Hei, si cum stateam eu cam fara chef asa, visand la week-endul care se apropie, mi-am adus aminte de o tura foarte faina, de pe la sfarsit de octombrie 2008. O redau mai jos, asa cum a aparut pe carpati.org

Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.

“Salutare, prieteni!

La sfarsit de brumarel, in ziua lui mercur, va propun o tura pe Valea Galbinele, o incursiune in inima Costiei, un survol peste Creasta Strungi­lor, o adiere peste Creasta Costila-Galbinele si, nu in ultimul rand, un salut peste vreme.

Nota bene:

– nu accept minori;

– accept doua persoane;

– echipament obligatoriu (pe langa cel obisnuit): ham (pot imprumuta 2 bucati), casca (am 2 in plus), frontala;

– tura are loc in data de 29 Octombrie;

– persoanele care nu au mai fost cu mine in ture au prioritate;

– nu plec la drum cu fumatori;

– tura recomandata celor experimentati in parcurgerea traseelor de drumetie (ture marcate) si care vor sa mai incerece si altceva, respectiv vai de abrupt.”

Asa a inceput aventura mea, aventura care avea sa ma poarte pe urmele incarcate de istorie ale Bucegiului…pe trasee la care visam de mult si despre care doar citisem pana acum.

De cum am vazut anuntul mi-a zis ca trebuie sa particip si eu. Numai ca erau ceva probleme:

1. Echipamentul meu era hat, departe, tocmai la Tohanu Nou;

2. Tura era in timpul saptamanii, miercuri, si trebuia sa rezolv cumva cu serviciul;

3. Sunt fumator, si inca destul de “inrait”, iar o conditie de participare era clara-“Nu accept fumatori”.

Cu echipamentul am rezolvat repede, urma sa imprumut de la Cristi. Mai trebuia sa rezolv cu munca si cu fumatul.

Plecarea a fost stabilita miercuri dimneata, la 5:30. Alaturi de mine au mai participat Corina (corinat.) si Vlad (vladut).

Bun…miercuri dimineata suna ceasul la 4:30, ma trezesc si ma duc sa imi pregatesc cafeaua. Cafea la care am consumat vreo 4-5 tigari, trebuia sa imi ajunga toata ziua. “Uit” tigarile acasa si plec…(inca o problema a fost depasita, mai ramanea una-invoitul de la munca).

Cristi ne culege pe toti, si da-i bataie, catre munte . Vremea era super, se anunta o zi numa’ buna de balaureala.

Ajunsi in Busteni, lasam masina langa Caminul Alpin, ne echipam si o luam la pas pe Plaiul Munticelu.

Prima foto-Monumentul Eroilor

Carpati.org

O privire si spre marele perete al Vaii Albe

Carpati.org

Frunzele toamnei ne fosnesc sub bocanci. Se aude numai linistea Muntelui. Ce bine e in timpul saptamanii pe munte🙂

Peretele Vulturilor se arata in toata maretia sa. Aici sunt o gramada de trasee de catarare. Cristi ne explica cam pe unde vine fiecare.

Carpati.org

Carpati.org

Creasta Vulturilor

Carpati.org

Repede ajungem in poienita “Sfatul Uriasilor”. Aici, pe un bloc de stanca, sunt placute comemorative pentru cei care ­
au iubit stanca, muntele…

Pe la ora 10 ajungem la izvor, unde facem un mic popas. Sun la munca si anunt ca sunt “bolnav” si nu pot ajunge azi.

Inca o problema rezolvata. Pornim mai departe spre Refugiul Costila.

Aici facem prima pauza mai serioasa pentru a manca.

Carpati.org

Refugiul Costila si Tancul Ascutit

Carpati.org

Refugiul Costila a fost ridicat intre 12 iunie si 15 august 1938 de catre Clubul Alpin Roman.

Aici, la Refugiul Costila, dupa doua stagii de perfectionare in Italia si Austria, Niculae Baticu a organizat prima scoala de catarare de la noi, in 1938.

