Prin Cetatea Craiului 20/06/2009

Hai sa va povestesc si eu plimbarea mea prin Cetatea Craiului, pe Valcelul cu Fereastra, din urma cu aproximativ o luna.

Sambata seara (20/06/09) trebuia sa fim la Curmatura. Mai trebuia sa stabilesc cu Laura si traseul. Cum de “clasicul” Botorog – Curmatura via Zanoaga eram cam satul, tot cautam alternative. Vorbeam cu Ciprian pe messenger si imi spune ca Andrei (andrei) vrea sa urce pe Padina Hotarelor. Ideea imi surade, pentru ca e un traseu nou pentru mine.

Iau legatura cu Andrei si din una in alta, Padina Hotarelor se transforma in Valcelul cu Fereastra. Stabilim intalnirea pentru a doua zi, pe la ora 8:30, Andrei urmand sa ne culeaga de la Laura de acasa.

Sambata ne trezim de dimineata si pana sa apara Andrei, Laura da o fuga in gradina si culege o punga de capsuni mari si gustoase. Dupa ce apare Andrei, pornim spre Plaiul Foii, unde urma sa ne intalnim cu:

Octavian (octavian67)

Viorica

Emil (emils)

Cristi (vintila)

Vali (valentin_c)

Muha (frg)

Ei venisera de vineri seara si au stat la cort in zona Plaiul Foii. Pana au terminat de strans corturile, am dat gata si capsunile.

Pe la 9:30 pornim la drum, spre Valcelul cu Fereastra.

Valcelul cu Fereastra este denumirea unuia dintre cele mai frumoase trasee intre refugiul Cioranga Mare si Creasta Nordica a Pietrei Craiului. Denumirea a fost inspirata de arcada naturala sapata în peretele unei coame de piatra, desprinsa din Muchia Timbalului Mare. Arcada situata la obarsia Valcelului cu Fereastra permite trecerea din acesta în Valcelul cu Smardar.

Traseul se desfasoara de-a lungul a trei valcele diferite: Valcelul cu Fereastra, Valcelul cu Smardar si portiunea superioara a Canionului Cioranga Mare, a carui obarsie se afla sub Creasta Nordica a Pietrei Craiului.

De la cabana Plaiul Foii ne intoarcem aproximativ 250 m spre Zarnesti, unde intalnim o poteca ce urca o mica panta inierbata si ajungem intr-o faneata.

Trecem pe langa o stana (parasita?) si ne continuam drumul avand ca reper o stanca galbena ce se vede in fata (Malul Galben).

In centru se vede saua Calinetului, marginita de Vf. Timbalul Mare (2177m) in stanga si Vf. dintre Timbale (2231m) in dreapta.

Mai pozam o floricica.

Deocamdata prin padure era bine, ne gandeam cum o sa fie cand iesim la gol, deja se anunta o zi foarte calduroasa.

Pana la Izvorul lui Orlowschi suntem insotiti o bucata de drum de Izvorul Olteanului. Facem o pauza la Izvorul lui Orlowschi, unde ne reimprospatam rezervele de apa.

Izvorul lui Orlowschi, (1290 m.) a fost pe vremuri curatat si înviorat de un mare iubitor al Craiului, capitan de artilerie pe atunci, de unde deriva si numele dat de vanatori (i se mai spune si Izvorul Capitanului)

Plecam mai departe spre Malul Galben.

Multe garofite, cu un miros foarte puternic.

De la Izvorul Orlowschi mai urcam un pic pe grohotis, apropiindu-ne de Malul Galben.

Aici, pe la aproximativ 1380m, drumul se bifurca. In stanga se continua pe Hornul Nisipos. Noi am ales varianta din dreapta, unde am avut de trecut o saritoare mai mare, dar cu prize multe si bune.

Deasupra saritorii.

In portiunea asta a trebuit sa fim atenti, bolovanii o tot luau la vale.

De la un moment dat am avut niste insotitori foarte sacaitori. Fiecare a avut roiul lui de musculite, care nu ne-au dat pace pana pe la Valcelul cu Smardar.

Trecem pe la Adapatoarea Caprelor, secata acum, unde mai facem un mic popas.

Pornim iar la drum si la un moment dat poteca se ramnifica: la dreapta spre Padina lui Calinet, iar la stanga, spre refugiul Sperantelor. Noi mergem la stanga, si dupa cativa pasi iesim in luminisul in care se afla refugiul Sperantelor (sau Cioranga Mare).

Aici se afla inainte Cabana Ascunsa.

In luminisul refugiului facem si prima pauza mai mare pentru a manca.

Locatia refugiului este extraordinara, de aici putem admira Fagarasul cu ale sale culmi estice.

