"Plecat-am gasca noastra in Piatra Craiului…" – Creasta Sudica

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­19,20,21/03/2010- Piatra Craiului Creasta Sudica si putin din Nordica

Avem un singur Crai ce-asteapta neclintit

Cu ale sale creste ce-s rosii-n asfintit

Plecam sambata seara, urcam toti impreuna

Si liberi ca sa fim sub cerul clar de luna

“Spuneam ca nu pot sa stau locului …vreau dar nu reusesc… caut tot timpul motive de a evada…cat mai sus…”

Asa spunea Gabi intr-un jurnal mai vechi

http://www.carpati.org/jurnal/iarasi_in_piatra_craiului_…/771/

Si uite ca si de data asta Gabi a reusit sa gaseasca motivul pentru ­­a strange la un
loc inca sase indragostiti de munte:

Nicu (suru)

Vlad (vladonne)

Marius (mariusadx)

Dragos (dedex)

Cioc (emanuel73)

si eu Andrei (ad078)

Totul a inceput de la mesajul offline lasat de Gabi:

Kiss Gabi (3/7/2010 9:08:27 PM): Andrei si Marius..e martie!!!! si???????????????????????

Kiss Gabi (3/7/2010 9:08:38 PM): cand?????????? unde???

Andrei (3/7/2010 9:57:12 PM): daaaaaaa

Andrei (3/7/2010 9:57:17 PM): Piatra Craiului

Au urmat aproape doua saptamani de discutii, planuri…cine mai vine, ce traseu facem, urmarit prognoza meteo. In timpul asta numarul participantilor se schimba de la o zi la alta: ba 10, ba 6, ba 9. Pana la urma am ramas cei de mai sus. Planul era sa plecam de vineri dupa pranz, lasam masinile pe la Botorog pe undeva, urcam pana la refugiul din Funduri si somn. A doua zi era in plan creasta sudica, pana la Grind 2, de acolo Gabi impreuna cu Nicu urmau fie sa coboare pe la Coltii Gainii, fie sa continue si pe Nordica, cu coborare pe la Turnuri, avand ceva treburi de rezolvat pe acasa. Restul, cum nu ne grabea nimic, vroiam sa ramanem sambata la refugiul din Grind 2 si duminica sa continuam pe nordica…

Vineri ma intalnesc cu Vlad pe la ora 10 in Gara de Nord. Aveam un tren spre Ploiesti la 10:30. De acolo urma sa ne preia Marius, care venea din Ploiesti.

Desi am incercat sa elimin chestiile “nefolositoare” din rucsac, sperand sa fie cat mai usor, cale de 10 minute, de acasa pana la metrou, am simtit ca imi dau duhul si am ajuns si lac de transpiratie :). Deh, statul asta la birou, zi de zi, nu prea e bun. Sau FUMATUL!!! vorba lui Gabi 😀 . In afara de asta, mai aratam si ca o sorcova, cu tot felul de chestii atarnand de mine si de rucsac :)): aparatul foto, vreo 2 casti, coarda, hamuri…De o parte din echipament urma sa scap, fiind pentru Marius.

Drumul pana la Ploiesti a trecut repede. Marius suna si ne spune ca mai intarzie putin si ma intreaba daca nu am cumva crema pentru protectie solara pentru ca el a uitat-o acasa. Cum nu prea folosesc asa ceva, ma duc repede pe la 2 farmacii de langa gara din Ploiesti. Aici- surpriza- nu aveau in stoc, fiind extrasezon, cica. Cu chiu cu vai gasesc o crema cu factor de protectie 15, la 10 lei. Buna si asta…o iau (nici pe asta nu aveam sa o folosim pana la urma, acest fapt avand urmari devastatoare pentru fata mea, veti vedea mai incolo :)).

La Gura Raului ajungem putin inaintea lui Gabi. Impart echipamentul, incerc sa mai usurez putin rucsacul, mai las un polar, un tricou…degeaba tot greu era. Pe la 15:30-16:00 suntem gata de plecare si pornim prin Prapastiile Zarnestiului.

Gata de plecare- Hai la drum!

­­

Intotdeauna m-au impresionat Prapastiile Zarnestiului, sapate de apa Raului Mare, cu salbaticia si maretia peretilor de calcar, ce se ridica pana la aproape 200 metri.