De aici aruncam o privire si spre Coltul Picaturii

Carpati.org

Cristi ne explica ce se vede in jurul nostru:trasee, creste, vai (trebuie sa mai merg pe acolo, nu am retinut tot).

Dupa ce terminam de mancat pornim la drum pe

“Traseul Vîlcelului Secundar al Gălbinelelor (firul
din dreapta; grad de dificultate 1 B). Acesta urcă de-a lungul firului, pe sub
faţa sudică a Colţului Gălbinelelor, pătrunde curînd într-un canion îngust şi
întunecos, întrerupt la mici intervale de o succesiune de săritori lipsite de
dificultăţi şi de aspecte foarte variate (hornuri, trepte de spălătură), lasă
către stînga cîteva mici hăţaşe, care trec peste ,,Coama dintre Văi” în
firul principal al Gălbinelelor, şi ia sfîrşit, după o oră de la confluenţă,
într-o strungă înierbată, de unde urcînd spre dreapta, ajunge după un parcurs
scurt, în Strunga Colţilor, la baza coamei Colţului Gălbinelelor . De aici, un hăţaş ce se strecoară paralel şi pe sub
Creasta Strungilor către V conduce după 15 min în Strunga Gălbinelelor.”

Descriere din

BUCEGI-TURISM-ALPINISM-Emilian ­Cristea

Inaltimile ne cheama

Carpati.org

­Carpati.org

Tancul Ascutit

Carpati.org

­Chiar la inceputul Vaii Galbinele dam de un peisaj apocaliptic: pe partea stanga a versantului totul era ras, o buna parte din padurea de jnepeni nu mai exista, pamantul parca era arat, iar pe firul vaii o gramada de paman, bolovani si trunchiuri de copaci. Am aflat mai tarziu ce cauzase toata grozavia asta-o bucata din Peretele Galbinele se desprinsese de curand si o luase la vale (mai exact din “Tavanele de Argint”).

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Incet luam inaltime si noi peisaje se deschid

Carpati.org

O prima saritoare

Carpati.org

­Pe care o depasim lejer

Carpati.org

Tot urcand noi, la un moment dat am vazut o mica minune- Fluturele de piatra, o pasare destul de rara si care nu sta o clipa locului; de aceea si poza e cam in ” miscare”

Carpati.org

Continuam si dam de o alta saritoare, un pic mai dificila. Cristi urca primul pentru a ne ajuta un pic

Carpati.org

Carpati.org

Apoi urmam si noi

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Din cand in cand ne mai oprim sa aruncam o privire in urma

Carpati.org

Un grup vesel

Carpati.org

Rand pe rand depasim saritori mai mici, mai mari

Carpati.org

­Ajungem iar la o saritoare un pic mai grea, unde Cristi ne asigura

Carpati.org

Vedere de deasupra saritorii

Carpati.org

Si de jos, unde e unghiul cel mai bun de fapt, vorba lui Cristi

Carpati.org

Dupa depasirea hopului, o privire in jos

Carpati.org

­Continuam urcusul, atenti la bolovanii care mai cadeau din cand in cand, porniti de vantul care se simtea tot mai tare pe masura ce ne apropiam de Strunga Galbinele (scoteau niste sunete sinistre, iar la un moment dat era sa imi iau unul in cap, care cu toata casca mea, cred ca ma aranja)

Carpati.org

Ne apropiem de impresionantul Perete al Galbinelelor, cu ale sale trasee tehnice

Carpati.org

Carpati.org

­De undeva de jos de acolo venim noi

Carpati.org

Carpati.org

Daca fotografia lasa de dorit (din motive de “pozitie cam incomoda” nu am reusit sa trag un cadru mai bun), macar niste versuri care mie imi plac mult sa fie!

