Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.
M’ai sedus cu’n zambet dulce de sub Crucea luminata
Si-ai facut sa-mi creasca tainic zi de zi un vis nebun
Sa te cuceresc si ’nvinsa sub calcai sa te supun.
Desi nu am deloc talent de povestitor, o sa incerc sa va zugravesc o tura minunata, pe un traseu ce mi-a placut foarte mult, in inima Caraimanului.
Totul a pornit ca de obicei de la telefonul lui Cristi, care ma invita joi 8/10/2009 la o balaureala prin abrupturile Bucegiului, alaturi de el si Laurentiu. Pai puteam eu sa refuz asa oferta, in mijloc (aproape) de saptamana?!?
Dimineata incepe foarte devreme, pe la 05:10 Laurentiu ma culege cu masina si ii dam bataie spre Busteni.
Am pornit-o catre tine ca un Fat-Frumos din basme
Si ‘narmat ca Don Quihotte minus numai Rosinanta,
Am ajuns in faptul zilei sa-ti masor din poale panta.
Inca nu eram hotarati pe ce carari o sa ne poarte pasii. Pe la ora 8 fara ceva eram gata echipati, in dreptul Caminului Alpin. Vremea era admirabila si fagaduia a se mentine astfel toata ziua. Marele perete al Vaii Albe era scaldat in lumina calda a rasaritului de toamna.
In final optam pentru Valea Seaca a Caraimanului (Grad de dificultate 1 B) , cu iesirea sus pe Valcelul Mortului sau Hornurile Vaii Seci, vedem la fata locului ce alegem. Parcasem cam rau pentru traseul ales, dar nu-i bai, o luam la picior prin padure spre partia Kalinderu.
Luna inca e sus pe cer; aruncam o privire spre tinta noastra
Valea Seaca isi are originea intr-o strunga situata in imediata
apropiere a Monumentului Eroilor, la sud de acesta. Afluentii ei pe
dreapta sunt Spintecatura Vaii Seci, Valcelul Mortului, Valcelul
Uriasului si Valea lui Zangur. Pe stanga, Spalatura Vaii Seci formeaza,
inainte de confluenta, o mare ruptura de panta; mult mai la vale,
Valcelul Marelui V, coborand din Strunga Mare a Picaturii, are un curs
accidentat ai discontinuu.
Urcam un pic pe partia Kalinderu iar apoi drumul noastru – denumit si drumul Vaii Seci – face dreapta, traverseaza prin padure firul foarte slab definit al Valcelului de sub Portita, acoperit cu o vegetatie bogata, iar dupa un parcurs aproape orizontal, coboram curand in albia adanca a Vaii Seci.
Aici facem si primul popas pentru a lua gustarea de dimineata. Cât puteam cuprinde cu privirea in sus, nu se vedeau decat bolovani uriasi ingramaditi unii peste altii si se ghiceau saritori ademenitoare.
Incepem sa urcam cu pofta si bucurie primele saritori, care sunt mici si lipsite de dificultati.
Prima saritoare a vaii, se poate ocoli pe dreapta, sau se poate urca pe fisura din partea stanga a saritorii.
Un pic mai sus un bolovan imens blocheaza valea. Ocolim aceasta saritoare prin partea dreapta.
Deasupra saritorii
Ca o magica minune datatoare de viata
Si puterile slabite renasteau din nou aprinse
Re’nviate ‘n plin de nimbul depe bratele-I intinse.
In sus, cam 500 m deasupra capului meu „Crucea Eroilor” de pe Saua Mare a Caraimanului, se profila ca o aparitie din basme pe albastrul imaculat al cerului, iar sub ea valea, cand largindu-se, cand stramtandu-se, se rostogolea impresionanta in fantastice cascade de piatra pana la mine. Ici si colo, cativa copaci, de toata frumusetea, ca si portiuni de maluri inierbate inveseleau ochii, parca obositi de albul imaculat al stancariei
Unde codrul se revarsa pana jos in Clabucet
Si pe linia de gheata, pe sub hornuri care mint,
Il zaream cum serpueste ca o banta de argint.
Impletit pe brauri negre, dominand peste padure,
El s’asvarle ‘n salturi grele si elastic ca o guma
Se incheaga cu granitul si cu clarul alb de spuma.
Saritoarea lui Zangur – se poate ocoli pe partea stanga. Noi am ales sa urcam direct si am pierdut aici cred ca vreo 40 de minute. Totul era umed, acoperit de muschi si mazga.
Am urcat un pic pe stanga pe o branita apoi Cristi a facut un mic rapel pe firul vaii de unde a continuat in sus. Eu sigur nu as fi avut tupeul, mai ales in conditiile date (umezeala).
Cristi ne ajuta apoi si pe noi sa urcam.
Deasupra Saritorii lui Zangur
Dupa trecerea Saritorii lui Zangur, ajungem la confluenta cu V. lui Zangur (grad de dificult. 1A), al carei traseu urcand in prelungirea V. Seci este confundat uneori cu aceasta din urma. La confuzie poate contribui si marcajul “V. Zangur” scris cu vopsea rosie mai mult spre dreptul Vaii Seci.