Ne insiram pe drumul forestier din prapastii, glumind, povestind cate si mai cate. Nu prea reuseam sa imi intru in ritm, asa ca la bifurcatia spre Cheile Pisicii am ajuns cam cu limba scoasa. Gabi, marinimos ca intotdeauna, imi cere coarda, sa o care el, de parca nu ii era de ajuns “dulapul” lui din spate. Incerc eu sa fac pe viteazul, sa il refuz, dar intelege-te cu Gabi daca poti! :)).

“Cedez” repede si sfoara isi schimba domiciliul. Multam Gabi pentru ajutor <:D>

Scapat de cateva kilograme #:-S, incep urcusul prin Cheile Pisicii ceva mai vioi.

Bifurcatia la stanga spre Cheile Pisicii, unde am facut un mic popas (foto Marius)

In Cheile Pisicii- zapada nu prea multa si uda

­

­

Iesim repede din Cheile Pisicii, mergem inca o bucata pe forestier, pe Valea Vladusca, apoi padure si poieni pana La Table. Marius reuseste sa “captureze” niste vestitori ai primaverii:

Credeati ca am reusit sa il incetinim pe Gabi, incarcandu-i si mai mult rucsacul cu coarda? Gresit! Tot in urma lui am ramas. De fapt toata treaba cu oboseala a fost o stratagema pusa la cale de codasii grupului, poate-poate reusim sa tinem pasul cu el :P.

De la Table sau Poiana Grindului, nu mai retin exact, am pornit si frontalele. Totul a mers OK pana cand am inceput urcusul spre Funduri. Aici am dat de o zapada mare si uda, care a scos untul din noi. Aproape la fiecare pas trebuia sa ne luptam sa iesim din ea. Nicu, Cioc, Gabi si Vlad erau in plutonul fruntas, urmati la ceva distanta de mine, Marius si Dragos. Cand vedem frontalele celor din fata, cat de sus erau fata de noi, ma apuca disperarea :)).

Se intunecase de-a binelea. Avand cheia marilor succese- popasurile lungi si dese :D- am reusit sa il ajungem pe Vlad care ramasese cu rucsacurile. Restul plecasera in recunoastere, sa caute refugiul din Funduri. GPS-ul lui Gabi a ajutat foarte mult la treaba asta.­Dupa vreo 10-15 minute, timp in care ne-am dres puterile cu cate o ciocolata, se intorc baietii din recunoastere.

Cu puterile proaspat refacute infruntam zapada mare pana pe la mijloc pe alocuri si in 15 minute ajungem la refugiu. Acesta era ingropat in zapada pana la jumatate. La refugiu am ajuns cam pe la ora 22:00-22:30. Dupa o dusca din licoarea magica adusa de Gabi 😉 , sa prindem puteri, ne apucam sa eliberam usa. Odata intrati, incepe forfota cu pregatitul culcusului, schimbat haine, o gustare mica.

Usor, lumea trece la somn, numai eu, Marius si Cioc aveam chef de povesti. Cioc scoate primusul si pune de un ceai apoi incalzeste si o conserva de gulas, care a fost delicioasa =P~

Mai un ceai, mai o gura de “licoare magica” (de data asta de la Vlad) se face aproape 12:00. Vazand ca nu ne potolim, Gabi ne ameninta cu trezirea la ora 5:00 si cu un rasarit in Saua Funduri!!! Ne bagam si noi in sacii de dormit , zicand in gand “Eh, lasa, vedem noi cine se trezeste la ora 5:00” hotarat sa sabotez planul lui Gabi :D.

Dupa 5 ore care mie mi s-au parut 5 minute, fix la ora 5:00, Gabi da trezirea. Si nu cu unul, ci cu doua telefoane! M-am intors pe partea cealalta, ­incercand sa mai rup 10 minute de somn, dar n-a fost chip sa scap :)) . Usor usor ne dezmortim si incepem sa strangem.

Iesim afara, si ce sa vezi- minune de priveliste: linistea noptii strapunsa de zorile diminetii

“Vom porni spre raiul muntilor. Vom trai, timp de câteva ceasuri sau zile, o viata cu totul noua, fara’grije, fara raspundere sau datorie, o viata neînceputa, închinata numai frumusetei si veseliei celor mai curate si sanatoase.”Bucura Dumbrava,Cartea Muntilor

Zapada la ora asta era cat de cat ok, nu ne mai afundam asa tare. In scurt timp ajungem in Saua Funduri unde ne oprim pentru o mica sedinta foto.