Dupa pauza o luam din loc. O pornim pe un hatas care traverseaza Muchia Rachitei (hotar catre sud-vest pentru Padina lui Raie) si coboara printr-o zona cu vegetatie de-a lungul Brîului Ciorînga Mare. Valcelul cu Fereastra este primul valcel care se desprinde din brau spre creasta.

Intrarea pe valcel este strajuita în stanga (dreapta vaii) de un tanc cu vîrful rotunjit.

La catarat.

La iesirea din horn.

De la Refugiu pana la arcada am intalnit 4 saritori, pe care le-am depasit fara mari probleme. A treia saritoare este un horn ingust care poate incomoda daca avem un rucsac mare.

Cam asta a fost singura portiune tehnica, de la refugiu pana la fereastra. Traseul este cotat 1B.

Pentru a ocoli o limba de grohotis, urcam pe fetele din dreapta vaii, dincolo de care urmeaza doua saritori înlantuite. Ultima ne scoate în dreptul marii ferestre prin care trecem în Vîlcelul cu Smardar (1 800 m alt.).

Partea mai tehnica a traseului luand sfarsit, mai reducem din turatie si mai stam la povesti si poze.

Grupul.

Din Valcelul cu Smirdar, decorul se schimba complet. În locul peretilor verticali si al culoarului îngust lasat în urma, ni se înfatiseaza o vale plina cu vegetatie, de un verde puternic, presarat cu flori rosii de smardar.

Nu departe de fereastra ne intampina si primele capre negre.

Urcam circa 150 m diferenta de nivel, si ajungem la obarsia valcelului. Locului i se spune “La Amvon”. Din acest punct se ramifica spre stînga (nord) Braul de Sus, strecurat pe sub pereti pana în apropierea locului unde se afla, pe Creasta Nordica, refugiul de la Varful Ascutit.

Din punctul “La Amvon” catre stanga continuam traseul nostru pe lînga perete, trecînd prin “Portita Acului de la Amvon”, nume inspirat de acul de piatra din zona.

Partea superioara a impresionantului Canion Cioranga Mare (cotat 3A, parca).

Dupa portita coboram putin pana în valcelul plin cu grohotis al Canionului Cioranga Mare, apoi începem urcusul în lungul acestuia, depasindu-i micile obstacole direct sau prin ocoluri catre stanga, pe fetele înierbate.

Un pic de “jnepening”.

Traseul nu ne mai pune probleme, si continuam urcusul spre creasta, cu ochii cascati la frumuseti cum numai in Ceteatea Craiului poti vedea.

Gasim un loc umbros si mai facem o pauza pentru a ne racori un pic.

Cat am stat aici, am avut parte si de o demonstratie de alpinism, din partea unor caprite.

Refugiul de la Ascutit incepe sa se vada.

Hehe, dimineata eram jos, pe undeva pe acolo.

Inca putin pana in creasta.

Ajunsi la Ascutit facem o pauza serioasa de data asta, cred ca vreo 2 ore am stat si am lenevit la soare, timp avand berechet ca sa coboram la Curmatura.

A fost foarte senin, se vedea chiar si releul de la Costila.

Pe creasta, aglomeratie mare. Cat am stat noi la soare a fost un du-te vino la refugiu. De fapt si la coborarea pe Padinile Frumoase aveam sa intalnim mai multe grupuri care urcau spre creasta.

Smardarul inca in floare.

La coborare pe Padinile Frumoase.

Nu ma uita.

Toata valea era plina de fel de fel de flori, care mai de care mai frumoase.

Coborarea unei saritori “periculoase”

Mai avem un pic pana la cabana, deja ma gandeam la o bere rece…. aaa, pardon, la o ciorbita calda

Seara, la cabana, multa voie buna, glume, povesti, cantat la chitara pana tarziu in noapte. A fost o seara superba (de fapt toata tura ). Ce poate fi mai frumos decat sa asculti o chitara, sub cerul plin de stele, in inima Craiului, alaturi de iubitori de munte.

Dimineata ne trezim destul de devreme si ne pregatim de coborare.

Cel mai tanar vizitator de la Curmatura

Alegem sa coboram pe Valea Curmaturii, impreuna cu Cipi, Oana, Marius cu sotia si fetita.

Marius pregatit de drum

Si o pornim la vale.

Pe Valea Curmaturii, desi nu am intalnit marcaje, am dat de panouri informative. Traseul a fost si el o premiera pentru mine, ca si Valcelul cu Fereastra. Am intalnit si niste chei interesante, pe care le-am strabatut impreuna cu Laura, Oana si Ciprian, dupa ce am lasat rucsacii in niste tufe.

De la Fantana lui Botorog, Marius ne-a transportat acasa la Laura, unde am mai stat la o vorba si o capsuna

Cam asta a fost!

Ture frumoase la toata lumea!