In sfarsit dupa aproape o luna de stat pe acasa am reusit sa ajung iar pe munte (nunti si alte chestii). Cu ocazia asta am reusit sa imi recuperez si aparatul foto, uitat la Laura de la ultima vizita.

Traseul: Prapastiile-Cheile Pisicii-Grind-Vf. La Om-Grind II
Desi de dimineata parea sa fie o zi OK, dupa ce am inceput sa urc de la refugiul Grind ceata si norii au inceput sa se stranga, asa ce pe creasta eram deja in whiteout.

Prin Prapastii, toamna-iarna
 
 
Tesatura

Prin Cheile Pisicii
 
Macelul din zona La Table

Calea spre inaltimi
 
Aproape de Grind
 

Norii incep sa se adune din toate partile
 

Pe varf
Senzatie interesanta – pana la cativa metri inainte de iesirea in creasta era o liniste deplina si nici o adiere de vant. Cand am pus piciorul in creasta m-a intampinat un vant taios care m-a facut sa fug cat mai repede spre refugiu. Vantul a batut toata noaptea foarte tare, temperaturi cu destule grade sub zero…
 
Refugiul
Dimineata, strangerea bagajelor
A doua zi am coborat rapid in Zarnesti, captusit si cu a raceala.
P.S.: Multumesc domnului Pivoda si sotiei  pentru ceaiul cald si “doftoricire”