Vis de-argint si de petale

Cuibul tau e sus pe creste

Raza ta-mi coboara-n cale

Mai frumos ca-ntr-o poveste

Tu, floare de colt

Minune sub bolti

Frageda stea

Iubita mea

Floare ninsa-n varf de stanca

Mai presus de nori si stele

Cine oare sa te-ajunga

Numai dorurile mele

Floare de lumina vie

Zambet cald de dimineata

Te astept de-o vesnicie

Te-ntalnesc o data-n viata

Peretele Galbinele

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

25C – Traseul Furcilor

25D – Traseul Surplombei mari

25E – Hornul Coamei

Aici, in 20 octombrie 1935, în cap de coardã, Niculae Baticu secondat de Ion Trandafir si Dan Popescu, a realizat “dintr-o singurã intrare”, primul traseu de perete din Carpati: FURCILE (dificultate 4A).

Aceasta realizare este demna de admirat, avand in vedere si echipamentul folosit la acea vreme

“…

chiar de a doua zi am început pregătirile, îmi
dădeam seama că nu puteam urca în bocanci cu cuie. Espadrile nu aveam. Am
cumpărat nişte pantofi de plajă cu talpa de sfoară. Ion a cumpărat de la Obor două frânghii a cîte 25 de metri
fiecare, din acelea folosite de căruţaşi. Habar n-aveam noi, la vremea aceea,
de rezistenţa pe care trebuia să o aibă o frînghie la cădere. Ş-apoi, noi
mergem, să urcăm, nu să cădem…

În afara materialelor menţionate mai sus, frînghii
şi sandale de plajă, eu mai aveam un ciocan de fier, dintr-o singură bucată, cu
gheară extractoare, de cuie, nu şi de pitoane. Ion avea, de asemenea, un ciocan de bătut cuie, cele şase pitoane
şi patru carabiniere pe care le folosisem şi în Fisura Umărului. Cam la atît se reducea
„arsenalul” nostru cu materiale de căţărătură. Toţi trei mai aveam încă ceva: tinereţea, entuziasmul tinereţii
şi, în plus, un foarte bogat şi temeinic antrenament; toţi fusesem întreaga
vară pe munte, efectuînd numeroase trasee pe văi.”

Niculae Baticu – Amintirile unui alpinist

http://www.carpati.org/articol/niculae_baticu_-_un_mare_alpinist_si_om_de_munte/404/

Carpati.org

­

De aici nu a mai durat mult pana am ajuns la “Hotel Galbinele”, o grota in care te poti adaposti la nevoie. Drumul pana la intrare in “hotel” e… super tare, se merge pe o brana ingusta

Carpati.org

Tot la hotel Galbinele am servit si masa de pranz

Carpati.org

­Cristi in cautarea unghiului perfect

Carpati.org

Din pacate pana si aici…

Carpati.org

­
Hotelul Galbinele are vedere la munte, gratis

Carpati.org

Hornul Coamei (1B)

Carpati.org

Jos in vale

Carpati.org

Dupa ce terminam de mancat pornim iar la drum

Cu atentie

Carpati.org

Aproape de Strunga Galbinele

Carpati.org

O capra neagra, care ne privea indiferenta

Carpati.org

Un pic mai aproape

Carpati.org

­De aici toata lumea e la picioarele noastre

Carpati.org

Postavarul si Piatra Mare

Carpati.org

­Carpati.org

La “vanatoare” de peisaje

Carpati.org

Morarul

Carpati.org

Si Magura Codlei, undeva in spate

Carpati.org

Dupa ce ne-am bucurat sufletul cu privelistea oferita noua cu generozitate de natura, am pornit la drum, mai aveam un pic pana in Strunga Galbinele

Carpati.org

Ceva petice de zapada incep sa isi faca aparitia

Carpati.org

Din strunga Galbinele, alte peisaje, alte perspective…

Dintele dintre colti, Creasta Malinului

Carpati.org

Cabana si statia meteo de la Omu

Carpati.org

Carpati.org

Coltul Galbinele (dreapta), Strunga Galbinele, Umarul Galbinele (stanga) si Valea Scorusilor (daca imi aduc bine aminte)

