Piatra Craiului – Escalada si educatie in Prapastiile Zarnestiului – noiembrie 2008

De ceva vreme imi incoltise mie o idee in cap, si iata ca in sfarsit am reusit sa imi fac ceva timp liber… Planuiam o iesire in natura cu copiii de la Liceul Teoretic Zarnesti, copii de clasa a IV-a, iesire care avea ca scop printre altele educatia copiilor privind mediul inconjurator, cunoasterea imprejurimilor orasului Zarnesti, dezvoltarea spiritului de echipa (explicatie mai tehnica, asa ).

 

  Am intampinat mai multe obstacole: timpul liber, lipsa de experienta in lucrul cu copiii, aprobare de la scoala, aprobare de la Salvamont­ Zarnesti – deoarece aveam in plan alaturi de alte activitati “educative” si o “initiere” in escalada a micutilor.

 

  Mare noroc am avut cu Florin, colegul meu de la munca si cu Laura (b7_laur), ei au facut programul artistic :)). El face parte din Asociatia Socio-Culturala si Educatie Populara “Arc En Ciel” si de-a lungul timpului a organizat mai multe activitati cu copii.

 

  Dupa ceva intalniri pentru a face un plan, obtinerea aprobarii de la scoala si anuntarea Salvamontului din Zarnesti, sambata 1 noiembrie iata-ne la scoala din Zarnesti la intalnirea cu copiii, recunosc, plin de emotii ).

 

 

 

  Dupa prezentari, am pornit usor spre Gura Raului.

 

 

 

 

 

  Pe drum ne-am mai intalnit cu un grup de copii, condusi de Nae Preda.

 

 

 

  O incercare de poza “artistica”

 

 

 

  Trecem de Gura Raului.

 

 

 

  Ajungem in dreptul carierei de calcar.

 

 

 

  Pe drum, unul din copii a remarcat cat de multe gunoaie sunt pe traseu. Atat ne-a trebuit , eram pregatiti. Le-am vorbit un pic despre ecologie si am impartit cativa saci de gunoi. Am format echipe de “hartie”, “metal”, “plastic” si “resturi diverse” .

 

  Ce sa zic, au fost foarte incantati de ideea asta, nu ma asteptam sa fie asa receptivi. Imediat au pornit la goana dupa “hartie” si “plastic”.

 

 
 

 

 

  Pana la Fantana lui Botorog, fiecare a strans cam 1 saculet cu gunoaie. Am lasat sacii acolo, cu gandul sa ii luam la intoarcere. De la Fantana lui Botorog eu am pornit mai repede inainte, pentru ca la ora 11 aveam intalnirea cu baietii de la Salvamont, la refugiul de jos.

 

  In prapastii.

 

 

 

 

 

  Poza de grup.

 

 

 

  Pe drum, Florin le-a spus o poveste (inventata de noi, dar pornita de la o legenda locala ) de la care mai tarziu urma sa inceapa un joc de orientare.

 

  Indicatii pretioase.

 

 

 

  Intre timp eu am ajuns la refugiul Salvamont. Acolo i-am intalnit pe Ciprian si Sebi, cei doi salvamontisti care urmau sa ne ajute (super de treaba baietii de la Salvamont, felicitari! ). Ciprian a urcat si a instalat o mansa. Pe care a trebuit sa o testez si eu

 

 

 

  Pe la 11:30 au ajuns si copiii. A urmat o mica pauza de masa.

 

 

 

  In timpul asta, Ciprian a inceput sa le prezinte copiilor echipamentul folosit in escalada.

 

 

 

 

 

 
 

  Prima temerara la echipat.

 

 

 

  Continua prezentarea nodurilor si modul de legare in coarda.

 

 

 

 

 

 
 

 
 

 

  Si incepe ascensiunea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Se continua cu exersarea nodurilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  In timp ce unii se catarau, ceilalti au participat la diverse jocuri

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Continua escalada

 

 

 

 

 

  Am avut si galerie, filmuletul il gasiti aici:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Atenti la explicatii.

