult)

Rontaim niste ciocolata de casa de la Ovidiu si ne pregatim.

Toate pozele au fost facute de Ovidiu (click pe ele pentru a le vedea mai mari).

Baza traseului Hornul Frumos

Pregatiri

O parte din Hornul Frumos

Si incep urcusul. In prima faza am montat o mansa mai jos si ne-am dat putin pe acolo.

Ovidiu

Tot Ovidiu, intr-un ramonaj

Tibi

La filat

Omar, la un pasaj mai greu, care se depaseste prin sprait. Lasasem si un anou acolo, drept scarita. El a ales sa nu il depasseasca 😀

Ovidiu la filat

Dupa ce ne-am jucat putin, m-am hotarat sa urc ceva mai sus. Aveam ceva emotii, era prima data cand eram cap la un traseu mai greut. Pana acum imi ziceam ca nu e de mine cataratul, si ca ma rezum la vai de abrupt. Am urcat si trasee mai grele dar ca secund.

Am inceput sa urc. Era o senzatie foarta placuta, eram foarte aproape de stanca. La inceput mi-a fost teama, dar odata plecat pe traseu, concentrat la obstacole, nici nu mi-am dat seama ca am prins inaltime.

La rapel

Ovidiu si Tibi nu au mai apucat sa urce, se apropia ploaia. Ne-am retras la adapostul grotelor si am mancat, apoi am mai exersat ceva noduri.

Inainte de sosirea ploii am apucat sa mai amenajez de un rapel si o coborare pentru Ovidiu.

Aici o faza haioasa 😀 – Ovidiu a aterizat direct in urzici

Eiiii… si dupa asta a inceput o ploaie cum nu am mai prins de ceva vreme, cu tot ce trebuie- tunete… fulgere…perdea de apa 🙂

Apucasem sa strangem cateva vreascuri pentru foc, intre doua reprize de ploaie am adunat cateva, si ne-a iesit o minunatie de foc  🙂

Ovidiu a reusit un efect interesant (cred ca din cauza fumului si umezelii din aer)

Culcusul meu si al lui Ovidiu

Am stat la povesti si bere pana pe la miezul noptii; am mai pus si un carnat pe foc, atmosfera foarte faina!  Am dormit dus pana dimineata ajutat de muzica furtunii 🙂

Pe la 10-11 am inceput sa coboram. Aveam de gand sa prindem personalul de 12:35 de la Timisul de Jos, dar pe drum am schimbat planul si am mers pe jos pana in Darste. De acolo autobuz- tren rapid (nu prea rapid, 35 min. intarziere)- Bucuresti.

La final: a fost tura exact cum am vrut, usoara, frumoasa, cu ceva catarat, prieteni, foc de tabara, ploaie 😀

Siriu-12/13 iunie 2010

Am reusit sa ajung si in Siriu, asta dupa ce un fost coleg de serviciu ma tot invita de vreo 2 ani. Mi-a placut mult, desi pana la Lacul Vulturilor am avut de indurat o caldura infernala si asaltul a mii de muste si gaze. Mi-a placut linistea pe care a reusit sa mi-o transmita, drumul prin padure, mai ales in partea finala in care zonele de soare alternau cu cele umbrite, mersul pe “platoul” Siriului, Lacul Vulturilor si al sau izvor cu o apa dementiala, foarte rece si buna. Mi-a mai placut si felul in care era aranjat cantonul de vanatoare de la Lacul Vulturilor, imprejmuit cu un gard de lemn si un brau de brazi.

Cred ca e interesant de venit si iarna pe aici…

Un RT fain de la tura asta gasiti aici

Cateva poze mai jos

Micky

Desi nu prea are legatura cu tematica blogului, merita si Micky a noastra o prezentare, ca doar ne pazeste casa in fiecare week-end, cand suntem plecati pe coclauri 🙂 So….click pe poze pentru marire

Piatra Craiului 3 iulie 2010

Din anumite motive, cateva cuvinte doar, despre iesirea de sambata din Crai. Am avut norocul sa merg in tura cu domnul Dinu Mititeanu. Ce pot sa spun e ca a fost o experienta de neuitat. M-a impresionat verva si insufletirea cu care impartaseste din cunostintele sale…Sper sa mai am ocazia sa il intalnesc.

Apusul de vineri ne-a prins la iesirea din Rasnov. Pe la 22:00 am pus cortul in zona Plaiul Foii. Sambata dimineata a inceput cu ceva munca. Am carat ceva materiale necesare repararii unui refugiu. Dupa munca, a venit rasplata: o tura cu domnul Mititeanu pe branele Craiesei: Braul de mijloc- Umerii Pietrei Craiului.

Cateva din cele 50 de ganduri despre Piatra Craiului preluate de pe blogul domnului Mititeanu

11. PIATRA CRAIULUI -semetie a peretilor cu zidiuri de cetate, tacut insirate deasupra branelor, rauri albe si nepasatoare de grohotis, sagetari ale caprelor negre, taina a avenelor ascunse in abrupt, fior al linistii depline…

Ionel Coman

33.Intr-o lume a splendorii impietrite in marmura, dominata de verticale ametitoare, Braul de Mijloc al PIETREI CRAIULUI ofera contrastul unei insiruiri de nebanuite si incredibile prispe suspendate, adapostite cu tandrete la pieptul de piatra al muntelui, mici oaze de un verde uimitor de vital si luxuriant, covor bogat in care piciorul si sufletul calatorului se scufunda.

Codrut Clement Dan

39.Peretele de vest al PIETREI CRAIULUI – celebrul Westwand al sasilor brasoveni- cu ale sale muchii, creste si crestulite, turnuri si tzancuri, despartite de valcele, hornuri, brane, ferestre, strungi- reprezinta un imens labirint geologic si ne induce sentimente stranii, de exploratori adulti si seriosi si de joaca de copii fericiti.

Dinu Mititeanu

Si ceva poze de sambata

Fagaras – Podragu 1 decembrie 2009

Blog at WordPress.com.

Up ↑