Carpati.org

Din strunga trebuie sa urcam un pic pentru a a intra in Brana Mare a Costilei. Intalnim si cateva momai care ne indruma

Carpati.org

Carpati.org

Si ajungem si la Brana Mare a Costilei

Carpati.org

Atentie la traversarea unei portiuni cu zapada si gheata

Carpati.org

Ne urmam drumul pe Brana Mare spre Creasta Vaii Albe

­Carpati.org

Carpati.org

Ajunsi in Creasta Vaii Albe mai facem un mic popas pentru sedinta foto

Poza de grup

Carpati.org

Brana Mare a Costilei, Postavarul, Piatra Mare

Carpati.org

Crucea vazuta dintr-un alt unghi

Carpati.org

Vizibilitate… fara limite

Carpati.org

Carpati.org

Valea Alba si Albisoarele

Carpati.org

Incepem coborarea pe Creasta Vaii Albe, spre Brana Aeriana. Recunosc ca pe mine coborarea asta m-a cam blocat de vreo doua ori, si ca de abia asteptam sa se termine. Cu emotii, ajutat de Cristi, reusesc pana la urma…

Asta e numai inceputul coborarii. In spate se vede Coltul lui Gelepeanu.Numele “Coltul lui Gelepeanu” vine de la Nicolae Gelepeanu (1860-1923),
vanator si calauza din Busteni, unul dintre primii exploratori ai
masivului. Inainte sa ii poarte numele, stanca se chema “Nasul lui
Traian”­Carpati.org

Continuarea…

Carpati.org

Si ajungem si la intrarea in Brana Aeriana, loc prielnic pentru poze (aici m-am incumetat sa mai scot aparatul din rucsac)

“Ghidul” nostru

Carpati.org

Eu

Carpati.org

Corina si Vladut

Carpati.org

Insirati pe ata🙂

Carpati.org

Peisaje spectaculoase care te lasa mut (de admiratie)

Carpati.org

Carpati.org

Cineva propteste bine peretele

Carpati.org

Cristi

Carpati.org

Carpati.org

Avem parte de un spectacol extraordinar, pe care cred ca nu multa lume l-a vazut: apusul pe Brana Aeriana

­Carpati.org

Carpati.org

Incepe sa se coboare si ceata (sau ceatza)

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Pe acolo veniram noi

Carpati.org

Dupa ce am trecut si de Brana Aeriana, incepem coborarea pe Valcelul Policandrului. Deja se intuncase si a trebuit sa scoatem frontalele. Aici am pierdut un pic mai mult timp, pentru ca a trebuit sa ne asteptam unul pe altul la coborarea unor lanturi (destul lungi), altfel riscand sa il dezechilibram pe cel din fata.

La coborare pe Valcelul Policandrului

Carpati.org

Portiunea cu lanturi – deja la frontale

Carpati.org

Am trecut cu bine si portiunea asta si am pornit la vale calauziti de niste semne proaspete, chiar din ziua aia cred (niste crestaturi pe crengi). Dimineata, de la Refugiul Costila, am auzit ceva glasuri dinspre zona.

Si iata 4 oameni multumiti de ce au realizat – nelipsita poza de grup, de data asta in formatie completa,la izvor

Carpati.org

De la izvor am urmat drumul prin padure, povestind, glumind si din cand in cand cate o “hauiala” pentru a speria eventualii intarziati de pe traseu, adica vre-un Mos Martin.

Dupa aproape 12 ore ajungem la masina…A fost o tura superba, de neuitat, in compania unor oameni deosebiti, in care am vazut flori de colt, capre negre, fluturele de piatra, apus la inaltime (si la propriu si la figurat) si cate si mai cate…

Fotografiile folosite: eu si Cristi

Traseul urmat

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Am uitat sa va zic cum m-am descurcat cu “ne-fumatul” pe traseu: nu i-am dus lipsa, dar si cand am ajuns jos la magazin…. Oricum nu am apucat sa trag decat cateva fumuri, si Cristi m-a simtit imediat🙂.

Pana atunci, sa ne auzim cu bine!