Din nou in Ciucas 23/10/2010

23 ianuarie 2010

Fotografii realizate in timpul turei foto organizate pe carpati.org:

http://www.carpati.org/planificator_ture/tura_fotografica_-_magia_clipei_de_lumina_/1161/

O lume de basm – Ciucas

“Prima vizita pe anul ce tocmai s-a grabit sa vina o vom face fara nicio
retinere Ciucasului sau muntelui smirdar, taramul unde natura-ti
fluiera-n timpane doina timpului pierdut.

Haideti, prieteni, sub cerurile Ciucasului, s-ascultam legendele
Bratocei, ale Tiglailor si ale Zaganului direct la gura Gerarului.”
http://boreal2007.wordpress.com/2010/01/06/tura-nr-6-muntii-ciucas-3/

Hmm… pai puteam eu sa ratez asa o invitatie, mai ales ca pana acum pasii mei nu ma mai purtasera prin Ciucas? Normal ca nu!
Grupul se formeaza repede: Cristi, Laurentiu, Paul, eu si in ultima clipa Catalin si Ionela.

Sambata, 16 ianuarie,  La ora 06:15 Renaultul lui Laurentiu, ingreunat de povara  celor 3 drumeti plus 3 rucsacuri mari, pregatite pentru o  tura de iarna la cort, parasea Bucurestiul. Prima  destinatie- Ploiesti.

Repede-repede ajungem si il luam pe Paul. Din Ploiesti,  puterea zecilor de cai, biciuiti de accelerator s-a facut  simtita, placerea vitezei amestecandu-se cu regretul ca nu  puteam gusta peisajul, din cauza cetii ce ne-a insotit pana aproape de Cheia.
Putin inainte de ora noua, dupa un cot al soselei, ni se  arata statiunea Cheia. Lasandu-se îmbratisata de ultimele  pante pravalite din Dealul Cucului si Balabanul, Cheia este  poarta principala de acces spre imparatia de piatra a  Ciucasului care, dupa cum se spune, este un preludiu al  Carpatilor Meridionali.
In Cheia era senin. Soarele abia mangaia crestele muntilor  ridicate sa incinga evantaiul firelor de obarsie daltuite in  potcoava inconjurata de Muntele Rosu, Gropsoarele si Zaganu.
Aici ne intalnim cu Catalin si Ionela, parcam  masinile si ne pregatim de drum. Deocamdata era pustiu pe  strada, numai vreo sase caini ne pandeau orice miscare,  doar-doar vor capata si ei ceva.  De altfel ei ne-au insotit  pana  la stana din Zaganu, apoi s-au lipit de alt grup,  probabil mai darnic decat noi 🙂

Nu aveti ceva si pentru mine?

Pregatiri

Pornim la drum pe la ora 9:15, avand călăuză marcajul cruce  rosie. Traversam Drumul National apoi urmam poteca spre  dreapta, pe muchia Buzaianului, printr-o padure de fag.  Urcam, pe o panta cand domoala cand mai pieptisa.

De pe Culmea Buzaianului poteca se orienteaza nord-nord-est,  mergand pe creasta, in directia Curmaturii muntelui Zaganul.  Drumul e placut, caci cararea coboara si urca uşor,zapada e  proaspata si linistea ne inconjoara.

Jocuri de lumini si umbre

In curand dam de poiana si stana din Zaganu.

Prietenii nostri de dimineata s-au intins la soare pe o  stanca, cu niste mutre aparent indiferente, dar de fapt foarte atenti la tot ce scoteam din rucsac.

Stana din Zaganu

Cabana Muntele Rosu

In urcus spre Zaganu

De aici, spre  nord, avem o frumoasa priveliste asupra intregului perete  stancos al Gropsoarelor si Zaganului.

In calea noastra se ridica, spre a-si apara cuprinsurile, peretele Zaganului. Credea rautaciosul ca in acest fel noi, nepoftitii si nedoritii, il vom ocoli. Dar nu a reusit. Omului nu-i poate rezista nimic. Dorul de a aduna icoane de natura sau panorame vaste, dezvaluite din inaltimi, a invins.

Coplesiti de tariile muntelui si de urcusul de pana acum, am decis sa facem o pauza de masa.

Stana din Zaganu parea in stare buna.

