In anii următori Hermann Buhl reuseste cu mijloace financiare mai mult decat modeste, alaturi de diferiti parteneri de alpinism –de ex. Luis Vigl, Kuno Rainer, Martin Schliessler, Marcus Schmuck – sa parcurga trasee de o dificultate extremă în Alpii Orientali şi Occidentali, in mare parte premiere.
De amintit sunt aici prima escaladare a peretelui vestic al Maukspitze de pe Wilder Kaiser, in 1943, prima escaladare de iarna a peretelui sud-vestic Marmolada, în 1950, prima traversare integrala a Aiguilles de Chamonix, în 1950, prima escaladare solo a Piz Badile în 1952, a opta escaladare a peretelui nordic al Eiger-ului in conditii extrem de potrivnice în 1952 si Acul sud-estic Tofana, tot in 1952.
In martie 1951 Hermann Buhl se casatoreste cu Eugenie (‘Generl’) Hoegerle din Ramsau – Berchtesgaden, si are trei fete cu aceasta. Activitatea de ghid alpin nefiind foarte profitabila, în 1952 se angajeaza ca vanzator de articole de alpinism si consilier de echipament la Sporthaus Schuster din München.
La sfarsitul anului 1952, H.Buhl a fost invitat de Dr. Karl M. Herrligkoffer in Nanga Parbat la o expeditie germano-austriaca, in memoria lui Willy-Merkl. 31 de oameni murisera pana atunci incercand sa urce pe Nanga Parbat. Ca antrenament, Buhl face in februarie 1953 o tura solitara in peretele Watzmann-Ostwand (Berchtesgadener Alpen) pe dificila ruta Salzburg.
Pe 1 iulie vremea s-a imbunatatit brusc, si dupa o discutie cu tabara de baza au primit acceptul sa continue ascensiunea. Au urcat pana in tabara V .
Ziua urmatoare, la 01:00 am, Buhl incepe ascensiunea solitara. Dupa 17 ore de catarare, el atinge varful.
Face cateva fotografii si isi infige pioletul pe varf (pioletul este coborat de Takehido Ikeda in 1999).
Aceasta fenomenala incursiune solo pe varful Nanga Parbat ramane singura performanta alpinistica care nu va mai fi atinsa vreo data, daca luăm in calcul perioada de timp cand a avut loc si echipamentul din dotare. Comparabila este poate aparitia lui Reinhold Messners care, în anul 1978, a escaladat singur de la baza pana in varf Nanga Parbat.
Intors acasa viata lui Hermann Buhl s-a desfasurat in umbra acestui succes. Invidiat, dizgratiat si in continua cearta cu seful expediţiei, este marginalizat si izolat insa el se impune si îi isi celebreaza succesele prin discursuri in intreaga Europa. Devine in Austria Sportivul Anului. Cartea sa “8000 – drüber und drunter “- “8000 – deasupra si dedesubt” , redactata de Kurt Maix, apare în 1954 si devine un clasic al literaturii alpine.
Patru ani mai tarziu, in anul 1957 planifica, impreuna cu Marcus Schmuck, Fritz Wintersteller si Kurt Diemberger cea de-a doua expeditie a sa in Himalaya, de aceasta data in Karakorum pe Broad Peak. El si partenerii lui au aratat ca un opt-miar poate fiu escaladat si fara o echipa numeroasa si serpasi.
Buhl inca se resimtea de pe urma expeditiei pe Nanga Parbat si urca extrem de incet pe ultimul sector. El l-a trimis pe colegul de coarda ( Kurt Diemberger) inainte pentru a ajunge din urma cealalta echipa (Wintersteller si Schmuck). Acestia trei ajung pe varf impreuna.
In timp ce coborau, Dimberger constata cu uimire ca Buhl continuase sa urce: “Hermann a continuat sa urce, incet, pas cu pas, cu fata trasa si privirea inainte. Era aproape 18:30. Nu era o nebunie sa continue ascensiunea la ora asta?”
Dimberger, impresionat de determinarea lui Buhl, l-a insotit pana pe varf – ” Dinaintea totul stralucea, invaluind orice dorinta viata poate evoca, invaluind insasi viata. Acesta a fost momentul adevarului inefabil… aceasta era implinirea absoluta… Am stat acolo amutiti si, in tacere, ne-am strans mana. Am privit in jos, la zapada de sub picioarele noastre, care, spre surprinderea noastra, parea a fi in flacari. Apoi am ramas in intuneric.”
La 9 iunie 1957, participantii la expeditie ating varful Broad Peak, 8047 m, fara tuburi de oxigen.
Hermann Buhl a devenit un idol pentru multi alpinisti, si viziunea sa de urcare a optmiarilor in stilul Alpilor de Vest, a fost dusa mai departe si perfectionata de Reinhold Messner. Spectaculoasa sa ascensiune pe Nanga-Parbat ii asigura un loc in istoria alpinismului impreuna cu alti pionieri ca Paul Preuss, Ludwig Purtscheller, Albert F. Mummery, Edward Whymper, Willo Welzenbach, Edmund Hillary, Riccardo Cassin, Walter Bonatti si Reinhold Messner.
Pe drumuri de munte 