(foto Marius)

­

Poza dupa poza, ma gandeam ce insufletite sunt plecarile, dis de dimineata, cand muritorii cei de rand, motaie inca si habar n-au de tainica frumusete a zorilor, si ce sentiment e sa fii acolo, deasupra tuturor.

Rasarit peste Bucegi

Iezerul in lumina calda a rasaritului, si in spate, culmile Fagarasului­

Dupa scurta sedinta foto pornim la deal. Astazi parca eram mai in forma, urcam mai cu spor.

Urcam mai cu spor… asta pana cand s-a incalzit si zapada a devenit iar apoasa. Si da-i iar lupta la fiecare pas. La un moment dat am preluat coarda de la Gabi, eu fiind mai usurel nu ma afundam chiar asa rau in zapada.

(foto Marius)

Gabi si Cioc (foto Marius)

Vlad

Zapada destul de mare pe creasta, soare, cald (prea cald chiar 🙂 )­

­

Cu atentie, trecand unul cate unul prin locurile mai expuse, depasim varf dupa varf.

Pe la pranz, gasim un loc mai uscat si facem popas. Trei primusuri intra in functiune, topim repede zapada, facem ceai, mancam. Cioc scoate un tub cu vitamine efeverscente si dregem apa cu ele. Foarte faina treaba asta, schimba complet gustul apei obtinute din zapada topita ;).

L­a masa (foto Marius)

Eee…si dupa ce ne-am refacut fortele pornim iar pe creste, sub soarele arzator de martie. Ne apropiem de Coama Lunga.

­

Cornise

Cei patru care au speriat…muntii :)) : Nicu, Gabi, Dragos, eu

Luptand cu zapada mare si uda

Primesc un telefon de la Nucu (Nucu1963). El era jos in zona Grindului la pozat, si ne urmarise tot parcursul pana acum. Era ingrijorat de micile scurgeri de zapada declansate de noi, dar ii zic ca totul e ok. Dupa tura mi-a trimis pozele facute de el, de jos, cu ceata noastra. Foarte faine, multumesc!

Grupul nostru vazut de Nucu

­Si zoom la poza de sus: eu sunt primul din stanga 🙂

Ceata noastra rasfirata pe creasta (foto Nucu)

Si zoom

­

Pe creasta sudica

Bucegiul

Dragos

O traversare mai urata, iarba combinata cu zapada (foto Vlad)

Drumul nostru

Pictura pe cer

Cei nepasatori ar zice ca e o ingramadire de stanci. Pentru mine insa fiecare stanca este o fiinta deosebita.

Pe la ora 14:00-15:00 ajungem la Refugiul Grind II. Pana pe la 17:00 am tot stat la povesti apoi Nicu, Gabi si Cioc au pornit la vale, pe Coltii Gainii. Fiind numai noi patru in refugiu, am avut loc berechet. Dupa ce mi-am aranjat “patul”, am mai pierdut vremea pe afara cu cate o poza.

Apoi ne-am apucat sa topim zapada. Tot ne chinuiam sa caram zapada cu o farfurie pana lui Dragos i-a venit ideea sa punem zapada intr-o punga mai mare. Cum ideea a fost a lui, l-am lasat sa o puna in aplicare 😀 . Dupa ce ne-au facut plinul de zapada, Vlad si Dragos s-au retras la caldura sacilor de dormit. Am ramas eu cu Marius…si pune-te pe glume, facut planuri, povestit din turele trecute…

Era foarte fain in refugiu, atmosfera se incalzise de la primus si cele 2 lumanarici aduse de Dragos. Scotocind prin rucsac dau de o supa instant. Dispare repede, asa ca mai scot si o ciorba cu ciuperci de padure, cica. Am cautat cu Marius ciupercile alea de padure prin plic dar nu le-am gasit :)) , dar oricum a picat foarte bine ceva cald de mancare. Dragos s-a trezit exact la fix, cand a fost gata ciorba, asa ca a gustat si el din minunatele ciuperci de padure 🙂 , apoi a disparut iar in sacul de dormit. ­

Marius- mare bucatar 🙂

Minunata ciorba cu ciuperci de padure:D

Daca tot ne-am pornit, pai hai sa facem un adevarat festin: scot din punga si o portie de paste cu sos de rosii si il las pe Marius sa o pregateasca. Cred ca in tura asta a fost singura data cand nu m-am intors cu 3/4 din mancare acasa, am ras tot :)) .