Dupa scurta pauza pornim la drum prin zapada tot mai mare, printre brazii desi incotosmanati in strai de iarna.

Stancile Ciucasului, modelate cu daltile vazduhului, turnuri si muchiil ascutite ne desfata sufletul

Inaintez si nu stiu in care parte sa ma uit mai intai. La prima mea vizita, Ciucasul parca vrea sa imi arate tot ce are el mai frumos.
Nu ne grabim, asa ca ne oprim des, facem poze, admiram, incercand sa furam cat mai mult din fumusetea si puritatea muntelui.

Echipa minus fotograful, Cristi

Stanci solitare, raristi sau puncte de belvedere se succed la intervale regulate de parca Ciucasul, muntele acesta framantat, a fost prins in cuiele gherghefului si cineva cu o fantezie fantastica i-a pus frumusetile numai acolo unde le sta bine.

Cum am iesit in portiunea mai expusa de creasta, ceata a inceput sa se lase fumegand iar norii se strangeau tot mai aproape.

Vantul a inceput sa isi faca simtita prezenta si el, deocamdata destul de bland cu noi.

In dreapta se inalta o stanca masiva, numita Podul de Arama, pe langa care trecem printr-o mica strunga formata de acest turn şi Varful Zaganu.Urcam pana intr-o sa  apoi ocolim creasta pasind pe niste lespezi netede, tinandu-ne de cablul ajutator -punct
numit La Lanturi.

Pe creasta- o gramada de braduti tineri plini de nea. Nu-ţi vine a crede ca nu-s pusi special acolo, ca o recunoscatoare incununare a Maretiei Naturii, pentru opera ei de arta, din acel coltisor de pamant.





Lumini stranii ne inconjoara

Intalnim cele doua refugii de tabla din creasta, unde ne adapostim cateva momente de vantul turbat ce ne luase in primire.

Foto-Cristi

Inserarea ne-a prins in Saua Gropsoare, unde furati de privelistea Ciucasului ce tocmai iesise din nori si de linistea ce se asternuse dintr-o data, am ratacit marcajul.

Dupa ce am inotat o vreme prin nameti, ne-am hotarat sa punem corturile pe o sa si sa continuam a doua zi. Grabiti de frigul patrunzator si de vantul taios,  ne bagam la culcare, nu inainte de un ceai si o supa.

Bucataria

Dimineata ne intampina cu ceata si vant puternic.
Hotelurile de “mii de stele” 🙂

Strangem si urcam o coama mica apoi la vale, direct printr-o padure de basm, deasa si plina de zapada.

Curand ajungem in firul vaii, dam de o stana apoi iesim in drumul care ne duce la cabana Muntele Rosu.

In drum spre Muntele Rosu

Final de tura – pandind o masina care sa transporte soferii macar, pana la Cheia. Am avut noroc, in 10 minute Laurentiu si Catalin au plecat sa recupereze masinile.

Pe la 13:00-14:00 am plecat spre Bucuresti, nu inainte de a arunca inca o privire spre Ciucas, acum inconjurat de ceata, ca semn de bun ramas catre lumea basmelor în care m-am pierdut un weeke-end.

Jurnal Cristi­

Asteptand o iarna ce nu mai vine- amintiri din mini vacanta de vara trecuta

noapte la munte, noapte la mare

Am inceput cu o tura pe Valea Malinului-Braul mare al Costilei-Valea Priponului, apoi 3 zile in Vama Veche­­ si iar munte- creasta Pietrei Craiului.

­

 Imi doresc o zi si-o lumina asa de frumoasa
Ochii sa-i inchid, s­a ma vad plecat iar de-acasa
Si prin munti sa hoinaresc
Cu-o chitara si un vers

Mi-e dor de muntii mei
Departe sunt de ei
Imi pare drumul lung
Si as vrea mai repede s-ajung

Pe o stanca scaldata in ploaie si vant
Au crescut flori de colt, iar sub ele-i abrupt
Florile te saluta pe poteca cand treci
Esti cu ochii la ele, dar ai grija cum mergi

Muntii sa-i revad demni si negri-ntinsi peste zare
Frunza din paduri s-o aud prin vant cum tresare
Clipa asta o astept
Cu tot soarele in piept 