Pe sub dinti giganti de monstri prinsi de stancile abrupte
Unde gurile cascate stateau gata sa ne ‘nghita
Flamanzite ca someurii dupa miezul cald de pita.
Firul vaii patrunde curand intr-un prim canion cu pereti foarte apropiati si verticali
Vantu-ti mangaia scheletul cu-o subtila fluturare
Si magnific suprapuse crestele in erarhie
Iti ornamenteaza drumul cu-o maiastra broderie.
In stanga – Tancul Uriasului
Simtiam inima ca-mi sboara, sufletul ca-mi vine ‘ngura
Si cand traversam vre-o brana sau ne angajeam pe fete
Toata vlaga tineretei si curaju-mi stau sa ‘nghete.
Cand variti pe vre-o fisura pomenind de Pasti si Sfinti,
Te massam strangandu-ti sanii voluptosi in maini si buze
Si faceam pe subchirurgii aplicandu-ti la ventuze.
Curand dupa ce depasim confluenta cu Valea lui Zangur, o saritoare verticala de circa 10 m inaltime (Saritoarea din Cotitura) poate fi escaladata direct – in cazul cand fereastra ce o formeaza in partea superioara nu este blocata – sau ocolita prin stanga vaii.
Muscam stancile cu dintii si cu bratele ‘nclestate
Indarjiti trageam din tine infratiti cu suferinta
Si-asteptam din clipa ‘n clipa sa ne rada biruinta.
Fata inalta – cred
Varful Picatura si Strunga Marelui V
Sa mai descriu toate frumusetile pe care am avut prilejul sa le vad? Ar fi greu. Nici imaginatia poetica cea mai înflacarata si nici pana cea mai dibace in ale scrisului nu poate reda în toata maretia lor peisajele ce se pot admira acolo sus.
Conduceam ascensiunea filosofic …. dela urma
Si numai cand artagoasa ne ranjea vre-o saritoare
Eram primul pe franghie agatat cu disperare.
Aici cred ca e Saritoarea Prelucie
Saritoarea Prelucie este formata dintr-o inlantuire de lespezi puternic erodate de ape si alunecarea lenta a zapezilor. Acest obstacol poate fi escaladat direct, urmand scocurile si micile fisuri ce-l brazdeaza frontal sau ocolit prin coastele inierbate si pe langa jnepenisul din dreapta vaii (cum urcam). Noi am urcat prima parte direct iar apoi am ocolit pe partea dreapta.
O alta lume – jos
Cand te-a pus ca repezita sa te ‘nalti de sub Zangura.
Dar de-acolo cine poate sa se urce mai departe
N’o sa se mai teama ‘n viata nici de dracu, nici de moarte.
Se parea ca ‘n ziduri negre drumul nostru s’a inchis
Dar pe-un tiv ingust de brana nu mai lat decat o schioapa
Am trecut cum trece-un flutur peste-un fir ascuns de apa.
Nebunestile-mi intentii ce vroiau sa te supuna
Si simtiam cum mi-se ’nmoae coardele dela picioare
Si ma clatinam sub sacul saltaret depe spinare.
M’a facut in gand, pe fuga, sa rostesc o rugaciune
Si de nu mi-ar fi fost jena, iti cantam si trei litanii
Si-as fi framantat zapada si cu cateva metanii.
Vanam prizele cu mana suspendati pe vre-un perete,
Scaparau coltarii ‘n piatra si de pulberea usoara
Ne tineam adesea trupul sa n’o ia ‘napoi spre …. gara.
Soarele-si frangea grumazul peste trupu-ti de balaur
Si ‘n lumina lui saraca manam visurile noastre
Urmariti de umbra mortei catre crestele albastre.
Din imensul amfiteatru al Poienii Mari hotaram sa mergem pe Braul Portitei deoarece era deja o ora cam inaintata si ne gandeam si cam cat ne-ar lua sa iesim sus pe hornuri sau Valcelul Mortului, daca era la fel de ud ca si pe Saritoarea lui Zangur.
Cotind la stanga, am luat Braul Portitei, urmandu-i serpuiturile pe o poteca bunicica. Am avut de luptat ceva si cu jnepenii.
In spate – Creasta Picatura; centru – Braul Portitei
Incercand sa fotografiem o floare de colt
Centru-stanga: Saua Vaii Seci dintre Clai, locul unde ia sfarsit ascensiunea Vaii Seci dintre Clai
La Portita Caraimanului facem popas. Terminam de mancat ce mai aveam prin rucsac.
Braul Portitei
Trebuie sa ajungem in sa si de acolo mai departe in jos pe Jepii Mici.
Portita
Cascada Caraiman, acum fara apa
Coborarea pe Jepii Mici s-a terminat la frontale. De la Hotel Silva am luat un taxi pana la masina noastra.
Monografie, BUCEGI TURISM-ALPINISM – Em. Cristea [1961]
Kargel- Drumul spre culmi
Fotografii: eu si Laurentiu
Versuri: Ion Udriste-Olt, Valea Seaca
Pe drumuri de munte 