 

 

 

  O coborare de nota 10

 

 

  Sebi intr-o pauza de filat.

 

 

 

  Si tot asa, pana ce toata lumea experimentat urcatul pe stanca.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  La moment dat, surpriza: pe partea cealalta a potecii si-au facut aparitia 2 capre negre. Copiilor (si mie) nu le venea sa creada, nu mai vazusera niciodata capre negre. Nu stiu din ce cauza, dar caprele pareau destul “de zapacite”, au zabovit ceva in zona.

 

 

 

 

 

 

 

  Dupa momentul asta am continuat cu “lectiile”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Eh, si dupa ce am terminat si cu treaba asta, a fost gasit un mesaj codat care trebuia sa ne duca la o comoara

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  In cautarea indiciilor.

 

 

 

 

 

  Cu ajutorul indiciilor (descoperite din “legenda” ), hartii si semnalelor transmise cu fanioane, comoara a fost descoperita- o gramada de dulciuri !!!

 

  Imediat dupa gasirea “comorii” am pornit repede repede spre casa, grabiti de intunericul care incepea sa se lase si de amentintarea unei ploi.

 

  Veselie pe drumul de intoarcere.

 

 

 

  Oricum, am avut o zi plina, in care am discutat despre importanta pastrarii naturii curate, am facut si un pic de orientare cu harta, escalada, jocuri… Pana la urma eu zic ca a iesit o treaba buna, desi am avut ceva emotii la inceput. Sentimentul ca am incercat sa facem ceva pentru copii a fost incredibil, mai ales cand la despartire copiii ne-au spus “Va iubim, mai veniti pe la noi!”

 

  Asta e pe scurt povestea noastra de sambata. Scuze pentru calitatea fotografiilor si descrierii destul de sarace, dar timpul….

 

  MULTUMIRI

 

  Salvamont Zarnesti, respectiv lui Ciprian si Sebi care au avut rabdare cu noi;

 

  Florin – responsabil cu alcatuirea programului de jocuri si cu “legenda”;

 

  Laura (b7_laur) – fotograful de serviciu si responsabilul cu amenajarea indiciilor;

 

  Doamnei invatatoare Cristina Balca – pentru ca a avut “curajul” sa lase copiii pe mana noastra

 

  Asociatiei Montane Carpati pentru sustinere

 

  Participanti ai clasei al IV-a C

  Andrei Badea

  Daniel Cojanu

  Madalin Corbos

  Georgiana Valentina Dan

  Adina Krestel

  Liviu Pintilie

  Dragos Pepene

  Cosmina Ittu

  Lacramioara Iamandi

  Andrea Bordas

  Alexandru craciun

  Alti copii:

  Andreea – verisoara Cosminei Ittu

  Catalin – fiul “Doamnei de Engleza”

  “Doamna de Engleza” – Talida Borza

Valea Seaca a Caraimanului, 08/10/2009, Laurentiu si Cristi

­­­

 Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific. 

Mincinoasa ca o fata, Vale Seaca si sireata,
M’ai sedus cu’n zambet dulce de sub Crucea luminata
Si-ai facut sa-mi creasca tainic zi de zi un vis nebun
Sa te cuceresc si ’nvinsa sub calcai sa te supun.

Desi nu am deloc talent de povestitor, o sa incerc sa va zugravesc o  tura minunata, pe un traseu ce mi-a placut foarte mult, in inima Caraimanului.

­ Totul a pornit ca de obicei de la telefonul lui Cristi, care ma invita joi 8/10/2009 la o balaureala prin abrupturile Bucegiului, alaturi de el si Laurentiu. Pai puteam eu sa refuz asa oferta, in mijloc (aproape) de saptamana?!?

Dimineata incepe foarte devreme, pe la 05:10 Laurentiu ma culege cu masina si ii dam bataie spre Busteni.