 Vis de-argint si de petale
Cuibul tau e sus pe creste
Raza ta-mi coboara-n cale
Mai frumos ca-ntr-o poveste

Drumul pana-n munti sa-l infrunti
Si sa treci mergand, mergand, strabatand
Toata calea ce-ai gasit
Tu, calator neobosit
Si te-ai jurat sa o strabati pan’ la sfarsit

Cand gandul iar ma poarta
Spre codrii cei de brazi
Spre vai cu ape repezi
Trecute printr-un vad
Imi pare parcul vested
Si-orasul cenusiu
Caci muntele ma cheama
Si-acolo as vrea sa fiu

Cand ochiul vrea sa soarba
Ca pe-un pocal cu vin
Chiar din a boltii cupa
Azurul carpatin
Fereastra-mi pare-ngusta
Si bulevardul stramt
Si nu imi gasesc locul
Cat in oras mai sunt
­

Cand visele mele alearga printre nori
Cand sunetul codrului imi da mii de fiori
Alung orice teama, pe munte ma avant
Alerg si traiesc, iubesc, doresc si cant
Roua diminetii si mirosul cald de vara
Stralucirea vietii din izvoare ma inconjoara

 

Cine nu iubeste muntele
Nu va sti niciodata ce e mai frumos
Nu va sti nicicand ce-i un vis implinit
Si toate vor parea straine si fara rost

Cine nu iubeste muntele
Nu va sti niciodata ce-i dincolo de zare
Nu va simti fiorul inaltimilor
Nu va fi niciodata mai aproape de soare

Cine nu iubeste muntele
Nu va simti niciodata freamatul brazilor
Nu va urca nicicand tainice carari
Nu va fi niciodata calator

Cine nu iubeste muntele
Nu va sti niciodata cu-adevarat a iubi
Nu va sti nicicand ce-i prietenia
Nu va avea niciodata amintiri

­

Ca-ntr-un vis am cuprins
Tot muntele in inima si-n suflet
Si mi-am zis: nu-i doar vis

Drum, drum, drum
Nimic nou nu mai stim, decat
Drum, drum, drum
Din zori pana-n amurg, decat
Drum, drum, drum

Munti, munti, munti
Si mici si-nalti, ca noi oricum
Munti, munti, munti
Noi ii urcam ca voi oricum
Munti, munti, munti
Si noaptea noi visam doar munti

Zori, zori, zori
Noi ne-am trezit acum, de cu
Zori, zori, zori
Sa pornim iar la drum, de cu
Zori, zori, zori
Pornim cu roua de pe flori

Drum, drum, drum
Nimic nou nu mai stim, decat
Munti, munti, munti
Noi ii urcam ca voi, oricand
Zori, zori, zori

 Noapte la mare, noapte la mare
Buzele tale au gust de sare
Pielea-ti miroase a scoici si a soare
Noapte la mare, noapte la mare

­

 Mare Neagra, vrem sa vii
Sa speli zarile lumesti
Da-ne suflet de copii
Daca ne mai iubesti

Iti multumesc, prea buna mea iubita
Ca ma-nsotesti in drumul meu pribeag
Si-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-ai fost daruita
Si te sarut, al tau cu drag

Noapte la mare, noapte-nstelata
Inima mea e o scoica furata
erla din ea e dragostea mea
Stai langa mine, tu esti a mea

 Cer albastru, ape line
Cararui serpuitoare
Venim, munte, catre tine
Sufletul ni-i plin de soare
Muntele ne e prieten
Si iubire pe vecie
Haideti toti sa il strabatem
Casa noastra el sa fie

 Avem un singur Crai ce-asteapta neclintit
Cu ale sale creste ce-s rosii-n asfintit

Plecam sambata seara, urcam toti impreuna
Si liberi ca sa fim sub cerul clar de luna

Sa vii sa il strabatem pe ale sale drumuri
Sa vezi cum cresc la brazi cu miile de muguri

Sa vezi si jneapanul cum creanga si-a plecat
Ce vitrega-i natura si-i vant neincetat

 Hai tine ritmul, nu e greoi
La munte o carare chiar si in doi
Inseamna viata, o lume de basm
Bucurii, entuziasm

