20,21 august 2011
Povestirea cu Fagarasul asteapta de ceva vreme, Rose cica ma lasa pe mine sa scriu de data asta. Proasta alegere a facut :)) O sa incerc sa strecor si vreo “doo” vorbe, asa printre poze 😛
Echipa: Rose, eu, Marius, Ionut, Dana, Alex
Unde? – Fagaras: Balea Lac, Capra, Fereastra Zmeilor, Podu Giurgiului, Podragu,Vistea, Moldoveanu-Podragu, Podragel, Fereastra Zmeilor, Capra, Balea Lac
Traseul parcurs se poate vedea in imaginea de mai jos, cu mentiunea ca are cateva greseli, de exemplu Podu Giurgiului este inainte de Saua Podragu, undeva sub varful Mircii. (linie rosie- prima zi, linie albastra- a doua zi)
Click pe poze pentru a le vedea mai mari
Mergem sau nu mergem in Fagaras? Aceasta era intrebarea 🙂
Nu prea eram eu incantat la inceput de tura asta dar, vorba cantecului de mai sus, “I would walk 500 miles” doar ca sa fiu alaturi de EA :))
De data asta s-a ocupat Rose de organizare, asa ca stiam inca de la inceputul saptamanii ce aveam sa facem in week-end (lucru mai rar intalnit la mine 😛 )
Eu nu am avut mai nimic de facut, doar sa ma supun hotararilor luate 🙂 Totusi vineri am aruncat si eu o privire pe niste harti sa imi fac asa, o idee. Nu am ajuns de multe ori in Fagaras si in capul meu era cam varza cu traseele de acolo, asa ca excursia asta a picat numai bine si mi-am facut si eu o imagine mai clara.
Vineri pe la ora 16 ne intalnim cu Marius si Ionut pe langa autogara Militari si pornim spre munte. Aglomeratie destul de mare, un scurt popas in Curtea de Arges- goana dupa baterii de frontala si ceva mancare apoi continuam.
Cu Marius la volan depasim toate gropile (nu putine) de pe Transfagarasan si pe la 22-22:30 suntem la Balea Lac. Pe la Salvamontul de la 2000 ne speriasem de negura ce se vedea in sus si luasem in calcul sa dormim la Balea. Dar a fost ok, un cer senin cu mii de stele, caldut chiar afara.
Asa ca ne pregatim rucsacurile si pornim la lumina frontalelor spre Capra. Ne fataim nitel dupa intrarea in traseu, nu mai mersese nimieni dintre noi pe acolo, dar nimerim destul de repede. Alex si Dana erau inca pe drumul de Balea.
Usurel (sau nu 😛 ) luam altitudine. Dupa cateva pauze de reimpartit/reorganizat greutatile iesim in Saua Caprei. Ne intampina un vant rece care ne obliga la o alta pauza, de imbracat. De aici in 10-15 minute ajungem langa lac si ne apucam de pus corturile.
Dupa ce am terminat cu culcusurile am stat la o bere pe malul lacului pana ne-a gonit frigul la corturi. Pe mine si pe Rose. Marius si Ionut au mai stat ceva. Din cort am auzit cand au ajuns Alex si Dana dar era prea bine in sacul de dormit si nu am iesit 🙂
Dupa inca ceva vreme am auzit in motaiala mea ca parca ma striga cineva, parea sa fie vocea Vioricai. Sa ies…sa nu ies…Pana la urma m-am urnit, cu greu, din adapost. Octavian era deja pe partea cealalta a lacului. Dau o fuga pana la ei, schimbam o vorba-doua, gustam o licoare care a avut ca efect cresterea temperaturii (a mea cred, ca afara tot frig era dupa cum tremurau ceilalti :d)
Dupa asta fuga inapoi la tabara noastra, unde Alex tocmai terminase de montat cortul. Nu am rezistat nici invitatiei lui de a degusta putin din litra de vin care il insotea :)) E, dupa asta ma duc in sfarsit la somn si adorm aproape instant.
Dimineata la 7 trezirea. Vremea nu era tocmai grozava. Vant si ceata.
Pe la 8 suntem gata de plecare. Infofoliti bine pornim la drum.
Rapelul “cel mare” din Arpasel. Imi aduc cu placere aminte de tura din toamna trecuta si sper sa o reeditez si anul asta.