Imbatat de tamaerea viilor entuziasme

Am pornit-o catre tine ca un Fat-Frumos din basme

Si ‘narmat ca Don Quihotte minus numai Rosinanta,

Am ajuns in faptul zilei sa-ti masor din poale panta.

Inca nu eram hotarati pe ce carari o sa ne poarte pasii. Pe la ora 8 fara ceva eram gata echipati, in dreptul Caminului Alpin. Vremea era admirabila si fagaduia a se mentine astfel toata ziua. Marele perete al Vaii Albe era scaldat in lumina calda a  rasaritului de toamna.
 

In final optam pentru Valea Seaca a Caraimanului (Grad de dificultate 1 B) , cu iesirea sus pe Valcelul Mortului sau Hornurile Vaii Seci, vedem la fata locului ce alegem. Parcasem cam rau pentru traseul ales, dar nu-i bai, o luam la picior prin padure spre partia Kalinderu.

 Luna inca e sus pe cer; aruncam o privire spre tinta noastra

Valea Seaca isi are originea intr-o strunga situata in imediata
apropiere a Monumentului Eroilor, la sud de acesta. Afluentii ei pe
dreapta sunt Spintecatura Vaii Seci, Valcelul Mortului, Valcelul
Uriasului si Valea lui Zangur. Pe stanga, Spalatura Vaii Seci formeaza,
inainte de confluenta, o mare ruptura de panta; mult mai la vale,
Valcelul Marelui V, coborand din Strunga Mare a Picaturii, are un curs
accidentat ai discontinuu.

Urcam un pic pe partia Kalinderu iar apoi drumul noastru – denumit si drumul Vaii Seci –  face dreapta,  traverseaza prin padure firul foarte slab definit al Valcelului de sub Portita, acoperit cu o vegetatie bogata, iar dupa un parcurs aproape orizontal, coboram curand in albia adanca a Vaii Seci.

Aici facem si primul popas pentru a lua gustarea de dimineata. Cât puteam cuprinde cu privirea in sus, nu se vedeau decat bolovani uriasi ingramaditi unii peste altii si se ghiceau saritori ademenitoare.

Incepem sa urcam cu pofta si bucurie primele saritori, care sunt mici si lipsite de dificultati.

Prima saritoare a vaii, se poate ocoli pe dreapta, sau se poate urca pe fisura din partea stanga a saritorii.

 

Un pic mai sus un bolovan imens blocheaza valea. Ocolim aceasta saritoare prin partea dreapta.­

Deasupra saritorii

Crucea, alba de departe ne cadea din plin in fata
Ca o magica minune datatoare de viata
Si puterile slabite renasteau din nou aprinse
Re’nviate ‘n plin de nimbul depe bratele-I intinse.

 

In sus, cam 500 m deasupra capului meu „Crucea Eroilor” de pe Saua Mare a Caraimanului, se profila ca o aparitie din basme pe albastrul imaculat al cerului, iar sub ea valea, cand largindu-se, cand stramtandu-se, se rostogolea impresionanta in fantastice cascade de piatra pana la mine. Ici si colo, cativa copaci, de toata frumusetea, ca si portiuni de maluri inierbate inveseleau ochii, parca obositi de albul imaculat al stancariei

 

Firul tau ingust si aspru naste’n pacea din bradet
Unde codrul se revarsa pana jos in Clabucet
Si pe linia de gheata, pe sub hornuri care mint,
Il zaream cum serpueste ca o banta de argint.

Risipit pe cate-o coama, spanzurat pe varfuri sure,
Impletit pe brauri negre, dominand peste padure,
El s’asvarle ‘n salturi grele si elastic ca o guma
Se incheaga cu granitul si cu clarul alb de spuma.

Saritoarea lui Zangur – se poate ocoli pe partea stanga. Noi am ales sa urcam direct si am pierdut aici cred ca vreo 40 de minute. Totul era umed, acoperit de muschi si mazga.

Am urcat un pic pe stanga pe o branita apoi Cristi a facut un mic rapel pe firul vaii de unde a continuat in sus. Eu sigur nu as fi avut tupeul, mai ales in conditiile date (umezeala).