Paste cu sos de rosii 😀

Si uite asa, nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul si s-a facut ora 22:00…­
Ne retragem si noi la culcare, acompaniati de muzica infernala a vantului. Am uitat sa va zic ca pe seara se pornise un vant de trosnea refugiul din toate incheieturile. ­

Aveam la mine pentru teste un fel de “plasture termic”. Primisem un set de 3 de la un coleg de serviciu,Alin, care stia de “hobby”-ul meu cu muntele. L-am lipit pe polar la spate, m-am bagat in sac asteptand efectele 🙂 , si am adormit in freamatul simfoniei alpine de afara.

Ce sa zic, nu stiu daca neaparat din cauza “plasturelui” dar la un moment dat m-am trezit cam crizat, nestiind cum sa ies mai repede din sacul de dormit sa dau jos din hainele de pe mine. Muream de cald :)) !!!­Dupa incidentul asta, liniste pana dimineata pe la 8.­

Strangem fara graba (planul era sa coboram pe Coltii Gainii), rontaim ceva, si iesim afara pentru poze. Nici urma de vantul de peste noapte, se anunta iar o zi superba.

Rasarit de vis

Zapada era inghetata, asa ca ne punem coltarii si pornim spre La Om.

Coborarea de vara spre Grind arata cam “scary” ­zapada multa stransa care de abia astepta sa o ia la vale

Drumul de vara si Coltii Gainii

Creasta sudica, vazuta de La Om.

Dimineti pe creste

Pana sa ajunga Dragos si Vlad, hotarasc impreuna cu Marius sa incercam sa facem si creasta nordica.

Poza de grup pe varf: Marius, Dragos, Vlad, eu

­

Dupa poze, plecam mai departe. Dupa cativa pasi a trebuit sa renunt la coltari pentru ca zapada se inmuiase si se lipea de talpa, facand inaintarea un chin.

Bineinteles, dupa vreo 10 minute am ajuns la un pasaj pe care nu am reusit sa il trec fara coltari, oricat m-am chinuit eu. Asa ca stai, pune coltarii iar, si da-i bataie mai departe.­

In curand incepem sa avem aceleasi probleme ca si ieri: zapada maricica, moale, si foarte cald. Ne miscam destul de incet.

Un pasaj mai expus pe care fiecare il trece cum poate 🙂

Bucata mai expusa de creasta

O coborare unde am zis ca e mai bine sa asiguram

zapada nu ne-a permis sa mai fentam, asa ca am mers pe creasta matematica

Pe muchie

Refugiul Spirlea, undeva departe…­

Am ajuns iar la un pasaj “aerian” . Aici am facut o balustrada, cu asigurare la doua tancuri. In pauzele de filat/asteptat stateam sa ma prajesc la soare…­

Vlad

Si Marius

­

Vazand cat de greu inaintam, am decis ca cel mai bine e sa facem cale intoarsa si sa coboram si noi pe Coltii Gainii.

Coborarea pe Colti

De la Vf. La Om pana la masina de la Botorog am fortat un pic cu Marius, scotand un timp de 3 ore cred. N-am mai oprit decat 5 minute La Table, pentru apa.

Pe sus pe acolo am umblat noi 🙂

Jos, semne de primavara

Scurtul popas de la Table­

Ajunsi la masini, ne schimbam repede si pornim spre Brasov. Eu am ramas in Tohan, la Laura, Dragos a prins microbuzul de Sibiu, iar Vlad a prins si el trenul din Ploiesti, si astea datorita lui Marius, multumim! <:D>

Sa va zic acum si urmarile faptului ca nu am avut crema de soare, ba am fortat si eu nota, stand la bronzat in momentele de pauza? Eh, m-am bronzat cu varf si indesat, pe fata, de a trebuit sa imi iau vreo 3 zile de concediu medical sa imi revin :-S . Rosu ca racul, cu urechile umflate, buzele la fel…

Pe final, ce sa zic, a fost o tura minunata din toate punctele de vedere, prieteni, vreme, peisaje, tot! Multumesc participantilor si astept completari/ comentarii de la ei ­ 🙂 (eu as mai fi avut multe de zis dar “anumite” persoane ma tot presau “Hai e gata RT-ul? Mai ai mult? “:P

PS: poate a parut usor din povestirea mea, dar nu a fost chiar asa; mergeti cu cineva care a mai fost iarna pe creasta si cu echipamentul adecvat;)

­