Muntele azi ne cheama pe o frunza, in vant,
Bucurosi, catre creasta, de cu zori am pornit
Ne intalnim cu izvorul ce alearga hai-hui
Uite o capra neagra. Unde? Uite ca nu-i
­

Batrane Crai, iti marturisesc
Cat de mult eu te iubesc
Mi-ai dat potecile cu soare
Mi-ai dat si zambet, si rabdare

 Iti multumesc pentru trecut
Si crestele ce le-am batut
Un gand curat ce va porni
Spre tine, Crai, in orice zi
Si chiar de-as fi-n ultima zi
Tot “Piatra Craiului” eu voi rosti

Se-nsera
Soarele prin munti scapata
Noi urcam peste stanci cu fiori
Si ne simteam nemuritori
Respiram
Vraja muntelui o simteam
Ne opream sa privim frumuseti
Si ne doream s-avem noua veti

De cand rasare soarele
Strabatem iar potecile
Uitand de ploaie si de vant
Cu totii ne-avantam cantand

Iar cand apune soarele
Ne indreptam privirile
Spre drumul cel indepartat
Plin de paduri si-ntunecat

Racoarea noptii s-a lasat
Cu toti la foc ne-am adunat
Cerul intreg s-a instelat
Cu toti de griji am si uitat

Departe in munti, ascuns printre stanci
Se afla batranul refugiu
Acolo se-ntalnesc acei ce iubesc
Peretii de stanca si cerul

Nu-i nimeni sa-i inteleaga
Nu-i nimeni la fel ca ei
Doar dorul – gandul ce-i leaga
Sa urce spre creste mereu

Numai noi, suntem impreuna
Numai noi, sub clarul de luna
Suntem doi, fericiti in munte
Tu si eu, cuplul fericirii
Eu si tu, vis al implinirii
Iar in par porti doar flori de munte

Jos sunt flori, pe cer numai stele
Ne iubim, martore-s doar ele
Adormim ca si doi copii
Numai vis, sub clarul de luna
Numai vis, suntem impreuna
Amandoi plini de bucurii

Ma-ntorc la tine, muntele meu drag
Cu piscurile scaldate in soare
Cu miresme proaspete de flori si brad
Cu sopote de rauri si izvoare

As vrea sa urc pe crestele inalte
Deasupra norilor si-a zarilor albastre
Sa uit de tot ce-i trist, de griji si de nevoi
De ritmul agitat al lumii noi

E-un echilibru care ma-nfioara
Si ma face sa fiu fericit
Da, muntele meu drag, ma-ntorc la tine
Si din nou ma bucur ca exist

Da, muntele meu drag, ma-ntorc la tine
La brazii tai, la maretia ta
Si vreau sa fiu si eu maret ca tine
Si bun, si demn, si drept, Maria ta

­

 Tu, floare de colt
Minune sub bolti
Frageda stea
Iubita mea

Floare ninsa-n varf de stanca
Mai presus de nori si stele
Cine oare sa te-ajunga
Numai dorurile mele

Si vreau sa vii si tu, sa mergem impreuna
Sa impletim acolo a Craiului cununa

Din garofite rosii si din bujori de munte
Din liliac si flori de colt carunte
Hei, hai, liliac si flori de colt carunte

Colo-n munte, sus in iarba
Vei gasi ascunsa-o floare
Cupa de safir albastru
Care rade inspre soare
Un pocal umplut cu roua
Sau cu stropi amari de vis
Vis ce nu razbate-afara
De sub ochiul azi inchis

Cand simti vraja muntilor
Cand de briza lor ti-e dor
Ochii sa ti-i scalzi, in marile de brazi
Pe carari de vis, esti in paradis

Mi-e dor de tine, munte drag
Mi-e dor de tine, de cetina de brad
Mi-e dor de tine, munte drag
Mi-e dor de tine, dor neincetat

Ce gand nebun m-apasa iar
Sa uit de toate sa pornesc hoinar

Mi-e dor de tine, templu sfant
As vrea la tine, oricand s-ajung

Sa nu uiti muntele
Si fie ca fericirea ta, sa tina cat vesnicia lui
Sa nu uiti focul din cetina de brad
Ce lumineaza cerul cand stele pe cer ard  ­

­

Amintiri- noapte la cort in Bucegi – 2008