Cristi ne ajuta apoi si pe noi sa urcam.

Deasupra Saritorii lui Zangur

Dupa trecerea Saritorii lui Zangur, ajungem la confluenta cu V. lui Zangur (grad de dificult. 1A), al carei traseu urcand in prelungirea V. Seci este confundat uneori cu aceasta din urma. La confuzie poate contribui si marcajul “V. Zangur” scris cu vopsea rosie mai mult spre dreptul Vaii Seci.

Dupa ‘ntaia saritoare, am intrat in goluri subte
Pe sub dinti giganti de monstri prinsi de stancile abrupte
Unde gurile cascate stateau gata sa ne ‘nghita
Flamanzite ca someurii dupa miezul cald de pita.

Firul vaii patrunde curand intr-un prim canion cu pereti foarte apropiati si verticali

Pe de-asupra-ti cerul moale, medita ca ’ntr’o visare,
Vantu-ti mangaia scheletul cu-o subtila fluturare
Si magnific suprapuse crestele in erarhie
Iti ornamenteaza drumul cu-o maiastra broderie.

 In stanga – Tancul Uriasului

 

Incordat pe verticale, strans in chingile de zgura
Simtiam inima ca-mi sboara, sufletul ca-mi vine ‘ngura
Si cand traversam vre-o brana sau ne angajeam pe fete
Toata vlaga tineretei si curaju-mi stau sa ‘nghete.

Cand pe burta, cand pe spate, cand cu sfoara prinsa ’n dinti,
Cand variti pe vre-o fisura pomenind de Pasti si Sfinti,
Te massam strangandu-ti sanii voluptosi in maini si buze
Si faceam pe subchirurgii aplicandu-ti la ventuze.

Curand dupa ce depasim confluenta cu Valea lui Zangur, o saritoare verticala de circa 10 m inaltime (Saritoarea din Cotitura) poate fi escaladata direct – in cazul cand fereastra ce o formeaza in partea superioara nu este blocata – sau ocolita prin stanga vaii. 

Tot mai sus si mai departe, inspre zari inrourate,
Muscam stancile cu dintii si cu bratele ‘nclestate
Indarjiti trageam din tine infratiti cu suferinta
Si-asteptam din clipa ‘n clipa sa ne rada biruinta.

Fata inalta – cred

 

Varful Picatura si Strunga Marelui V

Sa mai descriu toate frumusetile pe care am avut prilejul sa le vad? Ar fi greu. Nici imaginatia poetica cea mai înflacarata si nici pana cea mai dibace in ale scrisului nu poate reda în toata maretia lor peisajele ce se pot admira acolo sus.

Subsemnatul – spirit practic – ca pastorul dupa turma
Conduceam ascensiunea filosofic …. dela urma
Si numai cand artagoasa ne ranjea vre-o saritoare
Eram primul pe franghie agatat cu disperare.

  Aici cred ca e Saritoarea Prelucie

Saritoarea Prelucie este formata dintr-o inlantuire de lespezi puternic erodate de ape si alunecarea lenta a zapezilor. Acest obstacol poate fi escaladat direct, urmand scocurile si micile fisuri ce-l brazdeaza frontal sau ocolit prin coastele inierbate si pe langa jnepenisul din dreapta vaii (cum urcam). Noi am urcat prima parte direct iar apoi am ocolit pe partea dreapta.

O alta lume – jos

Nu stiu ce intentii sumbre au preocupat natura
Cand te-a pus ca repezita sa te ‘nalti de sub Zangura.
Dar de-acolo cine poate sa se urce mai departe
N’o sa se mai teama ‘n viata nici de dracu, nici de moarte.

Cand am traversat pe stanga, peste margini de abis,
Se parea ca ‘n ziduri negre drumul nostru s’a inchis
Dar pe-un tiv ingust de brana nu mai lat decat o schioapa­
Am trecut cum trece-un flutur peste-un fir ascuns de apa.