Norii si soarele ne ofera un spectacol de zile mari
Am ceva probleme de comunicare cu “aleasa mea” (Rose :P) pentru ca vezi doamne am uitat sa sterg cardul de la aparat si acum nu mai avem spatiu pentru noile imagini. Ii explic ca nu e nici o probleme, putem sterge cardul acum dar cum nu am abilitati prea bune de comunicare nu ma fac inteles :))
Nitel enervat ii trantesc aparatul in brate si plec bombanind inainte :)) Si ma pun pe pozat. Cu telefonul 🙂
Aproape de Fereastra Zmeilor facem primul popas si punem de o masa campeneasca cu de toate: rosii, ceapa, slana, oua fierte, branza si alte bunatati 🙂
Fereastra Zmeilor
Traseu nou pentru toata lumea, peisaje impunatoare, nori alergandu-se cu repeziciune…Fain de tot! La monument facem o pauza. Scoatem harta si incercam sa ne dam seama pe unde mergem si ce vedem, sa nu mergem asa ca orbetii 🙂
Poteca marcata nu mi se parea prea atractiva asa ca am ales o varianta mai rapida si mai spectaculoasa, cica. De unde! Am ramas ultimul :)) Spectaculos era, dar si cam expus, pe crestulita pe care ma bagasem, asa ca a trebuit sa casc mai bine gura pe unde merg 🙂
Marius pe poteca si eu deasupra
Poza asta trebuia mai in urma, am gresit ordinea 😛
Podu Giurgiului arata tare frumos de sus
Dar jos aveam sa ne lovim de “civilizatia” romaneasca… Mormane de gunoi in jurul refugiul, in lac, peste tot…
In refugiu- nou dealtfel- deja a inceput devastarea. Plasele de fier de pe priciuri indoite sau lipsa, captuseala de pe pereti smulsa… Dar avem panou solar 🙂
Dupa ce lenevim putin si pe aici plecam mai departe. Lasam Podu Giurgiului in urma.
Vai si caldari nesfarsite 🙂
Spre Podragu
E, si maretul Moldoveanu ni se arata. Musai o poza de grup cu ‘mnealui pe fundal 🙂
Undeva departe- Podu Giurgiului.
Vistea- Moldoveanu. Aici am incercat sa fac o poza respectand unghiul si pozitia de acum vreo 2 ani, de la 1 decembrie
2011
2009, parca
Urcam, urcam, da’ nu se mai termina? 😀 Oboseala incepe sa se faca simtita, eu unul cel putin nu mai mersesem atat de mult, si cu tot calabalacul dupa mine, de ceva vreme.
Dar incet si sigur ne apropiam
E, si inainte de Vistea imi trazneste mie o idee:
Mai baieti si fete! Hai ca ma sacrific eu pentru binele grupului si raman cu bagajele aici. Asa o sa va miscati mult mai bine, vad ca sunteti cam obositi. Si una peste alta, eu am mai fost de vreo 3 ori pe Moldoveanu!
Nu a trebuit sa repet a doua oara propunerea 😀 Asa ca ramane stabilit: raman cu bagajele si restul echipei da atacul final asupra varfului 🙂
De unde sa stie ei ca pe mine ma pocnise de fapt o lene si o oboseala “maxima” si in propunerea mea nu eram manat decat de gandul la binele meu si la leneveala ce urma cat aveam sa ii astept pe ei :))
Raman asadar intr-o seuta, ma aranjez comod si ma pun pe admirat. Si pozat norii 🙂
Din ce vedeam eu era aglomeratie mare pe cele 2 varfuri, un du-te-vino continuu.
Echipa invingatoare pe Moldoveanu! Alex, Dana, Marius, Rose si Ionut.
Nu stiu cat a durat pana s-a intors trupa de pe varf, dupa ce am pozat nori, vai si toate cele, eu am to incercat sa atipesc dar nu prea am reusit. Vantul se pornise iar si am cam inghetat.
