Un colaj din fotografiile publicate de utilizatorii UKC
Winter by UKC Climbers and Ray Saunders from UKClimbing.com TV on Vimeo.
Un colaj din fotografiile publicate de utilizatorii UKC
Winter by UKC Climbers and Ray Saunders from UKClimbing.com TV on Vimeo.
A trecut ceva vreme de la atelierul AMC si am zis sa pun cateva vorbe si poze despre asta, ca prea a fost fain 🙂
In prima zi am fost la Cariera Memorial, cea mai mare de pe versantul drept geografic al Vaii Morsu, cu expunere sudica. Din Greci pana la perete se fac 45-50 minute. Noi am facut un mic popas in Saua Tutuiatu, unde ne-am instalat tabara. Din sa pana la cariera: 15 minute.
Sambata am reusit sa leg cateva trasee:
Spalat 7-, 10m
Balcoane 7-, 45m, facuta prima parte
Memorial 6+, 45m, prima lungime
Banana 5, 10m
Tropicana 6-, 10m
Burti 5+, 20m
Ionut 5, 10m
Nu apare in topo, dar intre Banana si Tropicana mai este un traseu, Smochina, care e foarte fain, cu un pas interesant la depasirea unei surplombe.
Alt traseu care mi-a placut a fost Memorialul, cat am facut din el. Traseul incepe pe o fata cazuta, la aderenta (ca de altfel mai toate traseele din zona), dupa care urmeaza o fisura care se depaseste prin bavareza.
Seara am stat cu Marian si restul gastii la povesti pana pe la 12, apoi fiecare s-a retras pe la “casa” lui 🙂 Eu nu mi-am mai carat casa dupa mine, am dormit afara sub cerul plin de stele, adormit de cantecul pasarilor. Dimineata, trezirea a fost mai devreme decat am vrut eu. Imi facusem culcusul langa o tufa cu flori, si de la prima raza de lumina parca toate gazele si bondarii se adunasera exact la tufa mea, deasupra capului :)) Am indurat eu ce am indurat, si dupa vreo ora-doua ma mut putin mai incolo. Nu am mai reusit sa adorm, deja se trezeau si ceilalti.
A doua zi am fost in Cheile Racova. Din pacate obosela si-a spus cuvantul si nu am mai reusit sa fac mare lucru :d Am incercat sa fac traseele:
Fete 4+
Bile 5+
Paianjenul 6-
Desi anul trecut am reusit sa le fac fara prea multe fortari, acum….Mi-am gasit insa de lucru pe sus,la top, ajutand la exersarea rapelului ceilalti participanti.
Mai jos cateva poze, nu neaparat in ordine cronologica, facute de mine, Marius si Hana (click pentru a le vedea putin mai mari 😀 )
De dimineata am auzit la radio o melodie care mi-a trezit o gramada de amintiri.
Mi-a adus aminte de vremea cand fugeam de la liceu la concertele din Portul Tomis, de Compact, Phoenix, Iris, Altar, Ura de dupa usa, Survolaj, de bocancii de armata purtati si in miezul verii, de “blugii” taiati, geaca mea cu tinte, de insignele handmade facute din tabla de la conserve si decupaje din Metal Hammer..
Ei..ce vremuri 🙂
Cateva imagini din tura pe Galbenele, 1 mai. Sper sa imi fac timp sa revin si cu ceva comentarii.
1 Mai se apropia repede si eu nu ma hotarasem inca ce sa fac. Primisem diverse invitatii, dar eram indecis. Pana la urma, vineri dimineata plec spre serviciu cu rucsacul dupa mine, hotarat sa balauresc un pic prin Crai, prin zona Hornurilor Grindului. Il sun pe Nucu cu gandul sa il chem si pe el, dar avea deja alte planuri- Valea Galbenele cu coborare pe Alba. Hmmm, suna interesant :D.
Schimbare de plan: nu mai merg in Crai, prefer Bucegiul. Ma intorc frumos acasa si schimb echipamentul, urmand sa plec sambata dimineata cu microbuzul.
Echipa: eu, Nucu, Ovidiu si Remus
In drum spre Busteni
Primavara in padure
Peretele Vulturilor
In apropierea refugiului Costila, un ursulet se zbenguia. Era foarte haios, parca era un copil ce se bucura de zapada: facea tumbe, se lasa sa alunece la vale. Daca aparea si mama-ursoaica nu cred ca mai era asa haios :D. Cum eu eram primul, am inceput sa strig pentru ai avertiza si pe ceilalti. La inceput nu m-au auzit, apoi au crezut ca fac vreo gluma, asta pana au dat si ei ochii cu ursache. Ursuletul mai sa vina spre mine, la joaca, cu greu s-a lasat izgonit de pe terenul lui de joaca. Cand in sfarsit a plecat, a pornit exact in directia in care trebuia sa mergem si noi, spre Galbenele.
Ursuletul
La refugiu- pustiu, am ramas uimit ca intr-o zi de sambata, frumoasa, sa nu fie nimeni. Aici am facut un “scurt” popas pentru masa.
Tancul Ascutit
Baiului si Busteniul la picioarele noastre
Valea Costilei
Tancul Ascutit
La coborarea pe firul Galbenelelor iar urme de urs
Privelistea de la “fereastra” Hotelului Galbenele
La Hotel Galbenele
Coltul Galbenele, unde sa vedeti mai incolo ce surpriza ne astepta 🙂
Ne lasam bagajele pe brana spre Strunga Coltilor si mergem in sus spre Strunga Galbenele pentru poze.
Langa Coltul Strungii
Postavaru si Peretele Animalelor
Creasta Malinului
Varful Omu vazut din Strunga Galbenele
La iesirea in creasta, cornise
Pe Scorusi
In strunga Galbenele
Am facut cativa pasi in jos de strunga Galbenele, inspre Scorusi, pentru cateva poze, si zapada era foarte proasta, moale, uda, fara stabilitate. Nu era de iesit in Braul mare al Costilei si apoi continuare pe Alba; schimbam coborarea pe Valea Coltilor.
Dupa ce am inceput sa coboram din strunga, spre intrarea in Valea Coltilor, am auzit zgomotul- avalansa. Urcam repede inapoi in strunga, dar grosul deja trecuse. Nu am mai prins decat scurgerea de dupa, ca un rau.
Ne-am intors la bagaje, si cum stateam noi si rontaiam la o ciocolata, Nucu ne arata o surpriza: un urs stea si ne urmarea tocmai de pe Coltul Galbenele. Ce zic eu urs, cred ca era “tatal ursilor”, avea un cap imens. Cum se cocotase acolo, nu prea ne dadeam seama 😀
Valea Coltilor
La coborare
Valea Coltilor in stanga si Malinului in dreapta; saritoarea mare de la inceputul Malinului era descoperita.
La iesirea din Hornul Pamantos
Echipa: Remus, eu, Ovidiu, Nucu
Schita