Eu cautand cele 100 de fire de iarba necesare asigurarii 🙂

Te priviam uimit si ‘n mine incepusera s’apuna
Nebunestile-mi intentii ce vroiau sa te supuna
Si simtiam cum mi-se ’nmoae coardele dela picioare
Si ma clatinam sub sacul saltaret depe spinare.

In subita ‘nfiorare, valul de emotiune
M’a facut in gand, pe fuga, sa rostesc o rugaciune
Si de nu mi-ar fi fost jena, iti cantam si trei litanii
Si-as fi framantat zapada si cu cateva metanii.

Insirati pe coarda lunga, sustinuti de piolete,
Vanam prizele cu mana suspendati pe vre-un perete,
Scaparau coltarii ‘n piatra si de pulberea usoara
Ne tineam adesea trupul sa n’o ia ‘napoi spre …. gara.

Melancolic peste neguri, ca o Rodie de aur,
Soarele-si frangea grumazul peste trupu-ti de balaur
Si ‘n lumina lui saraca manam visurile noastre
Urmariti de umbra mortei catre crestele albastre.

Din imensul amfiteatru al Poienii Mari hotaram sa mergem pe Braul Portitei deoarece era deja o ora cam inaintata si ne gandeam si cam cat ne-ar lua sa iesim sus pe hornuri sau Valcelul Mortului, daca era la fel de ud ca si pe Saritoarea lui Zangur.

Cotind la stanga, am luat Braul Portitei, urmandu-i serpuiturile pe o poteca bunicica. Am avut de luptat ceva si cu jnepenii.­

In spate – Creasta Picatura; centru – Braul Portitei

Incercand sa fotografiem o floare de colt

 

 

Centru-stanga: Saua Vaii Seci dintre Clai, locul unde ia sfarsit ascensiunea Vaii Seci dintre Clai

 

La Portita Caraimanului facem popas. Terminam de mancat ce mai aveam prin rucsac.

Braul Portitei

Trebuie sa ajungem in sa si de acolo mai departe in jos pe Jepii Mici.

Portita

Cascada Caraiman, acum fara apa

­

Coborarea pe Jepii Mici s-a terminat la frontale. De la Hotel Silva am luat un taxi pana la masina noastra.

 Monografie, BUCEGI TURISM-ALPINISM – Em. Cristea [1961]

Kargel- Drumul spre culmi

Fotografii: eu si Laurentiu
Versuri: Ion Udriste-Olt, Valea Seaca

Piatra Craiului 31/10/09-01/11/2009

In sfarsit dupa aproape o luna de stat pe acasa am reusit sa ajung iar pe munte (nunti si alte chestii). Cu ocazia asta am reusit sa imi recuperez si aparatul foto, uitat la Laura de la ultima vizita.

Traseul: Prapastiile-Cheile Pisicii-Grind-Vf. La Om-Grind II
Desi de dimineata parea sa fie o zi OK, dupa ce am inceput sa urc de la refugiul Grind ceata si norii au inceput sa se stranga, asa ce pe creasta eram deja in whiteout.

Prin Prapastii, toamna-iarna

 

 

Tesatura

Prin Cheile Pisicii

 

Macelul din zona La Table

Calea spre inaltimi

 

Aproape de Grind

 

Norii incep sa se adune din toate partile

 

Pe varf

Senzatie interesanta – pana la cativa metri inainte de iesirea in creasta era o liniste deplina si nici o adiere de vant. Cand am pus piciorul in creasta m-a intampinat un vant taios care m-a facut sa fug cat mai repede spre refugiu. Vantul a batut toata noaptea foarte tare, temperaturi cu destule grade sub zero…

 

Refugiul

Dimineata, strangerea bagajelor

A doua zi am coborat rapid in Zarnesti, captusit si cu a raceala.

P.S.: Multumesc domnului Pivoda si sotiei  pentru ceaiul cald si “doftoricire”