Dupa sosirea lor, am pornit imediat inainte (inapoi de fapt, spre Podragu 😛 ) ca sa ma incalzesc. Nu dupa multa vreme ma ajunge Rose. Nu imi mai aduc aminte ce am discutat, dar cert e ca plec iar bombanind inainte. Sa fie varsta de vina? Ma ramolesc? Devin mai irascibil? :))
Si baga nenica tare inainte. Depasesc tot ce intalnesc in cale :)) Un grup mare de nemti, grupuri mai mici, razlete…tot! Cand am ajuns in saua Podragului ceata incepea sa ma invaluie. Grupul era in spate mult. Nu mi-a luat mult sa cobor pana aproape de lac. Gasesc un loc fain de corturi, montez adapostul, imi mai fac de lucru pe acolo…cred ca a durat vreo ora pana sa vina gasca. Dar nu le-a fost chiar usor. A fost ceva cam ca in desene animate 🙂 Din cauza cetii s-au cam ratacit unii de altii. Unul zice stai ca ma duc sa iau apa, altul stai sa vad daca sutem pe drumul cel bun…
Vazand ca se lasa ceata, eu am pornit iar in sus , sa ii intampin si sa ii ghidez. Am facut vreo 2 drumuri dar de abia la al treilea am reusit sa ne localizam, si asta datorita semnalului nostru “secret” :)) (al meu si al lui Rose)
O mica concluzie- nu mai faceti pe suparatul cand e ceata, altfel riscati sa va invartiti ca “magarul in ceata” :))
Ii ajut pe baieti sa monteze corturile apoi ne strangem la masa. Nu am stat prea mult, se facuse frig tare si oboseala era mare. Fetele se retrag la somn iar noi cei 4 baieti ne ingramadim in cort la Marius. Povesti, glume, planuri, bere, discutii despre echipamente…timpul a zburat repede 🙂
Ma retrag si eu la cort. Nu pot sa zic ca am avut o noapte prea confortabila in sacul meu de vara (mai mult un cearsaf) :)) Gata e timpul sa trecem la sacul de iarna 🙂
Dimineata de duminica anunta o zi faina- nici un nor pe cer. Strangem corturile, ciugulim cate ceva, lenevim la soare.
Impreuna cu Marius coboram pana la Podragu sa bem si noi o cafea. Mai bine lipsa. Nu mai intrasem pana acum la Podragu dar auzisem destule “barfe”. Ce urmeaza e numai opinia mea (si a lui Marius si Rose), poate altii au fost altfel primiti acolo si au o impresie mai buna.
Prima chestie- nu exista o lista de preturi!
A doua- preturile foarte mari. Inteleg ca totul se cara cu spinarea (magarilor) dar totusi… Doua lingurite de ness- 8 lei. O apa la 1.5- parca 18 lei.
A treia- modul de servire si atitudinea cabanierilor. Ghiseul de servire: parca esti intr-o celula si astepti sa ti se dea ceva de mancare. Nu poti vedea cu cine discuti, doar niste burti si atat. nu prea te baga nimeni in seama pe acolo. Am cerut 2 cafele si a trebuit sa asteptam cel putin 20 de minute pentru ca dupa noi venise grupul de nemti si ceruse nu 2, ci 20 de cafele. Asta e….
Drumul pana la Fereastra Zmeilor pe la Podragel a fost iar unul de vis. Am traversat niste caldari superbe, linistite, fara multa lume, lacuri, rauri… Merita sa pui cortul in zona si sa te tot fatai de colo colo. Mi-a placut mult de tot traseul.
Podragelul
Luam o pauza si ne zbenguim ca niste copii in apa rece a raului 🙂
Iar rapelul mare de pe Arpasel
Refugiul Fereastra Zmeilor, unde mic mic
De data asta reusim sa vedem si noi Lacul Capra, ceata de ieri disparuse 🙂
O gramada de oite taaare simpatice, asa cum dormeau ele ingramadite 🙂
La Balea…prapad. Balci. Circ. Muzica se auzea din sa, un zumzet continuu, oameni neechipati si chiar beti isi incercau talentele si puterile spre Saua Caprei… Foarte trist! 😦
Am parasit cat am putut de repede zona. Marius si-a continuat drumul spre Apuseni, Alex ne-a transportat pana la Comarnic (multumim Alex!) iar de acolo noi ne-am incercat nervii in personalul de Bucuresti. Cum e posibil ca duminica, sfarsit de saptamana, munte, ora de varf, sa lasi numai 3 vagoane!!! Am stat mai inghesuiti decat la metrou, intr-o caldura crunta 😦
Cam asta a fost! Mi-a placut foarte mult iesirea si acum imi e si mie clar unde e Capra, Podu Giurgiului, etc :))
Pe drumuri de munte 